Arhive pe etichete: coada de la bancă

Așteptând la cozi

Standard

Încă o tastă apăsată, încă un semnal sonor de eroare. Sau oroare, zi-i cum vrei. Un gât se înalță peste umărul meu și doi ochi bulbucați, ieșiți din orbite, anunță un pericol iminent. Ai vrea să o protejezi pe bătrânica din fața ta, aplecată și ea disperată peste Facturel, de ploaia de înjurături ce pare a fi inevitabilă. Dar se stinge focul. Limitele răbdării au fost depășite cu brio.

Plata facturilor e urmată de încă o coadă la ATM. Două ATM-uri, două cozi întretăiate, culoar pentru fericiții trecători ce n-au treburi financiare azi.

Pare a dura o eternitate și încă puțin. Oamenii bat nervoși din câte-un picior, pe rând. Își înalță capetele, le ies ochii din orbite, scot fum pe nas, li se umflă venele. Eu ascult Siddharta azi, deși îmi scapă tot felul de înțelesuri, căci îmi rătăcește mintea abrambura. Încă n-a izbucnit nimeni, deși tensiunea pare a se rezolva cu o inevitabilă explozie.

După ceas, au trecut doar 10 minute. Hai, 12. În total, deci la ambele cozi. Cândva, stăteam câte 45 de minute la bancă pentru operațiuni similare. Starea de așteptare pare a fi un chin pentru toată lumea, indiferent de timpul scurs.

Așteptările îmi amplifică stările anxioase. Încetinește timpul și secundele devin încordări interioare insuportabile. De-asta mi-e greu să meditez. Mă ucide încet presiunea timpului și cedez. De exersat, așadar. 

Anunțuri

Despre cum poate un audio book să-ți salveze viața

Standard

În viață, mă fac vinovată de o singură convingere ce a persistat ani de zile: aceea cum că eu, Iulia Marc, am cu precădere capacități de învățare vizuală. De altfel, o mulțime de omuleți cred asta despre ei și sunt convinși că nu ar putea să asimileze altfel informații în mod eficient.

Vezi-ți de treabăăă!… 🙂

Crești într-un sistem educațional și, până la urmă, într-o societate axate pe dimensiunea vizuală a realității. Vezi, citești, scrii, faci schițe. Iar apoi afli despre tipurile de inteligență, personalitate și stiluri de învățare și gata, ești destul de convins că așa ești tu. Eu zic că eventual, cel mult, așa te-ai obișnuit să fii. Totul ține de obișnuință.

Ziua în care am ieșit din rutina „eu nu pot să ascult informațiile, trebuie să le văd, să le citesc, bla-bla” a fost una dintre cele mai simpatice revelații personale. Abilitățile tale nu sunt predefinite. Dacă nu poți asimila informații decât vizual nu e din cauză că așa ești tu sau că acesta e stilul de învățare care te caracterizează by default. E din cauză că nu ai exersat alt stil, alt mod. E doar obișnuința.

cartoful albastru

Am început cu scurte povestioare science fiction. Durată medie: 15 minute. Am ajuns să ascult romane întregi (între 10 – 20 de ore). Există diverse variante: poți asculta puneri în scenă / adaptări (cu actori, dialog, teatru radiofonic) sau poți asculta lectura normală a cărții. O prefer pe cea din urmă deoarece păstrează exact stilul autorului, cu fiecare cuvințel pe care acesta l-a scris.

Cum poate un audio book să-ți salveze viața

Profund impresionată de noile mele abilități de ascultare și interiorizare a informațiilor auditive, m-au marcat câteva idei:
– ce trist că trăim zeci de ani cu idei preconcepute despre propria persoană, fără să ne testăm abilitățile, fără să ne provocăm limitele;
a asculta povești are rădăcini mult mai vechi în persoana ta decât a citi povești, amintește-ți de când erai copil și-ți spuneau adulții câte-o poveste. Sau amintește-ți de vremurile când doar unii știau carte, iar restul își transmiteau ideile prin viu grai;
– exersând ascultatul cărților audio, exersezi și ascultatul oamenilor;

Așa îți salvează un audio book viața: te învață că poți oricând să înveți noi moduri de a învăța, te învață să chiar asculți oamenii, să le asculți vocea, dincolo de imaginea pe care ți-o oferă, te întoarce la rădăcini și la acea copilărie personală, dar și a umanității.

Dar, DAR, mai ales îți salvează timpul. Și ăsta e argumentul suprem și cel mai bine ancorat în realitatea mea cotidiană. Mereu sufeream când trebuia să mă confrunt cu timpi morți. Drumul casă – birou (și înapoi –> cel puțin o oră / zi), așteptări prin oraș după prieteni întârziați, mersul la cumpărături, mersul până la magazin, așteptări la coada de la bancă (x2, că de obicei trebuie să vizitezi minim 2 ghișee ca să rezolvi o chestie), așteptări pe la medici, așteptări în stații de autobuz, curățenia prin casă sau alte activități care îți solicită prezența fizică.

Toate drumurile și așteptările care nu contribuiau cu nimic la creșterea mea au devenit, dintr-o dată, nespus de prețioase. Au devenit povești, romane, eseuri filozofice. Brusc, parcă o viață în care să citești tot ce ți-ai propus devine mai palpabilă și mai realizabilă.

Și, brusc, parcă nu mai trece viața incontrolabil pe lângă mine, nu mor clipele fără a primi vreun sens. Căci la nivel subiectiv, viața-i timp și timpu-i viață. Iar dacă audio book-urile astea atât de evitate de unii îmi resuscitează mie toți timpii morți, practic, îmi salvează viața 😀

Ca să rezum: pentru cei care își prețuiesc timpul, obiceiul de a asculta cărți va fi revelația vieții lor 😛