focus

m-am trezit azi cu poftă de lectură, mai am vreo 6 ediții necitite din Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice Anticipația și mi-am zis că le dau gata. Terminasem ediția #17 și, în timp ce răsfoiam primele pagini din #24, mi-a fugit atenția înspre setul de creioane de pe frigider (așa se întâmplă când răsfoiești cărți în timp ce te gândești ce-ai putea să mănânci). Cumva, mi-e pierit cheful de stat în pat sub păturică și plimbat cu mintea-n lumi eventuale și (im)probabile, mi-am amintit că îmi plăcea să desenez și să mâzgălesc și că de îndată ce termin cu leneveala, mă pun să reiau lecțiile alea online de desen (știam eu un site… 😛 ). De creioane și alte instrumente de scris și colorat nu mai duc lipsă, Tarfin și colegii de redacție m-au „înarmat” bine 🙂

Iau setul de creioane de pe frigider, uite și suportul mămăruțean de lentile (!), le așez pe pat, dau fuga înapoi la bucătărie să închid ușa frigiderului. O deschid iar, parcă trebuia să mănânc ceva. Încropesc ceva ronțăială, dau sonorul încet la televizor și îmi iau abonamentele de pe youtube la rând, să văd una-alta, până mă hrănesc. Dintr-una într-alta îmi vin tot felul de idei. N-am chef să fac retrospective personale ale anului 2017, analize sau verificări ale marilor realizări din acest an, observ că blogul mi-e lăsat oricum în paragină iar, oare să-mi adun pe-o listă cărțile citite anul ăsta și să recomand câteva dintre ele? Am obiceiul de-a uita ce-am citit chiar și săptămâna trecută și niciodată nu am la îndemână măcar un titlu-două de recomandat altora.

Îmi adaug pe listă chitara, ar fi frumos să ajung măcar la nivelul la care eram prin liceu și să învăț câteva melodii, cândva mă pun și pe colorat, aș vrea să-mi îmbunătățesc engleza vorbită, la cea scrisă am „muncit” activ (traduceri & co), dar accentul rusesc nu-i justificat în contextul în care nu știu rusă (ar fi fain să învăț și rusa, de altfel, sau vreo altă limbă străină dubioasă), trec pe listă și poiul, e o metodă de relaxare excelentă – și de meditație, de altfel, dar meditația e trecută separat pe listă + yoga, la care am tot zis că merg și n-am ajuns (de vreo 2 ani). De reluat geocaching, călărie și taekwando. Nu știu câți ani voi trăi, dar n-am cum să mă plictisesc.

Și uite-așa îmi amintesc de creioanele lăsate pe pat. Voiam să le testez, să mă joc de-a desenul, să fircălesc puțin. Dar să nu uit: să-mi notez în carnețel cele de mai sus. Șiiiii… pe lângă chitară, ukulele și o vagă poftă de clape, mi-e dor să ascult muzică. Să chiar ascult. În urmă cu vreo câțiva ani, nu mai știu câți, dar aș putea verifica pe blog, îmi mai cășunase ideea asta prin cap, de-a asculta cât mai multă muzică în ordine cronologică, începând cu cele mai vechi fragmente de melodii sau compoziții muzicale (există câteva și din î.e.n, care au fost descoperite și interpretate conform notației muzicale de atunci) și ajungând în perioada contemporană. Îmi găsesc resursele informative necesare (istoria muzicii, liste de compozitori din perioada medievală și așa mai departe…) și dau la maxim cel mai vechi cântec din lume care s-a păstrat până acum. E din 1400 î.e.n.

Ce voiam să zic e că mă frustrează modul în care-mi funcționează creierașul uneori. Când nu se poate concentra pe-o idee anume, pe-o singură chestie. De-asta mi-e greu să scriu și aici despre vreun subiect, să-mi aleg o temă și să o întorc pe-o parte și pe alta și apoi să-i dau un titlu care să reflecte ce-am scris măcar în proporție de 60%. Sigur, sunt perfect capabilă să fac asta. Profesional, o fac mai mereu. Însă în ce mă privește personal, mi-e greu, e o luptă. Și apoi mai am viziunea asta despre viață că nu ar trebui să fac chestii din obligație sau pentru că „trebuie”, viziune care mă încurcă uneori, recunosc. Așa că mă frustrează lipsa asta de concentrare a atenției, de focus pe-o singură chestie. Însă privind la toate experiențele frumoase și inedite pe care le-am tot avut și intenționez să le am, la toate proiectele astea în așteptare și toate lucrurile-n viață de care sunt curioasă, de toate în aceeași măsură, da, și uneori simultan, mă gândesc că este, totuși, ok… 🙂

Reclame

nopți matinale #3: am scris

Am scris azi, după o perioadă îndelungată în care am simțit că doar redactez texte. N-aș ști exact de unde-i fericirea aceasta. O fi libertatea de a-ți alege un subiect și de a-ți lăsa atenția să zburde într-acolo, integral. O fi lectura și documentarea pe subiect, făcută în liniște și cu scop. O fi sentimentul că transmiți niște lucruri frumoase și contribui, poate doar într-o manieră infimă, la educarea unui public oarecare. Sau fericirea-i în libertatea literelor ce prind contur în fața ochilor tăi și creează sensuri dorite de tine, nu de alții.

M-am întrebat uneori de ce scriu. Aud undeva, prin acele zone din conștiința mea, care-s ancorate bine în societate, voci care întreabă „De ce-ți pierzi vremea cu scrisul ăsta? Care-i rostul?”. Sprâncenele sunt ridicate (și lăsate în aer) când oamenii află că îți place să scrii. Și nu, nu ca să publici, nu ești scriitor. Doar îți place să scrii. Să vezi cum se aștern litere pe foaia de hârtie sau pe cea digitală. Cum liniile formează cuvinte, iar cuvintele – sensuri.

Cum altfel poți încetini viteza gândului? Altă metodă nu stăpânesc prea bine, încă.

***
Am scris altceva între timp. Nu pot decât să mă amuz 🙂 Noapte bună!

Timp pentru lectură

Prin februarie, imediat după sesiune, m-a cuprins o foame de cărţi – pe care o mai resimt şi acum, deşi m-am mai temperat. Am experimentat un alt gen de literatură, unul pe care nu îl mai abordasem până acum (nu îmi amintesc cel puţin, sau nu fac legătura cu vreun titlu).
M-am temperat din lipsă de timp. Lucrez în weekend-uri, iar în timpul săptămânii încerc să mă ocup de facultate, într-un mod cât mai activ. Până la ora actuală, am reuşit să fiu la zi cu toate (articolele ştiinţifice recomandate, lecturarea bibliografiei obligatorii, îndeplinirea sarcinilor de lucru + proiecte). E mult de citit şi de solicitat creieraşul pentru facultatea asta, încerc să îmi organizez activităţile şi timpul cât mai eficient. Nu renunţ însă la lectură, chiar dacă încetinesc ritmul, chiar dacă îmi ia mult mai mult până termin o carte.

Azi am ochit o leapşă la Iulia Kelt, şi mi-a venit poftă să vorbesc despre cărţi (chiar dacă pe fugă doar). Îmi imaginez leapşa asta ca pe o intersecţie a timpului cu preferinţele noastre în materie de cărţi (sau orice altceva). Noi experienţe aduc noi preferinţe şi, mai ales, noi dorinţe.
Leapşa e una simplă şi scurtă, dar simt nevoia să folosesc mai multe cuvinte decât cele necesare. Nu am mai vorbit de mult.
1. Ultima carte citită (încă în curs de lecturare) şi cea la care m-am blocat de vreo două – trei săptămâni este Jane Eyre. Mi-a fost recomandată de nenumărate ori, de diferite persoane, iar luna trecută mi-am făcut-o cadou, alături de alte câteva cărţi. Nu ştiu încă ce o fi cu ea, mă întristează. Am parcurs doar vreo sută de pagini, încă nu mi-a captat atenţia în mod special.

2. Cum spuneam, am abordat un gen de literatură străin mie până acum: SF. Dacă de astfel de seriale tv nu sunt tocmai străină, opere literare nu am mai ,,gustat” anterior. Aşadar, dintre ultimele cărţi citite, recomand cu mare drag Sfârşitul copilăriei, de Arthur C. Clarke. Cartea asta s-a jucat cu o trăsătură specială a omului: curiozitatea. Şi m-a ros curiozitatea pe tot parcursul lecturii. Iar răspunsurile primite mi-au stârnit şi mai multe semne de întrebare. Mă bucur că am optat pentru această carte, ca primă experienţă SF literară. Am scris despre carte aici, mai detaliat.

3. Şi pentru că mai mereu suntem cu gândul la viitor, ne facem planuri (şi liste), în mod normal, următoarea carte pe care o voi citi este fie Golem, fie Femeia nisipurilor. Le am în bibliotecă, au rămas necitite. Însă, cum aleg ce citesc în funcţie de moment, chef, stare de spirit, mofturi şi toane… e foarte, foarte posibil să urmeze altă carte. Nu e ca şi cum nu aş avea de unde să aleg 🙂

Să ne spună, dacă doresc (şi cum doresc), despre cărţi trecute, prezente şi viitoare: Cătălina, Marin, Misce, Nuage, Răzvan, Nice (poate îl convingem pe Dragoş să se mobilizeze, hehe) şi oricine mai doreşte.

Moment de respiro

S-a încheiat sesiunea de câteva zile (de patru, mai exact!) şi am reuşit să îmi reiau o parte din activităţi. Simţind nevoia de relaxare şi poveşti, am citit vreo trei cărţi. Astfel, am descoperit că îmi place şi literatura S.F, nu doar filmele sau serialele de televiziune. Sau, cel puţin, îmi place Arthur C. Clarke. Mi-am confecţionat vreo trei semne de carte. Simţeam nevoia să tai, să lipesc, să pictez. După ce le-am pictat, mi-am dat seama că paginile cărţilor vor trage ponoasele din cauza calităţii scăzute a acuarelelor – aşadar le-am acoperit cu un rând de scotch. Acum lucesc frumos. Tânjesc după acrilice

Bun. Ar fi frumos să nu mai fiu aşa critică la adresa propriei persoane, probabil m-aş scuti de mult stres. Şi să nu mă mai subestimez, căci se pare că ceea ce eu consider o performanţă mediocră în ceea ce mă priveşte, alţii o apreciază ca fiind cel puţin bună. În mare, sunt mulţumită de notele obţinute în sesiune – după timpul şi efortul investit, măcar m-am ales cu asta.

Am trecut din nou pe laptopul meu, am (re)transferat o mulţime de documente, fişiere, dosare. Filme nu mai văd până nu îmi cumpăr un cooler… În schimb, m-a cuprins febra cititului şi savurez perioada.

p.s începe să mă deranjeze ziua de 14feb (poate uit până la anul)
p.p.s am găsit fotografia ideală pentru rama foto sculptată de mine 😀