nocturne #5: bosumflare

Nu știu, mi-e creierul bosumflat parcă, îl simt cum se-nfoaie, încearcă apoi să se ascundă într-un colț de cap, se agită, apoi vrea doar să doarmă. Bănuiesc că nu-i singurul creier din lume care are-așa o viață proprie și ușor rebelă și-mi dau seama cât de instinctiv ți-e să cauți explicații în mediu, să atașezi o cauză unor stări, să-ți spui o poveste ce explică bosumflarea. Câteodată, se-agită creierul pur și simplu, nu toate stările noastre sunt efecte, nu toate au vreo cauză specifică. De-asta mă detașez de propriul creier uneori. Mă afectează, mă supără, mă enervează, dar nu-l iau în serios. Nu mă mai identific 100% cu ce gândește și cum se simte. Cândva mă regăseam în tot ce trăia el acolo, mic organ închis într-o cutie craniană. Acum… treaba lui. M-a bâzâit întreaga zi cu tot felul de gânduri răzlețe, cu emoții inutile din sertarul ălora de le tot cărăm cu noi o viață întreagă, i-am tot cedat timp și atenție, mi-e ciudă pe mine acum. În altă ordine de idei, în timp ce scriu aici, primesc un newsletter care mă anunță că „Your brain is lazy.” Creier la creier trage, toți oamenii din lume abonați la Taco from Trello, stresați de propriul creier, au primit în momentul ăsta un mesaj inoportun și nelalocul lui. Creierul meu nu-i leneș, ci bosumflat și relativ frustrat. Mi l-aș vrea și leneș, în adevăratul sens al cuvântului.

Somnul vindecă bosumflarea.

Reclame

4 gânduri despre „nocturne #5: bosumflare

  1. Hei Iulia, ma bucur sa vad ca esti activa in ultima vreme pe blog, probabil creierul tau arata apetit pentru scris…al meu inca vegeteaza, incerc zilnic sa-l scot din starea latenta.

    Parca sunt dusman cu blogul.
    Incep sa scriu si imi vine doar sa sterg, poate sa o iau de la capat ca mai apoi sa apara frustrarea si rezultatul este ca o las balta.

    Apreciază

    1. Hey Pato, mă bucur și eu să citesc vești noi de la tine. Nu sunt atât de activă pe cât mi-aș dori, dar sunt mai prezentă, am o constanță, să zicem, deși nu-i cu frecvență foarte mare :))
      Dar, da, apetit pentru scris am și adesea mă frustrez că nu îmi fac timp destul pentru asta. Cred că e normal să trecem și prin perioade din alea vegetative, în care îți refuză creierul să gândească, să creeze… Doar că e greu să ieși de acolo, pe măsură ce trece tot mai mult timp.

      Uite un sfat practic care pe mine m-a ajutat (e oarecum și terapeutic): fă-ți o categorie de postări pe blog care sunt scrise cum îți vine, fără filtre, fără să te strădui să pui punctul unde trebuie pe măsură ce scrii. Un fel de avalanșă de gânduri, exact așa cum sunt ele. Le poți marca într-un anume fel, dacă ești stresat că citește lumea și nu înțelege nimic, le poți lăsa ca ciorne. Poate te ajută și i se face și creierului tău poftă să rumege idei 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s