Arhive pe etichete: baisoara

Mi-am luat iarna înapoi | Snowboard

Standard
Mi-am luat iarna înapoi | Snowboard

Am înlocuit „ioooiii”-urile cu „weeeeeee”-uri, iar pârtiile nu mi-au (mai) stors nici o lacrimă de frustrare iarna aceasta. Cât de dragă mi-e iarna, de fapt! Și cum uitasem. Cât de alb e albul zăpezii în lumina soarelui de munte, cât de albastru e cerul oglindit în nămeți. Și toate particulele alea mici de gheață ce sclipesc în soare și-ți fug prin fața ochilor când treci cu telescaunul pe lângă brazi de când lumea te conving că-i de vis. Că iarna-i de vis. Chiar dacă îți îngheață degetele în mănuși și nu mai știi sigur nici ce-o fi cu degetul mic de la piciorul stâng.

snowboard iarna (3)

Mi-a zis bunica la începutul iernii, la telefon, pe când ne porneam entuziasmați spre Buscat, ceva de calul bătrân care nu se mai învață (în buiestru?)… Și că să nu-mi rup vreo coastă sau să nu-mi pierd capul pe-acolo, după cum mi-i obiceiul. Ce-i drept, unele lucruri e fain să le înveți când ești copil, când frica nu te oprește din a încerca și testa (căci asta ești programat să faci, să înveți despre lume, să te adaptezi), când nu ai încă tot soiul de certitudini și păreri despre tine, cum că tu nu ești genul de om care…, tu nu ești făcut pentru cutare lucru, tu nu poți…, ție mereu ți-a fost frică de…, etc – de parcă ai fi vreun caz special și nu toți avem ideile astea prin cap. Când te împrăștii mai finuț, nu ca un bolovan, iar rănile nu sunt atât de grave, iar vindecarea e rapidă.

Pe de altă parte, riști să duci o viață plictisitoare dacă înveți tot ce-ai de învățat în copilărie și adolescență. Iar apoi te oprești. Și dai vina pe comercializarea sărbătorilor, pe societate și consumerism pentru lipsa ta de entuziasm vizavi de jocul fulgilor de nea.

Toate căzăturile în fund, în genunchi, durerile de picioare, de brațe, emoțiile că treci cu placa peste careva sau că se ciocnește vreun nesăbuit de tine, tot frigul, apoi căldura, apoi efortul de-a urca pe jos pârtia de n ori într-o zi, că telescaunul nu-i încă o opțiune, toate trec prin filtrul romantizării și devin un fleac în secunda aia când simți că zbori, că totul curge natural și frumos pe pârtie, în lume, prin tine. Te trezești la realitate pe burtă, cu nasul în zăpadă și căciula zburată la doi metri în față, cu dureri abdominale și-o înjurătură că wtf, ți-a sunat apa în cap pentru a doua oară în viață. Nu înveți nimic dacă nu înveți să cazi, poate fi deviza mea în viață, nu doar pe pârtie :))

Am învățat să alunec pe snowboard și mi-am luat iarna înapoi, cu toate bucuriile ei. Ce regăsire frumoasă, plină de provocări, hohote de râs, ioi-uri și weee-uri 🙂

p.s. contează să ai un tarfinotroll răbdător care să-ți spună ce și cum, fără să te frustreze, fără să se enerveze.

încă un p.s.: nu vă dați copiii la instructori descreierați (cică autoritari) care iau toată bucuria din experiența asta frumoasă de învățare. Nimic n-ar trebui să fie obligatoriu în viață, să te dai cu schiurile sau cu placa e ceva opțional, n-ar fi ok să fie o experiență frumoasă, nu una forțată, cu urlete pe fundal? Numa’ zic.

p.p.s weeeeeeeeeeeeeeeee! 🙂

snowboard iarna (2)

Reclame

Scărița Belioara

Standard

Oamenii au tot felul de voci interioare care strâmbă din nas, undeva, în vreun colț de creier, când ceva nu e bine. Uneori, e greu să îți dai seama ce îți transmite propria minte. A mea suferă când se plafonează în vreo rutină, când îndrăznesc să nu țin cont de ceea ce mi-aș dori cu adevărat să fac. De ce te simți frustrat, obosit, nemulțumit? Oboseala psihică, de multe ori, vine dintr-un soi de stagnare, de lipsă de alternative mentale și insistare pe aceleași lucruri, zi de zi – pe termen lung, sunt mai obositoare decât orice efort cognitiv la care te-ai supune.

Uitasem că am nevoie de aer curat și de munte. Nevoie de munte ca de aer. Dacă aș putea să iau starea de bine de acolo cu mine, acasă, aș trăi într-o continuă euforie și liniște.

Stațiunea Muntele Băișorii devine un fel de centru existențial pentru toate rătăcirile frumoase de care simțim uneori nevoia. De acolo, alegi direcția și pornești. Drumul nu te va dezamăgi, nu a făcut-o niciodată.

scarita belioara 3

scarita belioara 4

De data aceasta, ne-am îndreptat pașii înspre rezervația naturală Scărița – Belioara. Am văzut în ultimii ani câteva fotografii din rezervație: stânci și priveliști care îți taie respirația.

În pas alert, traseul l-am simțit apăsător pentru plămânii mult prea întoxicați de aerul urban. Dar cu fiecare inspirație ți se limpezesc gândurile, cu fiecare pas făcut te simți mai aproape de cer, de tine, de ceilalți.

scarita belioara 2

scarita belioara 6

Scărița – Belioara este o rezervație geo-botanică din masivul Muntele Mare, o altă poveste de iubire cu pornire din Băișoara 🙂

scarita belioara

scarita belioara

scarita belioara 10

Vârfuri muntoase, peșteri ascunse, un platou calcaros aflat la peste 1 350m altitudine (rezervația Șesul Craiului), abrupturi, stânci tăioase și spectaculoase, toate pot fi găsite în rezervație, toate își poartă liniștea neostenite…

scarita belioara 13

scarita belioara 8

scarita belioara 9

Și cum furtuna părea să ne amenințe, am grăbit pasul. Sper doar să mă mai poarte pașii cândva pe-aici, într-o zi senină, când timpul pare infinit și ziua nesfârșită…

scarita belioara 11

scarita belioara 12

scarita belioara 14