As scrie cate ceva, as scrie mai mult, as renunta la toate filtrele si as arunca aiurea cuvintele. E grozav sa stai de vorba la telefon cu un prieten diminetile de la ora 4 pana unul dintre voi merge la servici si celalalt iese din tura. E trist ca trebuie sa fim deprimati pentru a face schimb de ganduri. Modul meu de a depasi un moment de criza o fi anapoda? De-asta ma simteam bine cu omul asta, ca simteam cum se distruge tot in jurul meu, ma intalneam cu el si radeam ca doi imbecili de toata situatia. Banuiesc insa ca nu e foarte productiv. Dar nici sa analizezi la infinit, sa amplifici toata drama, sa te iei mult prea in serios… nici toate astea nu dau roade excelente.
Cum pot oamenii sa renunte cu atata usurinta la lucruri in care au investit energie si suflet? Ma uit in jurul meu si vad cat de usor renunta toti. Eu de ce naiba nu pot? Nu pot sa renunt. Nici cand trebuie. Atat timp cat am impresia ca nu am facut absolut TOT ce s-ar fi putut face, atat timp cat exista si cea mai incredibil de mica sansa ca lucrurile sa se rezolve in bine, nu pot sa renunt. Continui sa incerc, sa ma zbat, sa ma implic. Si simt de multe ori ca nu mai pot, uneori imi vine sa strig asta, ca nu mai pot! Dar apoi ceva sau cineva ma face sa zambesc si o iau de la capat.
Dar de data asta trebuie, trebuie sa renunt. Trebuie sa accept ca oricat incerc, nu pot. Si ca nu mai depinde de mine.
Cine ar fi crezut ca trebuie sa fii puternic pentru a renunta.
mmnemosyne 
Uneori înveți ”the hard way” să renunți dar, e necesar să înveți, mai devreme sau mai târziu
ApreciazăApreciază
Din punctul meu de vedere e printre cele mai grele lucruri din lume. Recunosc, nu sunt suficient de puternica pentru a renunta la ceva pentru care am luptat si la care am sperat ani de-a randul.
Iulia, indiferent de decizia ta, iti doresc sa-ti fie bine. >:D< Mi-e tare dor de gandurile tale optimiste… :*
ApreciazăApreciază
In principiu, sa continui sa lupti si sa nu renunti e o calitate. Devine opusul cand nerenuntand… iti faci mai mult rau, decat bine.
Da… am cam lasat balta blogul tocmai pentru ca tot ce as fi putut sa scriu erau ganduri triste…
ApreciazăApreciază