Mnemosyne: 2 ani

Standard

Randuri dedicate blogului…

Au trecut deja doi ani de cand scriu aici, iar blogul e cel mai longeviv jurnal al meu, care mi-a supravietuit. Nu l-am aruncat, nu l-am rupt, nu l-am mazgalit, nu am sters si nici nu am modificat nimic. Ok, doar aspectul si platforma, dar asta nu e relevant.

De ce am blog? In urma cu doi ani nu stiam nimic despre bloguri, blogosfera, nici macar despre posibilitatea de a avea un loc online personal, altul decat eternul hi5, facebook, forumuri si site-uri de socializare. Am aflat intamplator, de la o prietena. Am avut atunci un blog, destinat unei mici ,,afaceri”, hihi, pe care l-am lasat balta insa. Intr-o zi de noiembrie, butonam in tabloul de bord blogger si… mi-am creat un nou blog. M-a plesnit atunci ideea ca as putea folosi spatiul respectiv strict pentru mine (da, da, am descoperit apa calda, lol).

Mnemosyne a pornit din dorinta de a-mi clasa, intr-o arhiva personala, fotografii dragi mie, din locuri speciale, muzica preferata, citate din carti, desenele si ce mai sculptam. Parea o idee atragatoare, caci desi aveam deja in memoria calculatorului toate acestea, nu era o selectie in adevaratul sens al cuvantului, iar un site (blog) oferea un spatiu de desfasurare agreabil.

M-a atras mereu mitologia, iar asupra numelui blogului m-am decis rapid si usor. Am fost inspirata, as zice. Caci indiferent de preferintele mele care poate vor varia de-a lungul timpului, ,,Mnemosyne” va ingloba mereu perfect ceea ce mi-am dorit initial. O piedica in calea uitarii, o zeitate a memoriei, mama celor noua muze, Mnemosyne a fost una dintre titanide, care dincolo de evidentul dar al memoriei oferit oamenilor, le-ar fi dat acestora si capacitatea de a numi obiectele, fenomenele, realitatea. Le-a dat cuvantul. Se spune ca indata dupa moartea fizica, sufletul trebuia sa bea fie din raul Lethe, pentru a uita totul si a se reincarna din nou fara vreo amintire din viata precedenta, fie din Mnemosyne, apa ce pastra amintirile si experientele vietii.

Desi intr-o forma simplista, blogul m-a ajutat sa imi imortalizez multe experiente, multe ganduri, multe clipe. Fie ca le-am scris, fie ca nu, caci memoria mea functioneaza usor si rapid pe baza de asociatii. Poate la o prima vedere pare ciudat ca doua-trei randuri despre o carte citita sa fie cele care declanseaza amintirea unei intregi vacante petrecute intr-un loc special, cu toti oamenii intalniti atunci, cu toate bucuriile si tristetile din perioada respectiva. Din acest punct de vedere, Mnemosyne si-a indeplinit bine rolul, caci da, mi-e teama de uitare…

In urma cu doi ani, eram ferm convinsa ca nu va ateriza nimeni pe blogul meu, nici macar din greseala – prezenta vreunui cititor intra in contradictie cu ce stiam eu despre vastitatea internetului (mare e gradina ta, Doamne?!). Teribila logica. Primul care si-a facut aparitia a fost Cadu, si o perioada destul de indelungata discutam prin comentarii reciproce. Am gasit in el un prieten, nu o data. Desi el nu (prea) mai blogereste, ma bucur ca am cunoscut-o pe Coeur (acum Nuage), prin el. Apoi, cam in aceeasi perioada, i-am descoperit pe Cosmin, Carbonaru si Pato. Asadar, treptat am descoperit mai mult decat ma asteptam eu initial. Am descoperit oameni speciali si toti (acum intr-un numar mai mare, hehe) au contribuit la scrierea si conturarea unor amintiri, chiar daca intr-un mod ideatic.

Nu stiu daca pe viitor voi mai tine cont de micile aniversari mnemosenice. Dar curand fac o trecere in revista si a cautarilor google care au rezultat in accesarea blogului. Asa, in mare, caci e criza mare de timp!!😀

39 responses »

  1. Yeyyyyyyyyyyyyyyyyyy😀

    La multi ani draga Iulia! Ma bucur ca in ultimul timp am reusit sa fac si eu parte dintre cititorii tai si sa te am intre cititori si comentatori. Sunt cat se poate de onorat. Multumesc, aniversare placuta si la cat mai multe articole!

    La multi ani, zeita a memoriei si membra a titanidelor!

    Apreciază

    • Heeei, multumesc Marin😀 Si eu ma bucur ca te-am descoperit si pe tine! (pentru asta sa ii multumim lui Nice😛 ). Hihi, momentan stau prost la ,,cat mai multe articole”, scriu mai rar de cand a inceput facultatea, si nici nu ma pot concentra prea bine/mult pe un subiect. Dar e ok, perioade si perioade😀

      Apreciază

  2. La mulți ani.

    Să fiu sincer, nu am aniversat niciodată așa ceva, dar e drept că doar ultimii trei ani am fost cu adevarat activ pe blog, și abia anul asta, sau începând din 2010 am „activat” prin blogosfera românească.

    Felicitari pentru toata evolutia de pana acum.

    Apreciază

    • Multumesc Radu, chiar o simt ca pe o evolutie… cred ca mi s-a mai cizelat pe alocuri si limbajul si mi-e mai usor sa exprim ce gandesc. Mmm, in primele 6 luni sa stii ca nici eu nu am fost prea activa, scriam putin, laconic si rar. Dar a venit vara, m-a cuprins un val de energie si se pare ca m-am lasat dusa de el😛

      De cati ani ai tu blogul?

      Apreciază

      • În 2006 începeam primul articol. Dar de atunci s-au schimbat multe, multe template-uri, multe articole șterse….

        Dar adevărul e că nu am investit prea mult timp în el în toți acești 5 ani. Am avut și am multe alte preocupări😀

        Apreciază

        • hehe, e ceva timp de atunci!.. Adevarul e ca nu imi vine sa cred ca am avut (mi-am facut) atat timp si pentru blog. Eram pe clasa a XII-a cand l-am deschis, bac, voluntariate, proiecte.
          Uneori insa e greu sa le tii pe toate si trebuie sa iti faci o ordine de prioritati😛 Acum parca ai inceput sa ii pastrezi blogului un loc mai stabil printre preocuparile tale😀

          Apreciază

          • Da, acum, chiar dacă nu postez zilnic, intru măcar să văd ce au mai scris alții.

            Stabil ar însemna să fiu consecvent în postări, ceea ce nu se întâmplă însă🙂

            Apreciază

  3. Cred ca asemenea momente trebuie sarbatorite, sunt poate cele mai frumoase din viata unui blog, al tau a crescut mare si voinic, iar eu ii urez La Multi Ani, iar tie, multa energie si putere de munca.🙂

    Apreciază

    • Multumesc Nice, eu ma bucur ca inca pot sa imi fac timp pentru el😛 In rest, nu prea ma incanta aniversarile, de-asta ziceam ca nu stiu daca anul viitor voi pune un stegulet pentru aniversarea blogului. E frumos totusi cand constientizez ca am continuitate, macar in asta :)))

      Apreciază

  4. Pingback: Inception un film exceptional

    • e un bun reper, da😀 De data aceasta nu am mai recitit din urma, dar stiu ca anul trecut am facut asta, am recitit primele randuri scrise pe blog (nu primul articol – caci e doar o fotografie😛 )

      Apreciază

  5. Cand ai zic: „care mi-a supravietuit” am crezut ca ne scrii din ceruri😀
    Acum, ce sa zic, la multi ani! Poate intr-un an, doi, o sa ai un blog la fel de cool ca al meu.😀

    Acum ca te-am flatat, nu stiam ca te preocupa mitologia. Eu o gasesc fascinanta, poate n-ar strica niste articole pe tema asta, sunt lucrui pe care am observat ca putina lume le stie. Nu toti au citit „Legendele Olimpului”. Pe langa asta greaca si romana, cea nordica este de asemenea extrem de interesanta si ciudata. Zeul Tyr este preferatul meu, asta asa, in loc de zodie😀

    Apreciază

    • Dexule, doar viziuni apocaliptice ai in cap :))😀 Nu voi reusit sa ajung la nivelul ala de blog cool, nu sunt facuta pentru asta, dar ma multumesc cu a te aprecia pe tine🙂

      Da, mitologia mi se pare interesanta, poate datorita faptului ca are radacini veeechi si povesti/explicatii fascinante in cadrul ei. Mie mi se pare ciudat cand aflu, pur intamplator, ca cineva nu a citit Legendele Olimpului…
      Sa stii ca mitologia nordica mi-e cam straina, dar intentionez sa o descopar mai in detaliu. Eu nu am preferati d-astia, dar de ce il preferi pe Tyr?😛

      Apreciază

  6. Ciudat cum de ajungi sa cunosti oameni atat de bine doar prin intermediul paginilor de blog si al commenturilor pe care acestia le scriu. Acum un an nici nu-mi imaginam ca exista atitia oameni frumosi si deschisi la comunicare cati cunosc acum. si tu esti unul dintre ei. Sa cresti frumos, Om MARE! :*

    Apreciază

  7. Pingback: Apa, Pato si blogosfera

  8. La multi ani si la mai mare!

    Am descoperit in acest loc o persoana calda care, desi cam matura (in gândire) pentru vârsta ei, uneori are izbucniri asa copilaresti (la modul pozitiv, bineinteles). Cum ar fi modul in care stii sa te bucuri. Numai un copil se poate bucura cu atâta dezinvoltura de frumusetile vietii. In plus ai abordat pe aici câteva subiecte care-mi sunt dragi si mie si esti o persoana deschisa, cu care se poate dialoga.

    Ma bucur ca am aici o prietena.

    Apreciază

    • Dragos, ma bucur si eu ca ne-am cunoscut, imi place sa schimb idei cu tine! Hihi, imi pare bine ca oscilarile astea dintre gandire (prea) matura si izbucniri copilaresti nu deranjeaza.

      Si cum blogul si-a revenit, mai avem un spatiu unde putem fi prieteni😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s