Exercițiu

Standard

Exercițiu de a nu mai îndepărta oamenii atunci când mi-e greu.

Am o încăpățânare de a mă descurca singură, de a mă face bine pe cont propriu dacă e să mă fac bine, de a nu depinde de nimeni în nici un fel. De-asta mă izolez când am probleme – pentru a mi le rezolva singură. De-asta îndepărtez oamenii când știu că nu sunt cea mai plăcută companie, nu îmi place când încearcă cineva să mă facă să zâmbesc, mă simt obligată să îi răspund gestului frumos, deși intențiile bune nu au vindecat niciodată răni. La naiba, cred că de-asta nu am nici un fel de adicții. Nu suport stările de bine induse de ceva exterior ființei mele – pentru că știu cât de rău te lovești când stimulul dispare și rămâi doar tu cu tine însăți. Ce faci atunci? Știi să îți autoinduci euforie și fericire?

Poate-i ok, pe de-o parte, să fiu așa. Dar aș putea să fac asta și dacă mișună oameni în jurul meu. Aș putea să îmi rezolv dilemele tot singură, fără a-i îndepărta pe oameni de mine.

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s