Arhive pe etichete: board games

Cele mai faine „jocuri de societate” (cam singurele pe care le știu) / Board Games

Standard
Cele mai faine „jocuri de societate” (cam singurele pe care le știu) / Board Games

Am trăit până la respectabila-mi vârstă cu vaga senzație că mie nu-mi plac jocurile de societate, ce-o fi însemnând ele.

Da, sigur, îmi plăcea Remi de numa’-numa’ când eram mică, mă jucam table și cărți cu Flo și cu bunicii și, când nu erau ei prin zonă, mă jucam singură.
Sigur, îmi plac de mor jocurile reale de evadare sau cele de tip treasure hunt, îmi plăceau și jocurile de socializare și creativitate pe care le făceam prin tabere de ghizi. Mă jucam Nu te supăra, frate! și Jenga (turnulețul ăla din bucăți de lemn suprapuse).

Totuși, din ceva motiv, trăiam cu impresia că nu-mi plac jocurile de societate. O traducere oarecum neinspirată pentru conceptul de board games, cred eu, care-i mult mai cuprinzător. Multe dintre jocurile astea, în afară de faptul că se joacă în minim 2 persoane, n-au nici o treabă cu societatea. O fi din cauza celebrului Monopoly? Poate.

Abia de vreun an am început să descopăr câteva jocuri și mi-am dat seama că, de fapt, îmi plac! Să spun drept, am testat foarte puține. Poate sunt eu norocoasă și le-am nimerit de la bun început pe cele mai faine, cine știe 🙂

Două jocuri mi-au câștigat eterna apreciere: Concept și Dixit.

board games dixit concept

N-au treabă cu societatea, ci cu modul în care fiecare dintre noi vedem lumea și realitatea, cum ne-o reprezentăm și cum le-o comunicăm celorlalți.

Cărțile din Dixit au un design cu totul inedit, extrem de creativ și expresiv, cu n posibile interpretări simbolice fiecare. Aștept cu nerăbdare întoarcerea cărților cu fața în sus pentru a vedea cum poate fi ilustrată aceeași idee, cum o vede fiecare jucător, unde sunt diferențe majore în viziuni, cât de asemănătoare sunt, cât de mult deraiază unii de la sensul comun și general al unui concept și care era, de fapt, cartea autentică, a povestitorului.

E genial jocul. Alternativ, se poate juca și după câteva pahare de vin 😛 E comic și înainte, în funcție de oamenii care joacă, dar are potențial nelimitat :))

Dixit a fost printre primele jocuri pe care le-am testat începând cu anul trecut. Cred că mai jucasem înainte Saboteur, care a fost ok, dar așa, să treacă timpul.

Apoi, am primit și Concept. Alt joc, altă bucurie. Concept are o planșă de joc, cu o serie de concepte de bază ilustrate frumos și colorat (concepte vizuale pentru familie, animale, filme, cărți, oraș, mâncare, pentru plastic, apă, vreme, forme, culori, etc). Câte un mic desen pentru fiecare concept.

Alegi un termen, o idee de pe o carte (pot fi nume de atleți, politicieni, filme, cărți, proverbe și expresii, obiecte, locuri, meserii, acțiuni, etc) și folosindu-te de conceptele de pe planșă, încerci să le indici coechipierilor conceptul tău, plasând mici cubulețe colorate în dreptul conceptelor dorite, pe planșă. Nu ai voie să vorbești, poți doar să spui DA atunci când cei din echipa ta sunt pe drumul cel bun.

Iar avalanșa de presupuneri, ca un brainstorming, stă la baza jocului, căci pentru a ghici ce idee încearcă să răzbată de pe planșă, trebuie să arunci tu, la rândul tău, cu idei.

N-ai zice că poți ilustra prin concepte vizuale de bază expresii complexe precum „A-ți da cu stângu-n dreptul” sau „Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima”, personaje ca „Moș Ene”, titluri de cărți și filme, nume de politicieni, chiar nume de autostrăzi sau zone geografice din întreaga lume. Dar se poate 🙂

Ca și la Dixit, mă fascinează modul în care fiecare dintre noi știe și alege să își reprezinte niște idei complexe cu ajutorul unor concepte / ilustrații vizuale simple, ce legături face fiecare între concepte și cuvinte, în ce ordine. Și, mai ales, ce înțeleg ceilalți din ce încerci tu să exprimi. Se lasă întotdeauna cu distracție 😀

Am mai jucat și Catan, care m-a plictisit, parcă. Și Activity – care e fain și el, dar din păcate e tradus aiurea și are cuvinte care, practic, nu există în limba română nici ca formă, nici ca expresie / idee. Concept, de exemplu, are o variantă în limba română serioasă, nu doar tradusă, ci adaptată la expresiile noastre, personalitățile noastre, politicienii noștri, relieful și istoria noastră 🙂

Am mai jucat și alte câteva joculețe drăguțe și micuțe, dar momentan Concept și Dixit rămân cele mai faine!

Anunțuri