E vremea să pierd vremea

M-am întors acasă! Ca să vezi, cum m-au externat medicii fix la timp pentru a mă bucura de sărbătorile pascale. Au externat pe toată lumea, de altfel, într-un gest, poate, de mărinimie şi ca lecţie de gândire pozitivă. Scăpăm sigur de toate bolile acum, dacă tot se sacrifică mieii. Şi nu vreau să fiu ipocrită – ştiu că trebuie să mănânce lumea de Paşti (miei să mănânce, lăsaţi găinile în pace!) 🙂 Doar că intrând eu pe poarta casei (stau la casă, apropo, în chirie şi am totuşi câţiva vecini), ce-mi văd ochişorii în curte ? Pe bara de bătut covoare, stăteau atârnaţi cu capu-n jos, despieliţaţi, doi miei. Nu a fost o imagine prea plăcută, mai ales după o săptămână în care am mâncat aproape nimic şi m-au ţinut pe medicamente şi injecţii.

Uitasem de obiceiul ăsta cu mieii şi mi s-a părut atât de neobişnuit într-un context urban. Am copilărit la ţară, toate sărbătorile pascale le petreceam acolo, aşa că nu sunt total paralelă cu obiceiurile religioase. Dar acolo, la ţară, întreg ritualul de sacrificare a mielului parcă avea un sens. Adică, avea sens ca bunicul să fie cel care taie mielul şi bunica să fie cea care se ocupă apoi de prepararea mâncării, avea sens ca aproape tot satul să facă asta. Oamenii au crescut animalul în acest scop, plus că practic asta era sursa lor de hrană. L-aş vedea pe bunicu să meargă în supermarket haha.. 😀

Altfel, sunt binevenite astfel de evenimente care te scot din firul gândurilor tale. Dau savoare vieţii.

Şi cum mă gândeam eu aşa pierdută că oare ce să fac de Paşti, aşa amorţită şi bună-de-nimic cum sunt, mi-am dat seama că e Paştele!! Adică e vremea aia din an când eu pierd vremea şi fac fix NIMIC. Cel puţin, nimic din ce ar ,,trebui” în mod normal. E vremea să pierd vremea, da. Totul are o conotaţie foarte pozitivă, căci pierdutul vremii la mine e frumos. Aşa că am început încă de ieri să ma uit la filmeeeeee 😀 Am tăiat vreo 10 de pe listă, dar nu le-am văzut pe toate până la capăt. Da, da, mi-am învins teribilul obicei încăpăţânat de a termina ce încep, mai ales dacă ce am început e o mare inutilitate. Singurul care mi-a plăcut a fost Safety Not Guaranteed, pe care l-aş şi recomanda. Înafară de filme, am dormit. Şi am dormit. Şi apoi n-am dormit noaptea, deşi iau şi somnifere. Nu funcţionează pastilele alea, ceea ce mă face să concluzionez (surpriză!) că probabil nu pot dormi din cauza stresului. Sunt o stresată.

(de aici tragem concluzia nr. 1:  mergem la masaj si la inot. Musai!)

Azi am mai facut o activitate de pierdere a vremii, şi anume mi-am făcut pagină de facebook pentru blog. Mai exact, am o poză de profil şi un cover photo. Atât. Nu ştiu ce aş mai putea adăuga acolo :)) Dar există! Am făcut asta deoarece mi-am dat seama că eu, în prestarea jobului meu de zi cu zi, printre multe altele, administrez şi pagini de facebook şi aparent mă descurc bine, se adună fanii, etc. Aşa că Mnemosyne (cu mmne…) merita o pagină de facebook. Acum trebuie să urmăresc ce fac alte bloguri pe paginile lor şi să fur idei 😛

Ca să nu pierd vremea chiar total, am fost şi până în mall şi mi-am cumpărat un prăjitor de pâine. Cică asta am voie să mănânc: pâine prăjită. Şi apă plată 🙂 N-am noroc de miei.

M-au tot sunat azi rude şi prieteni, încă mi se pare obositor să întreţin conversaţii, dar parcă e mai ok. Şi parcă simţeam nevoia să îmi scot din cap nişte gânduri alandala. De-asta e bun blogul.

(de aici tragem şi concluzia nr. 2: ne prezentăm mai des pe blog, că face bine. Şi hai să ne jucăm şi cu aspectul, că mă plictisesc şi pot să pierd vremea azi!!!)