Arhive pe etichete: insomnie

Premiu în așteptare pentru „de mâine dorm mai mult”

Standard

Ora 01:00. 01:30; 01:20; 03:29… Ora 04:20! Ora 02:10, 01:17; aproximativ 01:00, aprox. miezul nopții. Ora 01:10, 01:30, etc.

În august, am dormit mai mult. Cu vreo trei excepții, am închis ochii înainte de ora 02:00 noaptea, un real succes ce mă apropie de câștigarea nesuferitului de premiu pentru îndeplinirea misiunii la care m-am înhămat acum vreo 5 ani. De mâine dorm mai mult.

Am stabilit deja că 4-5 ore de somn zilnic nu-mi sunt suficiente pentru funcționarea optimă și fericită la adevăratul meu potențial. Mi-ar trebui vreo 7-8, bănuiesc. De când am scăpat de insomnia aia adevărată, aia când mi-era creierul pe turbo rotații nonstop și dormeam 3-4 ore / zi, tot visez la o rutină de om sănătos și odihnit. Oare cum ar fi dacă aș dormi, așa cum aud că fac unii, câte 7 ore noaptea? Desigur, în weekend, dorm și câte 10 ore, ca orice om disperat și rupt de oboseală care își duce organismul la extreme.

Cam 5 ani au trecut de când îmi scria în frunte și-n cearcăne insomnie. Nu-i nimic cool și glorios în treaba asta, le-aș striga-o tuturor ălora care-și „îmbrățișează” incapacitatea de a-și odihni mintea. Nu-i cool, e distructiv, ineficient și limitativ.

Unii chiar nu au nevoie de mai mult de 5 ore de somn (cât îi invidiez!), de exemplu, în sensul că funcționează foarte bine așa și se simt cu adevărat odihniți. Alții, așa ca mine, pot funcționa decent cu alea 5 ore de somn, în timpul săptămânii de lucru, dar se simt veșnic obosiți, rupți, târâți prin zi. După 5 ani, abia am reușit să-mi normalizez astea minim 5 ore de somn. Așa că premiul mai are de așteptat, desigur.

Dar merit o vorbă bună și o mică laudă pentru încăpățânarea și perseverența cu care mă decid zi de zi că de mâine dorm mai mult 🙂 Actuala strategie e să-mi notez într-un carnețel-calendar ora la care mă pun la somn. Văzând orele alea târzii și făcând o scădere simplă din ora matinală la care-mi sună alarma, creierul începe să-mi fie prieten și să-mi dea o mână de ajutor în formarea unor obiceiuri mai sănătoase. Mă trimite mai repede la culcare.

Așa că, în îndelungatul proces de înmânare a premiului, mulțumiri creierului și micilor tendințe de perfecționism care mă determină să fac liste și listuțe pentru orice chestie din viața mea scăpată de sub control în mod nejustificat.

Ora 01:42 🙂

Anunțuri

nopți matinale #4: somn fragmentat

Standard

Nu mai știam exact cum numisem gândurile astea, erau parcă ceva idei nocturne sau matinale. Sunt nopți matinale. Mi s-au scurs ieri ochii dintr-un oarecare sentiment de panică. Au fost două săptămâni epuizante, am dormit puțin și am început să simt efectele privării de somn, starea de nervozitate, de tremur în tot corpul, de deconectare, depresie, mulți nori și o tonă de fulgere prin cap îndreptate înspre mine, înspre ceilalți (sper că n-am provocat prea multe daune). Mă cuprinde ușor panica de îndată ce recunosc semnele insomniei, fie ele și într-o aparentă fază incipientă și total nevinovată. Pentru că știu cât de gravă poate deveni situația și cât de greu ieși de acolo…

Am dormit în weekend. M-am odihnit. Vineri seara simțeam că e o lume atât de urâtă, că oamenii sunt toți niște nesuferiți, voiam doar să fiu singură, în liniște, departe de toate. Din experiență, știu că cel mai bun lucru pe care-l poți face când te simți așa e să dormi și să vezi dacă lucrurile par la fel și a doua zi dimineața. Uneori par la fel, deci chiar o fi o problemă, alteori nu te încântă, dar nici nu mai sunt atât de imposibil de suportat.

Ar trebui să dorm mai mult, dar mi-e tare greu să îmi pun ora de culcare mai devreme. Sunt ca și oamenii ăia care promit în fiecare zi de luni că de săptămâna aceasta merg la sală, mănâncă sănătos, se lasă de fumat sau nu mai beau. Creierașul meu știe foarte bine că se descurcă și cu trei ore de somn, dacă-i nevoie. Și nu o zi, două, trei, ci și un an dacă trebuie. Uite cum funcționează abilitățile de adaptare împotriva mea 🙂

Mi-au tot ajuns sub nas, în ultimul an, articole despre diverse studii științifice care au abordat ideea aceasta de somn fragmentat, pe bucăți, ca alternativă la cum dormim acum majoritatea dintre noi (cam 8 ore neîntrerupte). Aparent, în trecut, oamenii dormeau pe etape. Vreo patru ore pe când se însera (intervalul 20:00 – 00:00) și vreo patru ore spre dimineață ( 03:00 – 07:00), cu o pauză de câteva ore de socializare, relaxare, activități recreative. Mai sunt tot felul de variante, cu doar 2-3 ore de somn nocturn propriu-zis și bucăți de somn pe timpul zilei de câte 30 minute. Cele din urmă mi se par puțin riscante, căci în doar o jumătate de oră nu poți intra în somnul REM.

Dau o șansă somnului fragmentat în două. E un fel de variantă pentru adulți a somnului de la amiază din copilărie. Azi am ajuns acasă, m-am învârtit puțin pierdută (de la oboseală oricum nu poți face mare lucru), mi-am pornit un audiobook (adorm tare bine cu ele, chiar îmi spune cineva povești) și am dormit vreo două ore. Chiar patru ore n-am reușit, mi s-a făcut foame și m-am trezit :)) Dar încă mă simt odihnită și uite că am reușit să leg câteva cuvinte pe-aici.

Poate reușesc să mă țin de somnul ăsta, ar fi important 🙂

1474595_248157295342369_1212228455_n

imagine: Fotografii de citit

Vechile obiceiuri…

Standard

Vechile obiceiuri au darul de a se instala înapoi mult mai uşor. Indiferent cât de nocive ar fi, e o senzație plăcută de familiaritate atunci când le regăseşti…

Am avut insomnie, în regim continuu, vreo doi ani. Asta însemna vrei trei ore dormite / zi, patru în zilele de sărbătoare. Alte câteva ore petrecute în frustrare, încercând să adorm sau să-mi fac mintea, creierul să ia o pauză, să tacă. Cred că asta e mai epuizant în insomnii, mai degrabă decât carențele de somn. După o perioadă, încetezi să mai încerci și devine un obicei, un stil de viață. Uneori te întrebi cum reziști.

Reziști ca prin vis, o stare continuă de oboseală, de deconectare. Poate asta e partea bună a insomniei (dacă suferi, din diverse motive), nu mai simți totul la o intensitate atât de mare. E greu să fii prezent 100% în ceea ce faci. Iar pe mine asta m-a tocat. Nu suport să fac lucruri de care nu îmi chiar pasă, fie mă implic în ceva, fie nu. Și așa ajungi să te îndepărtezi de oameni. Pentru că doare să fii în preajma lor, dar la o mie de kilometri de gânduri și senzații în depărtare. Pare un coșmar și totuși nu e. E ca o plutire.

Corpul tău a apelat deja la ceva rezerve de energie de care nici nu știai că există. Omul se adaptează destul de ușor la mediu. Nu te simți excelent, dar cumva reziști – ca un robot.

Am scăpat de insomnie. Dar uneori, cum a fost noaptea trecută, mai revine. Nu e vorba de nopți nedormite, e normal când mai ieși prin oraș să nu dormi. E vorba de starea de epuizare și oboseală care, paradoxal, nu te mai lasă să închizi ochii, nu te lasă să te oprești. Te ține treaz și activ, dar te simți ca un zombie.

Și oricât de mult m-ar speria, familiaritatea senzației îmi dă și o oarecare stare de calm, de liniște. Iar asta vine ca un semnal de alarmă, e un fel de capcană în care e atât de ușor să cazi. Cumva, trebuie să mă împrietenesc cu somnul. Am nevoie de pauze, ca toți oamenii.

10690228_10205479287321833_6679874551528747123_n

Standard

În primul rând, îmi cer scuze pentru absenţa relativ nemotivată. E uşor de intuit faptul că sesiunea m-a acaparat aproape în totalitate. Am dat trei examene până la ora actuală, mai am încă patru, primul fiind acum sâmbătă. Sunt oarecum necăjită, am avut ,,norocul’’ de a mă simţi rău la unul dintre examene, am oscilat între a ieşi de la examen sau a scrie într-o stare de semi-conştienţă. Am scris, am scris urât şi… nu ştiu cât de bine (deloc bine, după standardele mele). Partea bună e ca m-am descurcat la celălalte două examene.
Cam atât despre sesiune, aştept să termin cu ea, căci am impresia că mi s-a oprit viaţa în loc.

Am avut un episod dramatic (pentru mine) de insomnie. Adică nu am reuşit să dorm mai mult de 4 ore/noapte câteva zile la rând (asta nu ar fi tocmai o noutate), urmând apoi şi apogeul – noapte în care nu am mai reuşit să adorm deloc. Nu lipsa de somn în sine m-a epuizat, cât frustrarea că nu puteam să îmi odihnesc mintea. Cum mi-am reluat micuţul tratament, am dat-o momentan în cealaltă extremă – dorm prea mult. Am ajuns în ultimele zile să dorm câte 8-10 ore, şi dacă nu ar fi necesar să mă trezesc, cred că aş putea dormi şi mai mult. Îmi cere organismul somn..

Şi da, m-am gândit să mă deconectez (la propriu) de tot ce ţine de online, măcar o perioadă, câteva luni. Asta pentru că simţeam nevoia de un moment de respiro şi internetul e cel mai la îndemână lucru de ,,rezolvat’’. Apoi am revenit la gânduri mai bune, căci mi s-a făcut dor să citesc bloguri. Aşa că printre teancurile de cărţi şi foi, i-am făcut loc şi laptopului.

Am ascultat multă muzică în ultima perioadă – chiar ieri am descoperit ceva frumos datorită lui Radu.
Nice m-a determinat să încerc mâncare chinezească. Cu ocazia asta, o anunţ că mi-a plăcut puiul cu bambus (orezul nu neapărat, dar aş putea să mă obişnuiesc cu el). Am de gând să mai testez şi din alte locuri, şi alte sortimente.

Cam atât. Incerc să fiu mai prezentă. Nu doar online, ci şi în viaţa de zi cu zi, în general. Sper că sunteţi toţi bine, sănătoşi şi veseli 🙂