Locuri de vis… la inaltime

Standard

Am multe de facut in ultima perioada – de aici si absenta mea de pe blog, iar in timpul liber ramas sunt atat de obosita si epuizata incat nu ma mai pot concentra pe nimic. Totusi, azi m-a cuprins un oarecare val de entuziasm!
Fara nici o legatura cu gandurile care imi ocupau mintea pana in acel moment, mi-am amintit brusc, pentru o fractiune de secunda, de o leapsa pe care Rontziki mi-a pasat-o in urma cu aproape doua luni, pe care nu am onorat-o pana acum, desi mi-am dorit. ,,5 locatii de vis”. Stiam ca imi va fi greu, daca nu imposibil, sa aleg doar cinci locuri din aceasta lume. M-am relaxat in ultimele doua ore cu imagini superbe, din toate colturile lumii!! Mi-am alimentat entuziasmul, m-am minunat si m-a cuprins un dor de duca.
Nu voi respecta conditiile lepsei, insa vreau sa infrumusetez blogul, pe parcursul mai multor articole, cu niste imagini din locuri absolut fascinante!
Incep cu destinatii aflate… la inaltime (si la propriu, si la figurat). Va urma si o a doua parte, apoi voi trece la altfel de locuri s.a

Asadar, prima oprire: Valea Florilor, India, o depresiune din Himalaya, impanzita de sute de specii de flori salbatice, din pacate (sau din fericire) nu prea accesibila turistilor. Culori, culori, culori, iar aerul tare, curat, parca il poti simti si din fotografii… (sursa imagini: 1, 2 )


Raman in nordul Indiei, in Kashmir Valley: (imagini de aici: 1, 2 )


Apoi, Marele Zid Chinezesc! – nu l-as putea lasa deoparte. (imagine si mai multe informatii aici)

Tot pe teritoriul Chinei, am descoperit niste uriasi stancosi, impunatori, care m-au fascinat de la prima vedere! Cred ca senzatia pe care ti-o poate oferi un scurt popas pe o astfel de stanca e minunata… O denumire care pana azi mi-a fost straina: Wulingyuan (imagini de aici)


Preikestolen. Norvegia. Nu stiu cum am putut trai fara sa stiu de locul asta :)) Pare a fi locul ideal pentru a-ti elibera mintea de griji si alte tampenii inutile. Aici mai multe fotografii.



Totodata, sper sa nu fiu ultima necredincioasa care ajunge la Meteora😀 Cine stie, poate acolo chiar te simti mai aproape de divin.

Probabil una dintre cele mai ciudate si interesante ridicaturi de pamant pe care mi-a fost dat sa le constat (din fotografii, ca deh, Australia nu e prea aproape, deocamdata) e Uluru.

In relativa apropiere, Milford Sound (Noua Zeelanda) – imagini: 1, 2, 3


Cam atat, azi. Va urma (parca asa se zice). Intre timp, sunt curioasa care sunt locurile voastre de vis, fie cele aflate la inaltime fie cele care va fac sa va simtiti asa. Stiu ca Nice ne-a mai spus despre locurile in care viseaza sa ajunga, dar sunt curioasa daca printre ele se regasesc si cateva aflate la altitudini mai mari😛 Sau poate ii pasam leapsa lui Dragos, caci el e cu muntele😀 Apoi, nu stiu daca Radu agreeaza lepsele, dar stiu ca ii plac drumetiile, natura, aerul curat si, cred, si muntele. Sunt curioasa Irs pe ce culmi vrea sa ajunga😀 Si Lilly (de Lilly chiar n-am idee pe unde se viseaza..).
Asadar, 5 locatii de vis, sau unul, sau o suta!😀

43 responses »

  1. Ma bucur ca ti-ai recuperat blogul Iulia. Eram sigura ca e mai mult o chestiune de timp…tu nu facusei nimic gresit. :)In general cei de la wordpress sunt corecti.
    Am genul asta de leapsa demult in plan, dar nu reusesc s-o materializez. Probabil ca o las pentru 2012.😀
    Visez de-o viata la fiordurile norvegiene, dar nici Uluru nu ma lasa indiferenta, cu toate ca nu imi plac destinatiile indepartate. Din locurile mentionate de tine doar la Meteora am ajuns.😛
    Remarc cu surprindere ca si tu esti printre fanii continentului asiatic.😀
    Asteptam cu interes si celelalte destinatii de vis.🙂

    Apreciază

    • Nice, asa-i, nu facusem nimic gresit, nu intentionat cel putin😀
      Norvegia are niste locuri minunate si sper sa ajung si acolo candva… Iar de Uluru nici nu stiam ca exista, pana saptamana trecuta. Mi se pare… o inaltime ciudata :)) De ce nu iti plac destinatiile indepartate..? Din cauza traseului pe care l-ai avea de parcurs… sau?

      Sa stii ca mereu mi-am dorit sa vizitez India, insa pentru relevanta cultural-religioasa pe care o are. Am ramas insa surprinsa sa descopar atat de multe destinatii frumoase (naturale) pe teritoriul ei🙂 Nu sunt tocmai un fan al continentului asiatic (ma mut imediat la ultimul tau articol😛 ), partea a II-a de inaltimi se va muta pe continentul american. Am incercat sa le grupez putin😀

      Dar e simpatic faptul ca ai observat!🙂

      Apreciază

      • Da, Iulia, nu sunt tocmai genul de aventuriera. Imi plac locatiile apropiate, pun mare pret pe confort, siguranta. America are multe locuri frumoase, va iesi un material excelent. Marele Canion de plida ofera imagini spectaculoase ce-ti taie rasuflarea.
        Cat despre monolitul de gresie al Australiei, macar un apus as vrea sa prind acolo.😛

        Apreciază

      • Singura mea dorinta in materie de a vizita India, e pt femeile de acolo.😆 Pe vremea cand mai prindeam eu cateva filme indiene (pe la varsta de 15,16 ani) stiu ca erau multe gen: Nicole Scherzinger pe acolo :))

        Desi, unii hateri le fac tiganci😆

        Apreciază

        • haterii astia :))
          Lusio, dar vezi ca viata nu-i ca-n filme :)) (ca tot vorbeam noi de The Tudors si actorii alesi)😛 Din fotografiile pe care le-am vazut cu femei din India, femei ,,necunoscute”, nu celebre, asa.. de pe strada, mi s-au parut fie urate, fie frumoase. Dar evident, aici intra subiectivitatea si faptul ca o fotografie nu poate surprinde cu adevarat frumusetea unui om (care de fooooooarte multe ori e data tocmai de esenta, nu de exterior) , ci doar o anume ipostaza.

          Apreciază

  2. Locuri de vis… Pentru mine locuri de vis inseamna Asia de Sud-est (India, Thailanda, Vietnam). Mi-as dori sa traiesc acolo,..Probabil printre vietnamezi…:D Ei sunt cel mai frumos popor asiatic.

    Apreciază

      • Dupa infatisare si trasaturile fizice sunt mai deosebit de frumosi vietnamezii. Daca-ar vorbi si japoneza, ar fi perfecti!!
        Ce ti-as putea spune.. Despre Thailanda …ca a fost puternic influentata de catre tarile invecinate (Indonezia, Malaysia, Cambodgia). Iar Vietnamul este o tara comunista in continuua ascensiune, un popor brav care a luptat „cu dintii” impotriva dominatiei straine, purtand razboaie atat cu Franta cat si cu Statele Unite, castigand in final de fiecare data. Imagineaza-ti numsi: aia(americanii) venind cu bombe si cu avioane speciale de lupta, iar astia ascunsi prin vegetatie aruncand cu sageti otravitoare din bastonasele din bambus. Libertatea li s-a datorat generalului Ho Şi Min, a carui indemn era „nimic nu-i mai valoros decat independenta si libertatea”. de almiteri exista si un oras cu numele presedintelui mai sus amintit, Ho Si Min, cunoscut si sub numele de Saigon.
        Oricum relieful e cel care ma atrage in mod special , apoi clima.

        Apreciază

        • Multumesc pentru informatiile suplimentare, Otilia😀 In ceea ce priveste luptele, cred ca un factor major il joaca si motivatia fiecarei tabere, dincolo de armele cu care lupta. Din cate spui tu, pentru vietnamezi libertatea si independenta au fost doua aspecte extrem de importante..

          Apreciază

  3. mie mi-au trecut visurile astea cand am inteles cum se fac fotografiile asta atat de frumoase. in plus, fotografiile nu au nici miros si nici sunet … asa ca daca tot vreau sa visez, prefer sa nu stric visul cu imperfectiuni. cat despre realitate … din aia am destul si aici, nu tre’ sa merg undeva anume pentru a o simti.

    in fond, cam ca-n serialul Taboo, pot sa inteleg rational ca feroezii supravietuiau (si intr-o anumita masura inca mai supravietuiesc) datorita grind-ului … da’ tot n-as fi curios sa vad cum macelaresc ei delfinii (nu vad sensul in a imi face rau cu mana mea).

    Apreciază

    • Interesant ce zici tu.. De ce sa iti treaca visurile din cauza unor fotografii?😛 Ideea e ca imaginile mi se par superbe din cauza faptului ca locurile mi se par asa. Cele puse aici de mine nici nu sunt prea prelucrate, dar intr-adevar adesea o fotografie altereaza realitatea. Putem opta pentru filmulete (eu am cautat deja filmari oricum😛 si visul mi-e intact, hihi).

      Eu vad in fotografii un fel de… semn de carte. Un reminder. Nu vor putea niciodata inlocui realitatea si senzatiile pe care le ai la un moment dat aflandu-te intr-un anume loc, tinand chiar ochii inchisi.
      Evident ca nu trebuie sa mergi intr-un anume loc pentru a simti realitatea, dar eu vreau sa merg si nu pentru a simti realitatea, ci pentru a ma bucura, minuna si, in alt registru, dincolo de frumusetile naturii, chiar si pentru a ma ,,oripila” de variatiile ei.

      Nu stiu sigur daca am inteles bine (deh, cuvintele:P), dar tu iei realitatea ca pe un intreg cand zici ca nu e nevoie sa mergi undeva pentru a o simti – asa, in general (ca o poti simti foarte bine si din locul in care esti) sau(si) te referi ca poti simti, de ex, dezgust la gandul macelaririi un delfin, chiar daca nu esti acolo, prezent?

      Apreciază

      • nu e vorba de prelucrari … ci, de exemplu, stiu ca pentru o fotografie superba a unui atol, fotograful s-a trezit la ora 3am, s-a urcat pe ceata in avion pe la 5am, abia pe la 6am au primit din cauza cetii permisiunea de decolare, au tot zburat ei pana pe la 10am … el facand poze non-stop … si candva a prins imaginea aia perfecta care s-a publicat. ei bine, eu pe aia o prefer … nu tot restul povestii. sau, prefer sa vad la tv filmat cum clocoteste lava … nu-s curios sa fiu acolo si sa risc sa ma trezesc ca-mi pica un strop de lava in cap (cu efect asemanator razelor laser din Resident Evil).

        pe de alta parte, sa mergi undeva unde totul e amenajat (poteci, garduri, etc.) … lol, pai atunci aia numa’ realitate nu mai e! sau, daca e, ca intr-o poza cu un castel … cu 2 pubele colorate langa contrafort … e de cacao.

        nu trebuie sa fiu in India ca sa inteleg ca oamenii aia care-i vad in poze sunt oameni, cu bune si cu rele, cu bucurii si (mai multe) suferinte (decat cineva care are acces la un minim de siguranta), etc. … si in mod cert nu vreau sa traiesc live nedreptatile sistemului de caste de acolo. pot accepta rational ca apa din Gange e considerata de ei sfanta si purificatoare … da’ chiar nu vreau sa simt in nari mirosul de cadavre incinerate pe mal si nici sa vad cu ochii mei cum Yamuna se varsa-n Gange.

        in extrema cealalta, chiar nu-s curios sa-mi povesteasca un american supraponderal cat de „bine” ii merge lui, cat de liber e, etc. … sau sa-mi explice un scientologist c-as fi „satana” in corpore pentru ca nu cred in ce crede el, ala care-i tolerant si plin de virtuti.

        la modul general: nu vreau sa vad/traiesc suferinta umana (indiferent de forma) suplimentara … din asta avem destula si pe aici (pentru cei care au ochi sa vada).

        Apreciază

        • E chiar interesanta perspectiva ta. Dar mie mi se pare ca intotdeauna locul are mai multe de oferit, ca intreg, decat acea fotografie perfecta pentru care fotograful s-a straduit o perioada, da. Eu de multe ori renunt la a face fotografii tocmai pentru ca mi se pare ca oricat de frumoase ar iesi, nu vor suprinde esenta in totalitate.

          Iui, INTJ, tu te gandesti (cu precadere) la aspectele periculoase ale unei astfel de experiente. Evident, eu mi-am indreptat atentia inspre aspectele frumoase ale lumii asteia, dar nu neg faptul ca da, m-as duce si in Africa, de exemplu, printre oamenii de acolo (ma refer la cei aflati intr-un mediu… nefericit, sa zicem – desi unii dintre ei ne-ar contrazice) . Cred ca de la distanta nu intelegi cu adevarat. Si eu vreau sa inteleg, sa simt, sa cunosc.

          Dar iti inteleg pozitia… De ce ne-am lua ,,in carca” un surplus de suferinta?…

          Apreciază

          • beauty lies in the eye of the beholder

            eu ma opresc aici deoarece nu vreau sa risc sa stric nimanui placerea de a calatori si fiindca unele lectii in scoala vietii e mai bine sa fie practice …

            Apreciază

            • eh lasa, mie imi place sa descopar la altii perspective diferite. Si daca opiniile tale ar strica placerea cuiva de a calatori, inseamna ca placerea respectiva nu are radacini prea bine infipte😛
              Da’ zici bine, unele lectii le poti invata cu adevarat doar practic🙂

              Apreciază

            • daca opiniile tale ar strica placerea cuiva de a calatori, inseamna ca placerea respectiva nu are radacini prea bine infipte

              nu. aici te contrazic vehement: placerea e ceva subiectiv si temporar … niciodata „prea multa” pentru o viata de om. „a taia” pana si cea mai mica bucatica din ea … fara a o inlocui cu ceva „mai placut” … e imo o greseala de neiertat. viata nu-i o calatorie usoara si tocmai de aceea fiecare strop de placere (care aduce cu ea si ceea ce numim bucurie/fericire) conteaza foarte mult …

              Apreciază

            • Cred ca nu am folosit termenul corect, aveam in minte ,,placerea” – nu ca ceva subiectiv si temporar, ci mai degraba ca ,,pasiune”, ,,inclinatie” si probabil trebuia sa folosesc cuvintele astea, hihi. My bad. Dar da, placerea in sine, fara ramificatiile si semnificatiile date de fiecare individ (de mine de ex, lol), e temporara si, din pacate, fragila.
              Probabil ai putea strica placerea cuiva de a calatori, prin parerile tale, dar ma gandesc ca doar daca acea persoana calatoreste in acel moment si simte placerea respectiva in mod activ, iar tu i-o ,,umbresti” cu unele ,,comentarii” percepute de el ca fiind negative (caci sunt in opozitie cu ce simte el).
              In rest, in discutiile ipotetice, e vorba de o placere ,,generalizata”. Ma exprim mai greu, scuze. E ca si placerea mea de a citi. Parerile anti-lectura ale cuiva nu mi-ar ,,stirbi” din placerea asta (aici cu sens de inclinatie – stii ca ceva iti face placere, deci cauti sa faci acel ceva), pe care o resimt in general cand citesc, insa probabil daca exact in momentul in care citesc cineva ar incepe sa imi insire motivele pentru care lectura e o porcarie, mi-ar pieri cheful – deci si placerea de moment😛

              Apreciază

            • of, ce dulci/simpatici sunt oamenii indragostiti!😛 … pasiunea nu dispare nici cand obiectul ei devine trivial (din punctul de vedere al pasionatului/pasionatei)?😉

              referitor la anti-lectura … daca ti se demonstreaza in mod irefutabil ca-i o pierdere de timp sa citesti autorul X, sunt convins ca vei cauta inlocuitor … tocmai fiindca „oferta” e imposibil de epuizat intr-o viata. asta in ce priveste partea de pasiune … ca-n ceea ce priveste parte de inclinatie, acolo intervin acele „lectii practice” (daca ai iubit macar o data-n viata, romanele de dragoste se transforma-n maculatura).

              Apreciază

            • hahah :))😀
              Pai de ce sa devina trivial? (nu zic ca nu se intampla)

              Referitor la anti-lectura, hihi: nu are cum sa mi se demonstreze irefutabil ca opera unui autor e pierdere de timp. Da, accept demonstratia ca pentru o persoana (sau chiar pt mai multe, nu conteaza) autorul respectiv e in mod definitiv pierdere de timp. Dar demonstratia, in cazul meu, nu se aplica decat in momentul in care citesc si eu si decid singura ca da, e pierdere de timp. Am avut parte de suficiente experiente de genu’ incat sa nu ma iau dupa demonstratiile (chiar perfect argumentate) ale altora. Am citit autori care pentru multi au fost pierdere de timp, dar care pentru mine au contat, la fel cum am citit si autori ,,venerati” de oameni a caror opinie conteaza pt mine, dar care nu mi-au transmis mai nimic.

              Total de acord la romanele de dragoste😛 O cunostinta mi-a zis ca sunt insensibila – caci nu ma impresionase nu-mai-stiu-ce poveste de dragoste. Oricum, nu au fost preferatele mele niciodata..😛

              Apreciază

  4. Pingback: Probleme in online

  5. ce bine ca ai revenit! hugs
    foarte frumoase locurile expuse🙂 sunt multe multe multe locuri locuri care merita sa fie vizitate, eu sunt trista ca n-am reusit sa vad decat o mica parte din Romania, ca mai am multe de vazut iar despre minunatiile lumii ce pot spune? visam cu totii la locuri minunate dar sunt unii care isi si implinesc visele🙂 unde as vrea sa ajung/ in locuri calde, cu o clima calda, cu apa si mult soare🙂 dar dc e sa numesc doua locuri in lumea asta unde as vrea sa ajung acestea sunt : Tara Sfanta si sper ca in viata asta sa-mi implinesc acest vis si Dubaiul- cu asta e mai greu. Dupa cum vezi doua extreme🙂

    Apreciază

    • Hihi, intr-adevar, Lilly, oarecum doua extreme. Prin Tara Sfanta te referi la Israel, Iordania si Palestina, parca, nu ? Sau ai anumite locuri speciale pe care doresti sa le vizitezi acolo..? Din vechile filmari trimise de tatal meu, iti pot spune ca Iordania e frumoasa… asa tin minte, atat plajele cat si stradutele… Iti doresc sa ajungi acolo!!😀
      Si tu ai dreptate, avem si la noi in tara muuulte multe locuri frumoase, iti dai seama ca in primul rand imi doresc sa ma plimb prin padurile noastre, hihi, si treptat, apoi, pe alte meleaguri😀😛

      Apreciază

    • Am inceput cu muntele pentru ca imi da senzatia de libertate. De fiecare data cand l-am urcat, aerul, privelistea, m-au facut sa ma simt usoara, mi-am uitat grijile. Si ma simt mai energica la inaltime. De asta as avea nevoie acum, niste energie😛
      Locurile frumoase din tara noastra sper sa le adaug treptat, pe masura ce le vizitez..🙂

      Apreciază

  6. Pingback: Luminile s-au aprins! « despre mine……despre altii

  7. 🙂 Piatra aia din Norvegia e cam aglomerata. Chiar nu inteleg mentalitatea asta de oaie, nu e suficient ca te inghesui in oras (turistii respectivi sunt, aproape sigur, oraseni), trebuie sa te inghesui si in natura. Nu se puteau duce de partea ailalta a fiordului, sau ce-o fi? Si ce o fi asa interesant, ma rog? Stau pe o piatra si se uita intr-o balta! In stânga, in dreapta sau inainte sunt locuri LIBERE, unde sa nu fii obligat sa privesti acelasi lucru laolalta cu alte sute de perechi de ochi.

    Da, si pe mine ma atrage movila aia din Australia, mai ales ca am inteles ca nu e o simpla movila, ci exista un intreg habitat.

    Din câte stiu eu, omul se naste cu doua frici (restul si le insuseste pe parcurs): frica de inaltime si frica de zgomot. Ei bine, mie frica de inaltime nu mi-a trecut niciodata, chiar daca imi place muntele. Imi place!, dar doresc o calatorie relativ sigura.

    Locul in care m-am mutat este apropae de ideal. Ca sa fie ideal i-ar mai trebui un lac si o insiruire de râuri care sa strabata o padure de brazi. Cred ca mi-ar placea ceva gen Elvetia, unde ai si confort, si natura. Frumoasa tara! Pacat ca e locuita……Ar merge si Valea Kasmirului.

    Apreciază

    • Asa-i Dragos, zonele naturale devin si ele tot mai aglomerate si impanzite de turisti agitati. Eu pe imaginam stand pe piatra aia singura, ce-i drept :)) Ce mi se pare mie interesant la piatra respectiva e faptul ca e izolata, pare a ,,inainta” singura inspre… nu stiu ce, inspre senzatia data de adrenalina. Faptul ca acolo esti inconjurat din trei parti de ,,adancuri”, hihi, o face mai speciala.

      Un iubitor al muntelui cu frica de inaltime, zici?😛 Nu cred ca se afla in opozitie neaparat, la urma urmei pe munte esti tot cu picioarele pe pamant. Frica respectiva apare cand te afli pe marginea a ceva, nu? Cand exista o linie clara ce delimiteaza inaltimea si adancurile.. ?
      Am observat ca multi oameni au aceasta frica, si suficient de multi nu disting senzatia de teama (aici e inclusa cea psihica, ce tine de propriile tale convingeri) de senzatia indusa strict de adrenalina. Si mie imi creste ritmul cardiac, mi se taie respiratia, simt ca ma lasa picioarele. Insa nu as numi asta neaparat teama (desi la nivel fiziologic, corpul reactioneaza si se pregateste pentru un eventual pericol). Mie imi place senzatia respectiva!😛
      Tu si ametesti cumva?

      Dragos, poate pe viitor iti faci tu un lac mic, o balta😀 Oricum, locul e frumos, ma bucur ca te simti bine acolo!🙂

      Apreciază

      • Da, frica apare atunci când sunt pe o margine….am fost zilele trecute la cetate si acolo sunt câteva locuri mai abrupte….ce sa zic, vreo doua ore am trait cu senzatia unei iminente caderi in prapastie. Nu e vorba ca-mi creste tensiunea (se intâmpla si asta), pur si simplu am impresia ca nu mai exista nicio piedica in calea caderii. Ma tin de ce pot ca o pisica speriata.

        Nu, nu ametesc, asta ar mai lipsi….

        Pai m-am gândit la un fel de micro-piscina, dar cu lipsa apei de aici, e cam greu.

        Da, ma simt bine. E un vis ca pot admira, de la fereastra sau de pe terasa, natura. Si nu niste beoane gri-mizerabile.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s