Arhive pe etichete: flori de musetel

Troscoțel, mușețel și alte bucurii ale Pământului

Standard
Troscoțel, mușețel și alte bucurii ale Pământului

Nu era troscoțel în curte când veneam verile pe-aici, în copilărie, decât pe ici, colo. Știam de la mama sau de la Flo, sau de la Nana, că în ogradă fusese cândva iarbă, că puteai sta pe jos.

Stăteam oricum eu pe jos, pe pietre, pe imensele rădăcini ale pomnițerului alb, în lut, pe rumeguș, pe trotuar și-mi murdăream toate rochițele, iar bunica mă apostrofa cu vreun regionalism ce echivala uneori sensul de băiețoasă, alteori sensul de diavol împielițat, alteori de copil bezmetic îndrăgit necondiționat. Era același cuvânt, dar știu din glasul bunicii că avea tot soiul de semnificații, după caz și după boacănă.

Acum stau în vârful treptelor casei, de unde aflu că într-o zi de Paști, m-am rostogolit treaptă cu treaptă, până jos. Rezultatul: genunchi zdreliți. Îmi amintesc rostogoleala și genunchii tremurați, o imagine scurtă și dispare. Cândva, ai mei au renunțat să-mi mai cumpere rochițe și au trecut aproape 20 de ani până m-am reîmprietenit cu ele… 🙂

Privesc spre curte cu încântare. E plină de troscoțel și mușețel. Plină, plină.

troscotel musetel sucutard (3)

 

troscotel musetel sucutard (4)

Progresul vine în pas ardelenesc aici, la bunici. Și-au făcut baie, cu duș și toaletă, în casă, sunt aproape finalizate lucrările. Bunicul răsuflă ușurat, iar bunica plănuiește următorul pas înspre modernizare. I-am adus deja un cuptor electric și-l testăm, bunica deleagă sarcinile: unii bat ouăle, alții pregătesc tava,  alții își bagă degetele-n cremă. N-ai crede câtă bucurie șade în 15 minute de măcinat nuca la mașină – cred că-i mai veche decât mine.

Mă așez iar în vârful treptelor și mă bucur de-o mică împărăție a mușețelului. Curtea n-are nevoie de progres. În grădină, cartofii sunt în floare, o altă mică împărăție.

troscotel musetel sucutard (5)

Anunțuri

Evadări – Sucutard, I

Standard

Am fugit la țară câteva zile, cu ai mei. A venit Flo în Cluj și am mers și noi cu el. Cândva îmi petreceam toate verile și vacanțele aici, acum abia am venit patru zile. Cred că e unul dintre puținele lucruri pe care le regret, oarecum. Aș veni mai des – măcar mai des, dacă nu mai mult.

Când am intrat în curtea bunicilor, primul lucru care mi-a atras atenția a fost mireasma florilor de mușețel. Micuțe și multe, au răsărit simpatice în apropiere de poartă. Mi-am adus aminte instant de copilărie, nici nu am știut până azi că asociez mirosul acestor flori cu momente din copilărie.

… bunicul ne ia în primire cu o mână în șold și ceva glume spuse cu o voce puternică, parcă răstită. Pare un dur, dar știm toți ce plângăcios poate fi când îi pleacă musafirii. Citește restul acestei intrări