Roma: 5 pieţe publice

Standard

Privind la micuţa noastră hartă, împărţită şi ea în 4 ,,capitole”, am fost copleşiţi de mulţimea de pieţe publice care parcă cereau să fie vizitate. Nu am ajuns la toate, nici nu cred că e uman posibil să te plimbi atât de mult, însă ne-am recreeat în câteva dintre cele mai cunoscute. Deşi, poate, nu am acoperit nici un sfert din ce era de văzut la capitolul pieţe, am ajuns la concluzia că Roma e un oraş al pieţelor publice, pe lângă multe altele, fiecare specială în felul ei. În următoarele articole, asta voi retrăi: plimbări prin pieţe împânzite de turişti, prin pieţe maiestuoase sau timide, prin pieţe aproape pustii, prin pieţe romantice. Azi, cinci dintre ele (las ce mi-a plăcut mai mult pentru următoarele articole).

1. La est de Fontana di Trevi (m-am orientat în funcţie de acest loc, în multe cazuri), e Piazza Quirinale, o piaţă destul de largă, şi totuşi puţin asaltată de turişti, ce marchează intrarea în Palatul Quirinale. Piazza se află pe cea mai înaltă colină a Romei – da, am simţit, am avut de ,,urcat” pe câteva străduţe mai abrupte, dar priveliştea a meritat lungul traseu. Imediat lângă stradă, un obelisc înconjurat de statui. Am înţeles (bine, sper) că sunt anticele statui romane ale Dioscurilor, inspirate din vechi opere greceşti. Nu ştiu de unde vine denumirea, de ce şi ce reprezintă. Aş minţi să spun că piaţa e cea care m-a încântat acolo. Nu. E priveliştea…


2. La vest de Fontana di Trevi, o mică piaţă: Colonna. La fel, prea puţini turişti se opresc aici. Desigur, învecinarea cu Fontana di Trevi este una dintre cauze. În centrul pieţei, se înalţă minunata coloană a împăratului Marcus Aurelius, realizată după modelul Coloanei lui Traian. Pe coloană, migălos lucrat, sunt prezentate scene ale războaielor sale cu barbarii quazi şi marcomani la Dunăre. Sus, pe coloană, acolo unde cândva era statuia împăratului, acum ,,veghează” statuia Sf. Paul (Pavel?). M-a fascinat modul detaliat de reprezentare a bătăliilor, e oarecum incredibil câtă atenţie şi migală se investea într-o bucată de piatră, pentru a obţine astfel nemurirea.


3. Piazza di Montecitorio. Obeliscul a fost adus de la Heliopolis, în anul 10 e.n, de către Augustus şi a fost mutat aici, în piaţă, la sfârşitul sec. al XVIII-lea, la ordinul papei Pius al VI-lea. Un glob de bronz se află în vârful obeliscului… Mi-au plăcut steluţele ce trasează un ocol al pieţei, oprindu-se la colţul Palatului Montecitorio, actualul sediu al Camerei Deputaţilor. Nu m-am putut abţine, evident, şi am urmat calea trasată de ele, iar N. a fost nevoit să mă urmeze😀
În piaţă, un mic grup (doi-trei tineri), intonează un cântecel, în italiană. O chitară îi acompaniază, iar atmosfera predispune brusc la visare.


4. Piazza della Rotonda. Aici nu am zăbovit prea mult. Era seară şi curând se termina programul metro-ului. Piaţa se află în faţa celebrului Pantheon antic, iar în centrul ei: un obelisc, o fântână arteziană, un soclu ornat cu delfini. Lângă fântână, o doamnă şi o chitară. In întreaga piaţă răsună vocea răguşită, dar plăcută, a italiencei.

5. Inspre nord, Piazza di Spagna, numită astfel datorită faptul că, în urmă cu puţine secole, întreaga zonă a fost proprietatea Spaniei. Sus pe deal se află biserica Trinita dei Monti, în faţa ei aflându-se un alt obelisc (Oraşul Obeliscurilor l-aş mai numi). În timp, piaţa a fost unită cu platforma din faţa bisericii, prin celebrele scări construite de către De Sanctis, proiectate de Spechi. Jos, în centrul pieţei, fântâna arteziană Barcaccia, o altă sursă de entuziasm pentru mine! Urcând scările, începi să observi cu adevărat furnicarul de turişti plimbăreţi. Priveliştea e frumoasă: clădiri, terase, oameni, multă culoare!
Ca particularitate, deşi locul e minunat, nu m-am simţit la fel de relaxată precum în celălalte pieţe, dat fiind faptul că la tot pasul eşti asaltat de diverşi indivizi, care fie îţi plantează în mână un trandafir, şi apoi aşteaptă ca bărbatul de lângă tine să scoată bănuţii, hihi (şi e tare greu să îi pasezi floarea înapoi, sunt destul de insistenţi – sau oi fi eu prea ,,moale”), fie vor să îţi împletească brăţări ,,magice” direct pe mână, fie se oferă să îţi facă ei fotografii.



Urmează: Piazza Navona şi Piazza della Republica

8 responses »

  1. In primul rand, imi place mult cum povestesti, mai ales cand iti simt reveria personala! Si sigur mi-ai deschis un chef de calatorie … sper doar sa am rabdarea ta de a observa.
    Daca imi permiti, denumirea de Dioscuri provine de la Dios + Kouri (sau Kastor si Polydefkis) sau, in romana, Castor si Polux, gemenii nascuti din Zeus si Leda si fratii sclifositei aleia de Elena.
    Astept continuarea Jurnalului de Calatorie.

    Apreciază

    • Ma bucur ca ti-a venit cheful de calatorie!😀 Stii, atunci pe moment ma simteam asa coplesita de tot ce vedeam, deci nu cred ca e vorba de rabdare… Gandindu-ma acum la locurile respective, imi vin in minte o serie de detalii pe care, la momentul respectiv, nu eram mereu constienta ca le ,,inregistrez”. Atunci ma minunam doar😛
      A, multumesc de lamurire😀 e binevenita! Acum inteleg mai bine si statuia respectiva (doi barbati cu doi cai, hihi)
      fratii sclifositei aleia de Elena :)) Parca citisem la tine un articol pe tema asta

      Apreciază

  2. Eu ador astfel de locuri, pietele publice, chiar am si scris un articol despre ele, atat despre cele in care am fost, dar si despre cele pe care as dori sa le vizitez. Din periplul tau prin pietele Romei, aleg Piazza di Spagna, de departe cea mai frumoasa in opinia mea. Pacat ca a trebuit sa ai de-a face cu acei indivizi insistenti.
    Astept cu mare interes imagini fascinante din Piazza Navona.😀

    Apreciază

    • Cred ca imi amintesc articolul…😛 Nu ma gandeam atunci ca voi deveni si eu o mica fana a lor, dar trebuie sa recunosc ca imi plac si mie acum, mai mult decat inainte. Da, Piazza di Spagna este intr-adevar cea mai frumoasa!
      Cat despre respectivii omuleti, probabil e o arta si asta, sa stii sa ii respingi, adica sa nici nu se apropie de tine. Astfel de oameni sunt, fara voia lor, printre cei mai buni psihologi naturali, hihi. Ei doar se uita la tine si isi dau seama daca au vreo sansa sa intre in vorba. M-a crescut mama prea amabila :)) Oricum, ei isi castiga asa existenta, nu ii condamn, sunt peste tot in Roma, dar in Piazza di Spagna mi s-au parut mai multi😛

      Apreciază

  3. În sfârșit apuc să comentez la tine, Colorblissuco!! Am urmărit episoadele pe furiș, dar n-am avut timp să las o impresie, așa că o fac aici pt toate: locurile sunt superbe, iar fotografiile tale știu arăta asta. Mă bucur că te-ai dus, că te-ai minunat și chiar mi-ai augmentat dorința de a vedea, de ex, Roma, și mai mult. Adică oricum eu îmi doresc să văd tot și să merg oriunde, dar parcă nu eram așa fascinată specific de Roma, eu ochisem întâi coasta Italiei, îmi imaginam Napoli și altele :)))) … eh, ești o norocoasă și te pup!! :*

    Apreciază

    • Cu siguranta sunt si alte locuri superbe in Italia…😀 Eu am avut acces doar la Roma si la mare…, dar nu as fi refuzat Venetia, Napoli, Milano saaaau Sicilia… :)) Asa sunt si eu, ma incanta orice loc nou de vizitat, de explorat si descoperit! Sper sa ajungi in cat mai multe din destinatiile dorite… Sper sa ajungem toti!😀

      Apreciază

  4. frumos, mi-a dori să vizitez aceste locuri🙂 ador sa calatoresc, să cunosc oameni noi, mâncăruri delicioase, mmm :DD
    apropo de mancare, nu ai pomenit nimic :))

    Apreciază

    • Da… mancarea nu m-a prea fascinat :))
      Dar iti spun aici, pe scurt. Cartofii sunt foarte diferiti de ai nostri, m-am chinuit 3 saptamani sa ii prajesc asa crocant, frumos, ca la fast-food, dar nu e nici o sansa, sunt mult mai moi.
      Celebrele macaroane/paste nici ele nu m-au incantat, desi ce-i drept, tatal meu (la el am stat) nu e un adept al bucatariei italienesti, deci nu stiu in ce masura a cumparat cele mai reprezentative paste/macaroane.
      Pizza era doar cu blat subtire, iar mie nu imi place asa, nu in mod special.

      Iar acum partile dragute. Dupa inghetata m-am topit :)) Deeeeelicioasa!
      Au un lapte tare bun prin magazine, de cumparat, a fost prima data in ani de zile cand am baut zilnic, o cana.
      Au un fel de mancarica… sunt rosii cherry (din alea micute, ca ciresele), taiate in doua, in ulei de masline si inca ceva verdeturi (nu imi amintesc ce anume), care se mananca intinse pe paine prajita. Desi mi s-a parut ciudat la inceput sa mananc paine cu rosii, adevarul e ca au farmecul lor, mai ales la un gratar, ca mancare ,,usoara”🙂

      A!!!! Si un mare, mare avantaj… La magazinele de legume/fructe ei pun de multe ori acelasi pret (1.49 euro) pentru o gama larga de fructe/legume. Astfel, iei o punga si pui ce vrei acolo. Daca ai chef sa mananci un bob de strugure, atat iei, alaturi de o caisa, o banana, un mar, trei cirese, o ceapa, etc. Mi se pare foarte ok… Pui punga pe cantar, si le iei toate, fara alte complicatii🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s