A plouat în ultimele zile… In prealabil, tunete, poate fulgere. Câţiva stropi m-au prins, două zile la rând. Primul strop de ploaie mi-a udat vârful nasului şi imediat, graba şi agitaţia s-au transformat în amuzament. De ce fugim aşa speriaţi de ploaie ?
Când aveam vreo 3-4 ani, bunica mi-a spus că nu trebuie să îmi fie teamă de tunete, căci îngeraşul trage cu tunul. Analizând, o fiinţă supranaturală care trage înspre pământ cu un tun ar trebui să fie o imagine mai înfricoşătoare decât un sunet provocat de o descărcare electrică. Copilului i s-a părut un fapt liniştitor. Pentru mine, îngeraşii erau acei cupidoni grăsuţi, cu păr bălai şi buclat, purtaţi în zbor de aripi mititele, albe şi pufoase. Nu mi-a mai fost teamă niciodată, nici de tunete, nici de fulgere, nici de furtună. Îmi plac.
Îmi place liniştea dinaintea furtunii, îmi creează o stare de anticipaţie, aştept nerăbdătoare ca odată cu descărcările cerului, să mă eliberez şi eu de presiune. Imi plac norii suri şi mohorâţi, nu pentru că aş avea eu o fire bacoviană, ci pentru că îmi dau senzaţia de putere. Le simt măreţia şi mă simt micuţă şi neimportantă, fără să mă deranjeze asta. Parcă greutatea lor mă apasă, însă îmi oferă speranţa că în curând presiunea din aer şi din suflet se va risipi.
Fulgerele oferă un spectacol vizual minunat. De ce să cauţi artificiile, când natura ne oferă gratuit scântei ce luminează întregul cer ? Tunetele completează spectacolul la nivel auditiv, atât cât fiorii să te cuprindă într-o scurtă, sau lungă – după caz, îmbrăţişare. Când, în sfârşit, primii stropi de ploaie încep să cadă, pot răsufla liniştită. Presiunea şi-a atins apogeul, iar acum devenim liberi…
Mi-e dor să alerg prin ploaie, prin furtună, să arunc umbrela după 50 de metri şi să îmi zâmbesc mulţumită, dar mai ales emoţionată. Apoi, când ritmul ploii încetineşte, urmăresc cerul. Norii se dau la o parte, iar soarele ne zâmbeşte. Tensiunea a fost înlăturată. Poate un curcubeu va îmbrăţişa cerul.
Fulgerele sunt cele care lumineaza cerul, în absenţa soarelui. Azi nu a fost nevoie de ele…
mmnemosyne 
„A plouat în ultimele zile”… clar, ma mut la Cluj! :)) In timp ce in Bucuresti e o canicula ucigatoare, ca nici aerul conditionat n-o tempereaza, la tine in oras ploua si e racoare. Deci, se poate respira. Cine zicea ca viata e dreapta? 😛
Nu mai sunt nici eu asa inspaimantata de fenomenele orajoase, chiar imi place sa ies pe balcon si sa asist la fiecare dezlantuire a naturii, din pacate, uneori furtunile izbucnesc si in suflete. Acolo nu-mi mai par spectacole fascinante de sunet si lumina. 😦
ApreciazăApreciază
Sngurul motiv pentru care mi-as dori sa fie teribil de cald si aici este dorinta de a ma balaci in vreun strand :)) Da, e bine asa… de cand am venit, de vreo 10 zile, aproape in fiecare zi ploua mai tare sau mai incet. Dar simt ca sunt ploi de vara, caci nu ma molesesc precum cele din toamna, ci dimpotriva, asa cum ai zis… fac aerul mai respirabil :))
Furtunile sufletului sunt mai dureroase… Cred ca de-asta imi plac furtunile reale. Am impresia ca natura duce batalia in locul meu…
ApreciazăApreciază
De 10 zile ploua in continuu? 😯 Pfai, e paradis la voi, am ajuns sa-i invidiez pe clujeni. :))
Dar stai, acum realizez, se simte o (usoara) racorire si la mine… 😀 🙂 😛
ApreciazăApreciază
Hihi, nu incontinuu, mai iese si soarele, dar zilnic. Ieri nu a plouat, nici azi. Inca. :)) Se anunta tot ploi insa. Sper doar ca duminica sa fie frumos, soare, cald. Merg la nunta unei prietene 😀
Probabil se mai muta norii inspre sud :))
ApreciazăApreciază
O să-ți copiez subiectul, ține minte! 😛
ApreciazăApreciază
tin minte :)) dar nu inteleg prea bine. Nu ai cum sa imi ,,copiezi” subiectul, ca doar nu am pus eu stapanire pe ploi, furtuni, tunete si fulgere – desi nu m-ar deranja sa o fac :)) As fi Storm ! 😀
ApreciazăApreciază