Am făcut anul trecut un drum spre Colibița, așa că, inevitabil, mi-a fugit gândul la Tinovul Mare din Poiana Stampei. Tinovul e mult mai încolo pe hartă, de fapt, însă în povestea mea interioară ele sunt pe-același fir narativ. L-aș revizita.
Trei mici volume de poezie nu sunt un pas serios în a explora versuri, așa cum mi-am propus în ultimul an. Am deschis însă o portiță și m-am scuturat de eticheta „eu-nu-pricep-poezia” pe care văd că mulți o purtăm glorios. Indicele fericirii globale, de Mihai Kantzer, m-a trimis imediat cu gândul la Geografia fericirii, fără … Continuă lectura Cărți & Luluri: Indicele fericirii globale, Nu mă întrerupe, Expectativa luminoasă
Anul trecut, între sărbători, pe când reușeam să-mi trag sufletul după nebunia sfârșitului de an (pentru că, nu-i așa, it’s the most wonderful time of the year), mă gândeam și eu, ca mulți alții, la ce-mi doresc în viață. Eram în burnout, într-o cruntă stare de epuizare mentală, emoțională – ca și în alți ani, … Continuă lectura alerg să nu mai fiu pe fugă | Habit Lab
Absența scrisului din viața mea îmi ocupă mult spațiu mental, în ultima vreme. Întorc golul pe toate părțile, încerc să-i cuprind semnificația. E ca o rană deschisă, pe care nu o văd, dar care mă chinuie subtil și insistent. De ce nu mai scriu? Cred că am obosit la un moment dat și m-am oprit. … Continuă lectura matinale #1: de ce nu mai scriu
N-am răbdare să tai frumos roșiile în feliuțe egale. Sau nu văd rostul. Le mănânc oricum. Și-s mai bune așa, asimetrice, cu sâmburii și zeama împrăștiată peste tot. Dar le tai acum pe blatul ăsta ce-mi colorează privirile. Sunt om de-ăla de-și face ceai numa’ de când are ceainic drăguț. Așa și cu blatul. O … Continuă lectura roșii, brusturi, rosturi
N-aș fi crezut că un volum de eseuri ar putea să aibă atâtea ecouri în mine. „Să urle, să ardă” este o colecție de eseuri-reportaj, ce iau, pe alocuri, și forma unor mărturii personale, un amalgam de emoții care mi-a picat bine și pe care l-am savurat (aproape) întru totul. Titlul original: Make It Scream, … Continuă lectura Să urle, să ardă (Leslie Jamison): „Ce înseamnă să faci artă din viețile altora?”
Aș interzice „ar fi trebuit să”-urile pe care ni le oferim nesolicitat unii altora, alea care ne ies pe gură când cineva împărtășește cu noi o reușită personală, iar noi, în loc să ne bucurăm de bucuria celuilalt și de faptul că a ales să ne-o comunice, îi aducem la cunoștință cum ar fi trebuit … Continuă lectura nocturne #10: ar fi trebuit să
Îmi notez idei prin agende, subliniez direct pe cărți, las semne de carte neconvenționale și notițe post-it colorate la paginile care îmi vorbesc, dar ceva tot simt că se pierde dacă nu cristalizez cumva ideile cu pricina. Înainte de-a trece prea mult timp și a uita, las mai jos câteva gânduri despre o parte dintre … Continuă lectura Cărți & Luluri: metamorfoza, picnicul și merele căzute din cer
Urmând poteca de lemn, printre mușuroaiele acoperite cu mușchi, printre afine și merișoare, cu atenție să nu calc vreo șopârliță, socoteam că dacă făpturi magice și zâne mititele și-ar duce traiul undeva în lume, tinovul acesta ar fi locul, căci parcă-i rupt din basme. Poteca tematică Lumea tinovului sub lupă mi-a purtat pașii prin Tinovul … Continuă lectura Tinovul Mic din Șaru Dornei sau „Lumea tinovului sub lupă” – Tinovuri (I)
Azi am citit poezie, de-aia de te zgârie pe retină și te întristează și enervează deopotrivă, că oamenii suferă și nu știu că merită mai mult, și ei, și ceilalți, că se blochează în aceleași clișee și nu văd dincolo de; poate mai citesc poezie, poate găsesc și altfel de poezie. Azi mă simt neputincioasă, … Continuă lectura toate azi-urile
Îmi sunt tare dragi plantele. Și mi-am dat seama că nu vorbesc suficient de mult despre ele, deși mi-aș dori totuși să încurajez oamenii să își facă loc în viață pentru cel puțin o plantă. Și dacă e să începi de undeva, aș zice să începi cu un Pothos – această minunată plantă greu de … Continuă lectura Jungla din casă: Pothos, o plantă greu de ucis. 🌱 Îngrijire și înmulțire
Munții Călimani, tineri, vulcanici și (încă) sălbatici, și-au exersat forța de atracție asupra mea. Mi-am zis atunci, pe când făceam primii pași în jnepenișul lor și aflam cum miroase, pe bune, sălbăticia, că voi fi nevoită să-i mai străbat și altădată. Și am făcut-o. Despre ce povestesc aici? » despre Gura Haitii și bunici; » … Continuă lectura Munții Călimani: două trasee de făcut în câte-o zi
Redescopăr, de-o vreme, bucuria de a citi non-ficțiune. Cam de când nu mai pot pune cu ușurință semnul de egalitate între cărțile de non-ficțiune și cele motivaționale, cele din urmă devenind o simplă subcategorie, așezată mai decent pe rafturile din librării. Să fi fost și doar o percepție subiectivă, cine știe, aceea că era plin … Continuă lectura Cărți & Luluri: arta măcelăritului, Pink Floyd și ale noastre obiceiuri
A fost minunat în concediu; și poate reușesc să scriu despre locurile prin care am ajuns - dar cam așa, peste doi ani, cum mi-e obiceiul. În acest an, însă, ca în nici un altul, am descoperit cu dezamăgire că „România pitorească” a devenit țara drumurilor interzise. Vreme de două săptămâni, cu două - trei … Continuă lectura țara drumurilor interzise
oameni care vorbesc, oameni care vorbesc prea mult cu mine, către mine, dar nu comunică, oameni care își văd doar propria ființă, care mă întreabă ce mai faci, le zic că mi-e rău, dar nu apuc să termin de rostit ultimul cuvânt și ei deja și-au început narațiunea, pentru că era vorba despre ei, de … Continuă lectura nocturne #9
mmnemosyne 