Locuri de vis… la înălţime (II)

Standard

(prima parte a fost aici)
Muntele mă înviorează, îmi echilibrează organismul fie că vreau, fie că nu. Mănânc mai bine acolo, dorm mult mai bine, respir aer cu drag. Iar priveliştea e mereu superbă. Parcă grijile nu mă mai apasă atât de tare, acolo sus, la înălţime. Poziţionarea spaţială are cu siguranţă influenţele ei asupra psihicului nostru…
Am copilărit cu această privelişte :

Iar în ultimii ani, m-am relaxat vara aici:

Poate e doar natural şi normal să tânjesc şi după alte înălţimi.
În urmă cu două-trei luni, când am descoperit locuri de vis ale acestei planete, prin intermediul unor fotografii – m-am axat, fără vreo intenţie, pe ,,înălţimile” îndepărtate.
Însă acum, vreau neapărat să includ şi două locuri frumoase din ţară, căci două fotografii mi-au rămas întipărite în minte, recent. E vorba de Rarău şi Făgăraşi. Cele două fotografii le aparţin lui Radu – mai multe de pe Rarău aici, şi lui dam167 – mai mulţi făgăraşi aici.


La frumuseţile din apropierea noastră, mai adaug câteva îndepărtate, de pe continentul vecin : Machu Picchu, Grand Canyon, Roraima şi (o denumire ceva mai inedită pentru mine) Awa’awapuhi Trail.  (surse foto : 1, 2, 3, 4)



M-am decis ! Scriind proiecte şi ascultând muzică, mă visez în vârful unui munte, respirând aer tare şi curat…

Anunțuri

21 de răspunsuri »

  1. Buna seara, Iulia! Eu am muntele in suflet chiar daca am crescut la campie. Am aceleasi trairi ca si tine. Prin urmare, ma bucur enorm la vederea acestor imagini. Ma fac sa visez…muntele, zapada, frigul, furtunile, legendele acoperite de magie si mister imi dau energie si ma fac sa cutreier tainele gandurilor pe valul imaginatiei 😀

    Ca si acum de altfel 😀

    Apreciază

    • Hei, Marin 🙂
      intr-adevar, nu conteaza neaparat unde crestem. Cunosc destui oameni care au crescut si copilarit la munte, insa nu il mai stiu aprecia…
      Deci tu asociezi muntele cu legendele, magie, mister, furtuni, frig 😛 Interesant. Nu ma gandisem la partea de legende si mister, insa cam asa e… 😀

      Apreciază

  2. Pingback: NE RECOMANDĂ IV « Hidalgo

  3. Ai copilărit în Valea Ierii? 😀

    Te invidiez…

    Mai ales la ce poze ai pus, deja mă ia dorul de ducă…

    Plănuiesc o ieşire de final de săptămână (după ce se mai topeşte zăpada) la mănăstirea Râmeţ, la 20 de km de Aiud. Am fost acolo acum 2 veri, şi jur că tot drumul, precum şi destinaţia au ceva fermecător… mai ales când e totul verde. Cam ca şi în pozele tale.

    Apreciază

    • Da, obisnuiam sa merg in fiecare vacanta de vara acolo, pana pe la 12-13 ani. Imi imparteam vacantele intre Valea Ierii si satul bunicilor. In Valea Ierii, aveam un fel de casuta in varf de munte, acolo, la 20m de raspantia de unde e facuta fotografia. Ma relaxa sa privesc valea, e tare frumoasa zona…
      Insa vezi, acum constientizez oarecum asta… Oricat de minunat ar fi un loc, tind sa il asociez oamenilor. Si in momentul in care omul cu care asociam farmecul locului nu a mai fost, am incetat sa mai merg, asa treptat.
      Am mai fost doar ,,in vizita” 😛

      La Ramet nu cred ca am mai fost, insa zapada nu pare sa plece, deocamdata. Cred ca vei fi nevoit sa mai astepti o perioada 😛 Oricum, la primavara va fi superba natura! Desi, poti sa profiti si sa vezi zona si pe timp de iarna 😀

      Apreciază

  4. Pingback: Mit și mister I « Hidalgo

    • Ma bucur ca iti plac, Tury 😛 Inca nu am citit un astfel de studiu, in detaliu,, dar sunt chiar curioasa in legatura cu asta. Adica stiu ca anumite regiuni climatice au darul de a ,,modela” indirect si personalitatea oamenilor, in general. (,,nordicii sunt asa, mediteraneenii sunt asa”)

      Apreciază

  5. Înseamnă că trebuie să mai aduc poze și de pe alți versanți, poate mai adaugi pe listă câțiva munți de-ai noștri. 🙂

    Sunt onorat de faptul că a avut asemenea impact fotografia…

    Și eu abia aștept să plec undeva sus pe munte, din păcate nu îmi permite vremea momentan 😦

    Așteptăm să ne spui cum e acum, după terminarea sesiunii. Cum e să respiri ușurat și să dormi o zi întreagă (sau numai eu am făcut asta?)

    Apreciază

    • Radu, in tara sunt cu siguranta mult mai multi munti care ar merita atentia noastra, insa fotografia asta a ta mi-a ramas intiparita in minte, cred ca mi-am manifestat si atunci entuziasmul 😛 (si nu am uitat de ea). Da, da, ar fi binevenite si alte fotografii (cat mai multeee) :))

      hahah :)) Nu am dormit o zi intreaga, insa da, am respirat usurata – si sper sa scriu si pe-aici una-alta 😀 Probabil multi studenti au dormit muuult si bine dupa terminarea sesiunii 😀

      Apreciază

  6. Grandoarea Marelui Canyon, cascadele si peisajele rupte parca din alta lume ale Roraimei precum si misterele care invaluie ruinele stravechiului oras Machu Picchu mi-au aprins si mie imaginatia, si nu o data. Acum am revenit cu picioarele pe pamant. Acum ma multumesc si cu un oras medieval european. 😀 😛
    Gata sesiunea? 😀

    Apreciază

  7. Si eu apreciez foarte mult muntele, as vrea sa experimentez Grecia am inteles ca sunt niste peisaje in care se intalneste „muntele” cu marea, fireste nu-s munti ca ai nostri dar inaltimile totusi aduc aminte de ei 😛

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s