Exagerez?

Standard

În urmǎ cu puţin timp, o prietenǎ m-a întrebat, aşa, în treacǎt, dacǎ eu exagerez când scriu pe blog. La fel de în treacǎt, dar cu o micǎ ezitare, i-am spus cǎ da, dupǎ care discuţia s-a îndreptat spre subiectul ei principal de atunci, întrebarea fiind doar una adiacentǎ.
În urmǎ cu douǎ-trei zile mi-am amintit de acest aspect. Oare exagerez când scriu pe blog ?
Trebuie sǎ îmi fac puţinǎ ordine prin gânduri. În primul rând, de ce am rǎspuns afirmativ ? O serie de motive.
Atunci când scriu, îmi fac timp sǎ îmi surprind mai multe gânduri, emoţii, trǎiri, fiecare în parte, uneori reuşesc sǎ le transpun în cuvinte, fapt care în viaţa de zi cu zi, nu s-ar întâmpla, cǎci, nu-i aşa, suntem mereu pe fugǎ. Aşadar, firicele de gânduri sau simple cuvinte pe care în mod normal nu m-aş obosi sǎ le comunic oamenilor cu care intru întâmplǎtor sau din necesitate în contact, îşi fac apariţia mai uşor atunci când scriu, când stau liniştitǎ doar eu cu mine (implicit, unele apar şi pe blog).
Un alt motiv este tendinţa, pe care poate au observat-o şi alţii la mine, de a face din ţânţar armǎsar, hihi, când vine vorba de lucruri banale din viaţǎ. Dar mie îmi plac aşa numitele lucruri mǎrunte, unele, acelea care reuşesc sǎ ajungǎ la mine. De ce cred cǎ exagerez? Nu e ceva intenţionat, însǎ uneori, în optimismul meu, probabil mǎ las dusǎ de val.
Ar mai fi o tendinţǎ (care nu apare doar la mine) de a scrie despre sau chiar în acele momente pe care le trǎim mai intens, fie într-un mod pozitiv, fie într-un mod negativ. Citind unele posturi, din arhivǎ, mi se întâmplǎ sǎ mǎ amuz şi acum, cu ochii de acum, sǎ le gǎsesc puţin… deplasate ? Nu, nu chiar deplasate, însǎ gândul ,,hai cǎ nu e chiar aşaaaa … (+un adverb de mod)’’ îl mai aud rostit cu vocea minţii pe un ton amuzat.
Deci da, exagerez prin faptul cǎ despic firul în patru, poate prea mult, nu ştiu. Exagerez cǎci, privind în urmǎ, în timp ce scriu, parcǎ retrǎiesc unele momente cu încetinitorul şi reuşesc sǎ observ şi sǎ aliniez aspecte care, în mod normal, se întâmplǎ simultan sau mult prea repede pentru ca oamenii sǎ considere cǎ ar merita atenţie.

Ca sǎ clarific şi cealaltǎ faţetǎ a monedei, cea pe care apare verbul ,,a înflori’’ (cu sensul de a adǎuga), din aceastǎ perspectivǎ, nu. Nu cred cǎ înfloresc, poate voi reciti ce am mai scris, pentru a fi şi mai sigurǎ cǎ nu.
A! A înflori mai are şi sensul de a ,,orna” frumos o idee, un gând, o întâmplare… ? Asta s-ar putea sǎ fac, adicǎ, uneori, îmi doresc sǎ pot înflori în acest sens, dar cum nu sunt un maestru al cuvintelor, nu prea îmi iese, cel puţin nu atunci când mi-aş dori în mod special.

Bun, acum am exagerat şi cu postul ǎsta. Era o simplǎ întrebare 🙂

29 responses »

  1. E de înţeles să fii aşa, eşti femeie în cele din urmă 😀
    Latura ta emotivă e mult mai intensă decât la un bărbat, şi depinzând de natura ta dezinvolta sau introvertită, poate fi şi mai intensă decât la multe alte femei.

    Cunosc multe persoane care se renegă pe sine din cauza acestor coordonate. Ca şi cum le-a tăia din putere. A fi sensibil nu e un lucru rău, e şi doar atât! plus, puţin haos restabileşte ordinea 🙂

    Pe de altă parte, cum am citit direct şi printre rânduri, blogul e un fel de templu al tăcerii, unde singurul ecou e cel al gândului, fără nicio restricţie.

    Eu am fost luat la rost de mai multe ori, şi m-am întâlnit pe viu cu anumite persoane care nu credeau că scriu din ceea ce mă reprezintă. Şi am învăţat că e risipă de energie să-i convingi pe alţii de aşa ceva.

    Singura care contează ce crede eşti tu.

    Apreciază

    • Of, ma stradui sa imi educ, nu sa imi elimin, dar sa imi educ aceasta latura emotiva tipic feminina. Ma ingrozesc uneori de cat de alterat vad lucrurile din cauza faptului ca ma coplesesc emotiile. Asta intr-un interval de 15min. E vorba de modul de interpretare, emotiile te fac sa interpretezi o situatie, o vorba, o idee intr-un mod mult prea subiectiv, iar cand se activeaza partea lor negativa (stii tu, complexele, temerile, frustrarile) nimic bun nu poate iesi. Spun ,,educ” deoarece, e totusi in firea noastra sa fim asa, as vrea doar sa o manifest cand… trebuie, cand e cazul, cand imi face bine.

      blogul e un fel de templu al tăcerii, unde singurul ecou e cel al gândului, fără nicio restricţie. Ce frumos ai spus asta 🙂 Am totusi unele restrictii autoimpuse, de care uneori vreau sa scap, pe care alteori le tin aproape…

      Eu am fost luat la rost de mai multe ori, şi m-am întâlnit pe viu cu anumite persoane care nu credeau că scriu din ceea ce mă reprezintă. Se intampla asta din cauza discrepantei intre ceea ce este in interior si ceea ce oferim oamenilor in mod normal sa vada ?

      Apreciază

      • N-aş putea spune. Şi eu sunt sceptic din fire, dar de obicei iau oamenii aşa cum sunt, şi cum se prezintă.
        Până la proba contrarie…

        Tot ceea ce am cerut mereu a fost sinceritatea. Atât faţă de sine cât şi faţă de ceilalţi, după posibilitate.

        Apreciază

        • Pana la proba contrarie. Deci acorzi prezumtia de nevinovatie, hihi 😛 🙂 Insa nu toata lumea face asta…
          Da, ,,dupa posibilitate”. Sinceritatea fata de propria persoana e primul pas, care neindeplinit, nu are cum sa confere conditii de manifestare a celeilalte, spre ceilalti… Cel putin asa credeam pana acum 10 secunde, cand am scris asta :)) Ba da, se manifesta. Nu inseamna ca ilustreaza adevarul, dar omul, in ciuda ignorantei lui in ceea ce il priveste, poate fi sincer cu ceilalti.

          Apreciază

          • Până la proba contrarie, pentru că, oricât de rău ar suna, în cele din urmă oamenii tot ne vor dezamăgi. Poate va fi un lucru mic, sau unul critic, dar va fi. Important e să înţelegem că suntem toţi oameni, şi că da, e bine să nu exagerăm totul bazat doar pe stări de moment.

            Şi oricum, sinceritatea asta e ceva complicat. Pentru că realitatea e percepută destul de subiectiv, iar ceea ce cred eu de exemplu despre mine, poate fi fals din colţul altuia, şi vice-versa. Trebuie găsit punctul comun de fiecare dată când ai de-a face cu altcineva. Şi asta presupune puţină frânare a piticilor noştri care ne fac s-o luăm razna 😀

            Apreciază

            • Da, suna urat si pare o viziune pesimista, dar asta e adevarul. Suntem dezamagiti si dezamagim la randul nostru. Gresim sau pur si simplu nu ne ridicam la asteparile (chiar si de moment) ale celorlalti.
              E greu uneori sa gasesti punctul comun, stii ? Intr-o perioada credeam ca fiecare e cu realitatea lui si ca nu exista o realitate obiectiva (bine, nu gandisem prea mult ideea 🙂 ), m-a convins cineva ca exista totusi un minim de puncte comune 😛

              Apreciază

  2. Am observat la tine (nu mereu) faptul ca prea despici firul in 4. Nu e nimic rau in asta, doar adevarul sta in detalii. Numai ca iti cam ia timp….

    Nu te cunosc, asa ca s-ar putea sa gresesc, dar uneori am remarcat ca te afecteaza destul de tare niste intâmplari de viata relativ banale. E doar simpla observatie, e posibil sa ai motivele tale pentru care depui multa energie si suflet in orice tip de relatie (‘relatie’ in sensul ei cel mai general).

    „Maestru al cuvintelor”……hmmmm…..desigur, nu esti Umberto Eco dar, din punctul meu de vedere, scrii suficient de bine si interesant (deci conteaza si ‘povestea’ pe care o spui) incât sa-ti citesc articolele cu placere.

    Oricum, cred ca persoana cu care discutai s-a referit la altceva când a intrebat daca exagerezi pe blog.

    Apreciază

    • Da, Dragos, uneori imi ia foarte mult timp. Nu fac asta mereu oricum, doar atunci cand dispun de putin timp pentru mine (interval peste care trec, caci … ma intind).

      De ce depun energie si suflet in orice tip de relatie? Una dintre cauze este faptul ca depun, daca nu energie, suflet in cam aproape tot ce fac (evident scoatem din ecuatie actiunile devenite rutina, gen spalatul pe fata 😛 ). Aveam intr-o perioada mania timpului, consideram timp pierdut orice aspect in care nu dadeam ce aveam mai bun, in care nu puneam suflet. Ori faci ceva la un potential ridicat, ori nu faci, si te indrepti spre altceva. Si se pare s-a extins si asupra relatiilor interpersonale, probabil. Nu stiu daca ma ,,afecteaza” in sensul profund al termenului, de obicei pe blog apar unele izbucniri, sa le zic asa, dupa o perioada de mocnire tacita, care trec repejor, iar apoi fac loc altora. M-am obisnuit sa imi pese si sa acord atentie (si) lucrurilor banale, caci ne definesc si ele viata pana la urma, uneori le vad ca pe o capcana (dar iar ma intind)

      Ah, eu am scos acum intrebarea din contextul ei. Persoana cu pricina mi-e prietena in idei si trairi, nu in viata de zi cu zi, intrebarea era probabil o curiozitate, in ceea ce priveste modul de raportare la un blog, caci ea chiar nu poate sa faca o comparatie intre ce scriu aici si Iulia de zi cu zi (offline parca ii spune, dar nu prea agreez termenul :p )

      Ma bucur ca pot fi inteligibila, ca ma fac inteleasa si citesti cu placere… exagerarile mele pe-aici 😀 😛

      Apreciază

  3. Foarte interesantă analiza făcută de tine…m-a pus pe gânduri…şi eu despic firul în mai multe de când mă ştiu şi nu cred c-o fac mai mult prin prisma blogului, din contră, cred că uneori mai cenzurez din fire că aş deveni de necitit :)))
    O să mai despic firul pe tema asta 🙂

    Apreciază

    • Am observat si la tine asta 😀
      Sa inteleg ca persoanele foarte apropiate tie au sarcina zilnica de a… impleti firele despicate de tine ? :))
      Despica-l, da da, e o modalitatea de a te cunoaste mai bine pe tine insuti.. 🙂

      Apreciază

  4. mie imi place uneori sa fabulez:)) dar nu vad ceva gresit atata timp cat nu deranjeaza pe nimeni, sa creez povesti trebuie neaparat numai viata reala? da inspirate din fapte reale deci au sambure de adevar… bine asta nu inseamna ca mint de ingheata apele doar ca asta e latura artistica a unui narator sa mai puna putin de la el!
    Nu-i asa?

    Apreciază

    • Hehe, evident ca nu trebuie sa scrii doar despre viata reala sau sa pictezi realitatea cat mai exact, in cuvinte. Insa cred ca tu te referi la procesul imaginativ, cand pornesti de la o idee din realitate si incepi sa iti imaginezi cum ar fi daca, sa o dezvolti intr-un mod personal, original (tu mai ai uneori obiceiul asta 😛 ). Insa stim toti ca iti lasi imaginatia sa zburde, totul e clar. Sau mai sunt acele persoane care, pe blog, au tocmai obiceiul acesta… de a scrie scurte povesti (cred ca Dragos scria asa ceva intr-o perioada) care mascau sau nu o realitate existenta (sau nu).
      Cat despre latura artistica, probabil artistii astia au o astfel de inclinatie, spre a ,,mai pune de la ei”, e tot un fel de inflorire 🙂 Cred ca modul in care prezinti ceva este important, oricum, intr-o anume masura… (despre asta voi scrie curand, sper, despre modul in care ne ,,imbracam” ideile, gandurile)

      Apreciază

      • pai totul este subiectiv deci… articolele noastre imprumuta putin din personalitatea noastra, cultura, inclinatiile, dorintele, visele si multe altele care tin in mod direct de noi. Si da uneori duc la extrem lucrurile, o extremitate pe care o consider eu oportuna alte ori relatez ce si cum dar totul vazut prin ochii mei. Blogul asa cum este al meu si al tau e ceva personal, deci are personalitate. Originalitatea e la ea acasa tocmai de aia e frumos.

        Apreciază

  5. Mie imi place faptul ca analizezi in profunzime lucrurile( nu ca exagerezi, nu consider deloc asta), ca incerci mereu sa cauti explicatii si raspunsuri pentru situatiile prin care treci si lucrurile care te afecteaza sau intereseaza in mod deosebit. La fel ca si Dragos cred ca persoana respectiva s-a referit la cu totul altceva.

    Apreciază

    • Ma bucur atunci 😀 Iti multumesc mult pentru apreciere, Nice >:D< Uneori mi-e ciuda ca nu am suficient timp incat sa acord atentie mai multor aspecte, iar cand reusesc sa stau si sa ma axez doar pe un aspect, e o ,,sarbatoare" mare, hihi 🙂

      Apreciază

  6. Ai luat „critica” prea dur. Eu spusesem doar ca infloresti putin, in sensul bun. Asta pentru ca eu obisnuiesc sa fiu scurta si atata tot. Dar, pana la urma, asta este talentul de scriitor. 😀

    Apreciază

    • Hihi 😀 Nu am luat-o deloc ca pe o critica, insa ti-am raspuns ,,da” si vroiam sa imi clarific de ce am facut asta 🙂 Nu e mereu un talent, cred. Detaliile pot fi cheia spre adevar sau pot oferi o viziune mai larga asupra a ceva, insa te poti si pierde in ele. Mi se intampla des si asta… sa ma pierd in amanunte. Probabil ideal e sa gasesti un echilibru… 🙂

      Apreciază

  7. Colorblissuco, revino-ți ! :)) 😛 Nu mi se pare nici mie că ”exagerezi”, ci doar că privești cu lupa anumite lucruri din viață. Poate că e mai frumos așa, noi oamenii ( nu eu, că eu clar nu ) fiind foarte obișnuiți cu ”privirea de ansamblu”.

    Apreciază

    • hihi, dar sunt revenita! 🙂 Era doar asa, un aspect la care nu ma gandisem pana acum in mod special, iar zilele astea mi-am facut timp… sa il pun sub lupa nitel 😀 Of, sa stii ca si pentru o privire de ansamblu e necasara o capacitate de sinteza, cred, destul de buna. Obisnuinta/preferinta, in viata de zi cu zi, pentru privirea de ansamblu este justificata: limitele impuse de timp… (printre altele)

      Apreciază

  8. Nici pe departe.Si eu fac din tantar armasar si cateodata exagerez si ma plang fara a avea vreun motiv intemeiat.E bine sa scrii in momente de viata intense, cu toate ca atunci fiecare le scrie putin mai dramatic pentru ca este sub presiunea sentimentelor, dar dupa un timp cand recitesti le privesti mai cu detasare.Si eu cand citesc lucruri trecute, ma amuz teribil, cateodata nici nu ma recunosc sau cred despre mine ca eram nebuna rau atunci.

    Apreciază

    • Exact, la genul asta de reactii ma refeream. Le traiesc si eu cand recitesc din urma. Probabil nici nu scriem foarte dramatic, insa faptul ca timpul ne-a indepartat de respectivul eveniment, il face sa para asa… 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s