Arhive pe etichete: Adventureee

Prăpăstii [Adventureee, ziua 10]

Standard
Prăpăstii [Adventureee, ziua 10]

Nu ne dezicem de noile obiceiuri și părăsim curtea în jurul orei 14:00. Piatra Craiului e încă în nori, dar Prăpăstiile Zărneștiului par a fi numai bune pentru o plimbare. Coborâm din Măgura cu zâmbete largi și relaxate 🙂

La Fântâna lui Botorog, cotim înspre chei și, la scurt timp, lăsăm mașina pe marginea drumului și o luăm la pas. Ne-am pregătit pentru o plimbare relaxantă, relativ scurtă și ușoară.

prăpăstii măgura zărnești (7)

Pe drum, alți plimbăreți, bicicliști, câini și cățărători. Panouri turistice informative la tot pasul, sunt chiar binevenite.

prăpăstii măgura zărnești (4)

Îmi plac drumurile prin chei, îmi dau ocazia să contemplu fel și fel de idei. Pașii mă poartă pe lângă firicelul de apă, iar privirile se înalță tot mai des pe pereții stâncoși.

prăpăstii măgura zărnești (4)

Doar că Piatra Craiului ne ademenește, ne promite cărări de vis și ne îmbie cu urcușuri provocatoare. Și începem să urcăm, direcția Cabana Curmătura. Poate nu cea mai strălucită idee având în vedere cât de nepregătiți de urcuș suntem. Fără mâncare, fără protecție la genunchi, fără zahăr, fără apă, cu pantaloni inadecvați, cu papuci care nu susțin glezna, la o oră destul de târzie. Nepregătiți. Dar e greu să-i zici nu. Urcăm doar vreo 15 minute, hai… o jumătate de oră, vedem până unde ajungem și venim înapoi.

prăpăstii măgura zărnești (4)

Ce păduri ciudate pe Piatră. Nici un strop de verde aici, la nivel nostru de creaturi bipede. Verdele brazilor e sus, spre vârfuri. Inedită senzație. Urcând, mai răzbate soarele printre copaci, mai apar mușchi serioși și pufoși, mai răsare câte-un copăcel. Tot urcăm.

prăpăstii măgura zărnești (3)

Ne oprim când încep să tremur și mi se întunecă totul în fața ochilor. Hipoglicemie. Uneori, e bine să-ți pună stop propriul corp, dacă mintea o ia razna euforică spre creste. Mai stăm o vreme printre copaci și ultimele raze de soare și coborâm. Vom ajunge și pe Piatra Craiului, cândva, într-o altă aventură 🙂

Va urma:
Ziua 11: Nebunul, calul și norii


Ziua 1: Castelul Corvinilor și Cetatea Aiudului (Cluj – Aiud – Alba-Iulia – Sântimbru – Orăștie – Hunedoara – Călan – Ocolișu Mic – Costești – campare aici).
Ziua 2: Trei cetăți într-o zi. Trei oameni pe drum (Costești -corturi -> Cetatea dacică Cetățuia Costești -> Cetatea dacică Costești-Blidaru -> Sarmizegetusa Regia -> înapoi la corturi).
Ziua 3:  Dinozauri, zimbri și-o biserică ciudată (Costești – Rezervația de Zimbri (Hațeg) – Geoparcul Dinozaurilor – Biserica din Densuș – Căsuța Vulcanilor Sarmizegetusa Ulpia Traiana – campare la Oțelu Roșu).
Ziua 4
: Tunelul Dragostei și Castelul din Carpați (Oțelu Roșu – Tunelul Dragostei – Sarmizegetusa Ulpia Traiana – Clopotiva – Ostrov – Râu de Mori – Suseni – Cetatea Colț – Râu de Mori – Sântămăria Orlea – Cheile și Turnul Crivadiei – Petroșani – Parcul Național Defileul Jiului – cazare la motel).
Ziua 5: Din peșteri, deasupra norilor: Transalpina (Defileul Jiului – Bumbești – Novaci – Cernădia – Baia de Fier – Peștera Muierilor – Peștera Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Rânca – Vf. Păpușa – Vf. Urdele – Lacul Vidra).

Ziua 6: Vidra, turnul și caii (Lacul Vidra – Obârșia Lotrului – Lacul Oașa – Tău Bistra – Șugag – Căpâlna – Petrești – Sebeș – Cristian – Sibiu –  Avrig – Porumbacu de Sus – Porumbacu de Jos – herghelia de cai, pe undeva prin zonă)
Ziua 7
Transfăgărășan – aproape. (Herghelia de cai – Porumbacu de Jos & Sus – Cârțișoara – Transfăgărășan – aproape de Lacul Bâlea)
Ziua 8Măgura în hamac și prin baloane de săpun;
Ziua 9: Liliacul măgurean și trei scântei.
Ziua 10: Prăpăstii
(Măgura – Fântâna lui Botorog – Prăpăstiile Zărneștiului – spre Cabana Curmătura)

Transfăgărășan – aproape. [Adventureee, ziua 7]

Standard
Transfăgărășan – aproape. [Adventureee, ziua 7]

Părăseam tărâmul cailor cu vise mărețe: ajungem și noi, în sfârșit, pe Transfăgărășan.

Transalpina ne-a intrat ca oxigenul până în creieri, în toate sinapsele, ne-a tăiat respirația și ne-a învățat să respirăm din nou. Așa că da, simțeam o oarecare anxietate a așteptării. Cum va fi Transfăgărășanul?

Frunzăresc azi printre poze și abia reușesc să identific locul în care ne-am oprit înainte să o luăm spre Cârțișoara. Era Palatul Brukenthal din Avrig! Merită mai mult decât o vizită fugară, cum am făcut noi, îmi imaginez că e plăcut să te relaxezi pe-acolo.

palatul brukenthal avrig

Ne-am mai oprit undeva, la un restaurant, pentru cafea și supă și încă ceva. Iar apoi ne-am făcut curaj să chiar pornim. La fel ca noi, mulți alții păreau să opteze pentru celebrul drum…

Privind în urmă, mă amuză naivitatea cu care ne încurajam unii pe ceilalți că o fi ceva mașină mare în față, poate se lucrează la drum pe o anumită porțiune, poate se mai eliberează, poate…

Noroc că priveliștile ne furau ochii și gândurile pe ici, pe colo, altfel nu-mi imaginez cum ar fi trecut cele 3-4 ore de mers cu viteza melcului 🙂

transfagarasan 0

Rătăcind prin țară de vreo săptămână, ne-am uitat zilele și nopțile, ne-am rupt de lume și de calendare. Nu știam că o fi marți sau sâmbătă. Cu atât mai mult, nu știam că-i zi de sărbătoare. Mda. Ne-a prins weekendul sau chiar ziua de 15 august pe Transfăgărășan – pe noi și pe toată România (atenție pentru anul ăsta!). A fost cea mai cruntă lecție despre efectele nefaste ale sărbătorilor naționale / religioase asupra liniștii mele sufletești 😛

Ignoranța se plătește scump. S-a circulat bară la bară, cu puțini kilometri pe oră. Am trecut de cascadă.

transfagarasan 5

Transfăgărășanul ni se arăta în toată splendoarea lui. Plin de mașini și de oameni șoferi nervoși și nerăbdători. Partea bună e că atât cât am văzut din el, îl știm ca-n palmă.

Partea mai puțin bună dar cu o promisiune de revenire e că ne-am pierdut și noi (pasagerii) răbdarea după câteva ore, am încurajat șoferul să tragă de volan și să facem cale-ntoarsă.

transfagarasan 2

Ne visam deja la Măgura, uitând de noi în vreun hamac. După atâtea zile de explorări, urmau și zile de relaxare și leneveală.

Va urma:
Ziua 10:  Prăpăstii 


Ziua 1: Castelul Corvinilor și Cetatea Aiudului (Cluj – Aiud – Alba-Iulia – Sântimbru – Orăștie – Hunedoara – Călan – Ocolișu Mic – Costești – campare aici).
Ziua 2: Trei cetăți într-o zi. Trei oameni pe drum (Costești -corturi -> Cetatea dacică Cetățuia Costești -> Cetatea dacică Costești-Blidaru -> Sarmizegetusa Regia -> înapoi la corturi).
Ziua 3:  Dinozauri, zimbri și-o biserică ciudată (Costești – Rezervația de Zimbri (Hațeg) – Geoparcul Dinozaurilor – Biserica din Densuș – Căsuța Vulcanilor Sarmizegetusa Ulpia Traiana – campare la Oțelu Roșu).
Ziua 4
: Tunelul Dragostei și Castelul din Carpați (Oțelu Roșu – Tunelul Dragostei – Sarmizegetusa Ulpia Traiana – Clopotiva – Ostrov – Râu de Mori – Suseni – Cetatea Colț – Râu de Mori – Sântămăria Orlea – Cheile și Turnul Crivadiei – Petroșani – Parcul Național Defileul Jiului – cazare la motel).
Ziua 5: Din peșteri, deasupra norilor: Transalpina (Defileul Jiului – Bumbești – Novaci – Cernădia – Baia de Fier – Peștera Muierilor – Peștera Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Rânca – Vf. Păpușa – Vf. Urdele – Lacul Vidra).
Ziua 6: Vidra, turnul și caii (Lacul Vidra – Obârșia Lotrului – Lacul Oașa – Tău Bistra – Șugag – Căpâlna – Petrești – Sebeș – Cristian – Sibiu –  Avrig – Porumbacu de Sus – Porumbacu de Jos – herghelia de cai, pe undeva prin zonă)
Ziua 7Transfăgărășan – aproape. (Herghelia de cai – Porumbacu de Jos & Sus – Avrig – Cârțișoara – Transfăgărășan – aproape de Lacul Bâlea)
Ziua 8Măgura în hamac și prin baloane de săpun;
Ziua 9: Liliacul măgurean și trei scântei.

Din peșteri, deasupra norilor: TRANSALPINA [Adventureee, ziua 5]

Standard
Din peșteri, deasupra norilor: TRANSALPINA [Adventureee, ziua 5]

Somnul de noaptea trecută ne-a prins bine, am trădat cortul pentru un pat. Afară era vijelie, iar eu savuram un ceai la ore târzii… Dimineața pe la amiaz’ ne gășește desigur pe drum. Ne îndreptăm spre Baia de Fier cu o destinație clară. Două, de fapt. Peștera Muierilor și Peștera Polovragi. 

De la Peștera Muierilor rămân cu tabloul unei mari înghesuieli (cred că ne apropiem de weekend-ul nefast). Oameni agitați și copii smiorcăindu-se la intrare. Și Șerban Huidu exersând mersul piticului, ca toți restul 100 de oameni ce intră în peșteră. Sau câți om fi. Grotesc. Inevitabile glume cu privire la denumirea peșterii. Dacă am scăpat de senzația de claustrofobie în Peștera Vântului, aici începe să-mi revină. Peștera e frumoasă, totuși! Te poți măsura din ochi pe lângă-un scheletic urs de cavernă 🙂

IMG_4331.JPG

În apropiere se află și Peștera Polovragi, prin Cheile Oltețului. Drumul urcă lin spre peștera în care, se spune, însuși Zamolxe ar fi locuit. Îi vezi „scaunul”, iar la scurt timp dai nas în nas cu „Moartea”, o gravură morbidă ce se pare c-ar fi mai ancorată în realitate decât ai crede. Ascultă ghidușeniile zise de ghid, sunt lucruri interesante 😀

polovragi.jpg

Pornim iar la drum, cu furtuna în spatele nostru. O bănuim a fi una dintre cele patru ce s-au dezlănțuit deasupra noastră la Tunelul Dragostei. Oameni paranoici :))

Nu știm noi cât de recunoscători le vom fi norilor.
Cât frumos și cât wow vom aduna în suflete pe Transalpina, cât să ne țină-un an întreg!
Ce spectacol de umbre și lumini ne va oferi cerul…

Facem o primă oprire pentru a privi în urmă. Din entuziasm și din „oprește, wow, oprește-aici”, ne dăm cu fundul de asfalt, cum tragem pe dreapta. Nu noi, mașina. Nu știm la ce să ne uităm întâi: în zare sau sub mașină.

transalpina 3.JPG

La (foarte) scurt timp mai facem o oprire. Furtuna pare să ne fi ajuns din urmă, cerul s-a întunecat. Și de-aici încep nesfârșitele wow-uri. Speram la cer senin și soare, să putem admira țara-n lung și-n lat de la înălțime.

Uneori, e mai bine să îmbrățișezi valul, să privești la cer și dacă nu-i senin…

transalpina 4.JPG

Să vezi vaca de pe drum și să-ți zici c-ai aflat de unde vin norii, să râzi în hohote și să ți se taie respirația – la propriu și la figurat. Să te-arunci în iarbă, cu ochii în cer, să privești apoi în jos la norii ce tocmai se nasc.

transalpina 5 (1)transalpina 5 (2)transalpina 5 (3)transalpina 6

Transalpina e minunată. Nu știu dacă de fiecare dată își naște norii de față cu cei care-o vizitează. Noi suntem euforie. Încă simt forța clipelor de-acolo. Transalpina te lovește în față, îți intră în creier și-n plămâni, te orbește și ți se așterne în suflet pentru totdeauna.

Și, dacă ești pe fază, te-alegi cu niște brânzeturi delicioase – în loc de desert 🙂

transalpina 8transalpina 9transalpinatransalpina 10transalpina 11 (1)transalpina 11 (2)

Din vârful lumii și izvorul norilor, ne îndreptăm spre Lacul Vidra. În noaptea ce va urma, vom coborî din paradis. Mai aproape de pământ, de frig, brazi.

Va urma:
Ziua 6: Vidra, turnul și caii


Ziua 1: Castelul Corvinilor și Cetatea Aiudului (Cluj – Aiud – Alba-Iulia – Sântimbru – Orăștie – Hunedoara – Călan – Ocolișu Mic – Costești – campare aici).
Ziua 2: Trei cetăți într-o zi. Trei oameni pe drum (Costești -corturi -> Cetatea dacică Cetățuia Costești -> Cetatea dacică Costești-Blidaru -> Sarmizegetusa Regia -> înapoi la corturi).
Ziua 3:  Dinozauri, zimbri și-o biserică ciudată (Costești – Rezervația de Zimbri (Hațeg) – Geoparcul Dinozaurilor – Biserica din Densuș – Căsuța Vulcanilor Sarmizegetusa Ulpia Traiana – campare la Oțelu Roșu).
Ziua 4
: Tunelul Dragostei și Castelul din Carpați (Oțelu Roșu – Tunelul Dragostei – Sarmizegetusa Ulpia Traiana – Clopotiva – Ostrov – Râu de Mori – Suseni – Cetatea Colț – Râu de Mori – Sântămăria Orlea – Cheile și Turnul Crivadiei – Petroșani – Parcul Național Defileul Jiului – cazare la motel).
Ziua 5
: Transalpina și peșteri (Defileul Jiului – Bumbești – Novaci – Cernădia – Baia de Fier – Peștera Muierilor – Peștera Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Rânca – Vf. Păpușa – Vf. Urdele – Lacul Vidra)
Ziua 8Măgura în hamac și prin baloane de săpun;
Ziua 9: Liliacul măgurean și trei scântei.

Dinozauri, zimbri și-o biserică ciudată [Adventureee, ziua 3]

Standard
Dinozauri, zimbri și-o biserică ciudată [Adventureee, ziua 3]
Ziua 1: Castelul Corvinilor și Cetatea Aiudului (Cluj – Aiud – Alba-Iulia – Sântimbru – Orăștie – Hunedoara – Călan – Ocolișu Mic – Costești – campare aici).
Ziua 2: Trei cetăți într-o zi. Trei oameni pe drum (Costești -corturi -> Cetatea dacică Cetățuia Costești -> Cetatea dacică Costești-Blidaru -> Sarmizegetusa Regia -> înapoi la corturi).
Ziua 3:  Dinozauri, zimbri și-o biserică ciudată (Costești – Rezervația de Zimbri (Hațeg) – Geoparcul Dinozaurilor – Biserica din Densuș – Căsuța Vulcanilor Sarmizegetusa Ulpia Traiana – campare la Oțelu Roșu)

Ziua 8: Măgura în hamac și prin baloane de săpun;
Ziua 9: Liliacul măgurean și trei scântei.

Ziua începea lent. Ce rapid te poți familiariza cu unele locuri. Aseară veneam înspre „poienița noastră”. Am râs, dar o simțeam ca fiind, într-un fel, chiar a noastră. Până și pisicile s-au obișnuit cu noi acolo și aveau chef de joacă. Privind fotografia, zâmbesc. Corturile par a fi un magnet pentru animăluțe. Însă nu bănuiam atunci că vor fi atractive, peste câteva zile, și pentru animale de mari dimensiuni…

dinozauri, zimbri și-o biserică ciudată

Cumva tematic, fără știrea noastră, era ziua în care ne-am abandonat unor căi primitive. Ne-am încăpățânat unii și bosumflat alții, fiecare după creierașul lui. A trebuit să trecem pe la zimbri, dinozauri, vulcani, biserici dubioase și cetăți distruse pentru a ne alinia eu-rile 🙂

Drumul spre Rezervația de Zimbri din Hațeg te poartă printr-o pădure. E drum bun pentru gânduri matinale, la amiază. Mai văzusem zimbri în Neamț, la Rezervația de Zimbri Dragoș-Vodă, în urmă cu vreo câțiva ani. Nu erau așadar vreo chestie inedită, însă eram curioasă oricum. I-am admirat întâi de la distanță, pentru a ne reflecta în ochii lor apoi, îndeaproape. Ce ochi… Greu de explicat, dar zimbrii îți dau senzația asta, că sunt vechi de când lumea. Că știu multe, dar că vor rămâne muți pe vecie.

Mergem mai departe în timp și mai departe pe drum. Pe măsură ce înaintăm pe drum, ne îndepărtăm în timp… Și iată-un dinozaur dincolo de-un gard. Frână, oprește-aici, am ajuns! dinozauri-zimbri-si-o-biserica-ciudata-densus-16

Ca orice musafiri de treabă, ignorăm câinele și ne agățăm de piciorul dinozaurului. Căsuța e un fel de muzeu, iar ghidul e amabil și ne explică una-alta. Schelete și fosile ce poartă cu ele trecerea timpului, iar în camera alăturată o lume a fluturilor…

(later edit: Ne aflam la Centrul de Știință și Artă din satul Berthelot. Dinozaurul din fotografie este o reproducere la dimensiuni naturale a Magyarosaurus dacus.)

De-aici ne îndreptăm către biserica din Densuș. Cam cea mai ciudată și non-biserică biserică pe care am văzut-o vreodată. Un amestec de cetate romană și lăcaș de cult ortodox. Din punct de vedere arhitectural, rezultatul mă amuză și îmi gâdilă neuronii. Din punct de vedere istoric și cultural, faină treabă au făcut oamenii luând pietre de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana pentru a-și reconstrui biserica din sat (sunt ironică!). Din punct de vedere spiritual, să nu te scârbești că de îndată ce faci doi pași în interior, ți se vinde ceva.

De la biserică, mergem spre capătul satului Densuș, în speranța că vom găsi Căsuța Vulcanilor. Locul face parte din Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului. E fabulos ce-au reușit să facă oamenii ăștia în zona Hațegului, cu ajutorul voluntarilor și cu multă voință. Din păcate, încă se luptă cu unele mentalități și cu lipsa unei educații adecvate a celor care ar trebui să fie primii care înțeleg valoarea locurilor în care trăiesc. Și nu, nu-s ciobanii de vină. E o întreagă societate care nu-și învață copiii despre valoarea geologică, istorică, turistică sau culturală a spațiului în care își duc existența.

Am așteptat să treacă turma de oi pentru a porni într-o călătorie în timp.

dinozauri-zimbri-si-o-biserica-ciudata-densus-12

Felicitări celor care se ocupă de proiect și de parc. E grozav că măcar unii înțeleg cât de mult contează să știi cum să spui povestea…

Căsuța Vulcanilor este o casă ecologică, făcută din cob (paie, pământ galben și apă), a primit și numeroase distincții. În jurul casei, e Livada Senzorială, un spațiu de educație nonformală și de apropiere de natură cu ajutorul simțurilor.

dinozauri-zimbri-si-o-biserica-ciudata-densus-6

Dacă ajungeți prin Hațeg, dați o fugă până în Densuș, aveți ce vedea 🙂

dinozauri-zimbri-si-o-biserica-ciudata-densus-1

dinozauri-zimbri-si-o-biserica-ciudata-densus-19

dinozauri-zimbri-si-o-biserica-ciudata-densus-23

Următoarea oprire a fost la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Dezamăgitor, parcă. Poate sunt mai conectată la strămoșii mei daci, cine știe. Cert e că Sarmizegetusa Regia, deși am vizitat-o ca într-un maraton, am simțit-o vie. Un loc de sine stătător, cu rădăcini în dealurile și munții din jur. Pe când Ulpia Traiana nu-mi spunea nimic.

dinozauri-zimbri-si-o-biserica-ciudata-densus-22

Am mâncat aici și am început să ne lămurim direcția…

Ne îndreptam înspre un loc iluzoriu, urma să parcurgem încă 50 km doar pentru a ne campa acolo. Soarele era dus de-o vreme, așa că am pornit spre Oțelu Roșu. Urma să ne plimbăm prin Tunelul Dragostei…

dinozauri-zimbri-si-o-biserica-ciudata-densus-21

 

Castelul Corvinilor și Cetatea Aiudului [Adventureee, Ziua 1]

Standard
Castelul Corvinilor și Cetatea Aiudului [Adventureee, Ziua 1]

Uite că ajut și la refacerea traseului, să nu mai fiu trasă de urechi! 😛 
Deci Ziua 1: Cluj – Aiud – Alba-Iulia – Sântimbru – Orăștie – Hunedoara – Călan – Ocolișu Mic – Costești (campare aici).

Pornim din Cluj așa cum se pornește la drum, de dimineață bună, adică pe la ora 14:00. Un semn mai evident de atât din partea Universului cum că așa urma să ne sincronizăm cu noi și cu restul lumii pe tot parcursul călătoriei, nu am fi putut primi :))
Pornim deodată cu tot alaiul de untoldiști ce părăsesc orașul din inima Transilvaniei. Am uitat de ei, cine s-ar fi gândit să îi ia în calcul. Sunt eu o mică obsedată, dar îmi scap și mie detalii… Noroc cu sticker-ul melcesc lipit pe mașină, le va fi util celor din spatele nostru, cu siguranță îi ajută să fie mai liniștiți, cu siguranță ne-a scăpat de multe înjurături, nemulțumiri, etc.

Pe drum, mulți arbori Paulownia și alți arbori cu un fel de păstăi ce atârnă (ăștia ce specie or mai fi?). Paulownia par să fi invadat țara în ultimul an. Cresc pe ici, pe colo, aparent nevinovați… Înaintăm cu încetinitorul, avem timp să căscăm ochii la drum, pe dealuri, la frunzele copacilor…

Trecem și prin Aiud, iar toți cei care au mers vreodată pe direcția Cluj – Alba-Iulia, au trecut și prin Aiud. E un orășel mic, știi că în centrul lui sunt niște ziduri, le vezi de fiecare dată, dar fiind doar ceva mic orășel, nu oprești niciodată, grăbit fiind să ajungi undeva.

Azi oprim în Aiud, la Cetatea Aiudului. Cât să fumeze băieții o țigară, două, iar eu să dau o tură de cetate (și o tură de urzici).

cetatea aiudului

Locul are potențial, păcat că nu-i pe mâini ce au atașate și un creier 🙂 Se muncește pe-acolo, există niște schele, de vreo câțiva ani (?), dar nu pare a se concretiza nimic… Cu toate astea, mi-au plăcut cele 15 minute învârtite pe-aici.

cetatea aiudului 2

Cetatea e un mic giuvaer și doar o altă dovadă că nu știm să apreciem, implicit să valorificăm ce avem în propria curte… Ca idee, e una dintre cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (sec. XIII – XVI), fiind construită pe o veche așezare daco-romană.

cetatea aiudului 3

De peste drum de cetate ne luăm niște sandwich-uri să avem cu noi, căci ne așteaptă melceală pe șoselele patriei. Mă amuz de situație, însă adevărul e că ne prinde bine, e ca un fel de trecere forțată de la viteza în care ne trăim viețile, zi de zi, la un ritm încetinit. Așa, ca de vacanță.

*** Cetatea Alba-Iulia, Sântimbru, Lancrăm (Râpa Roșie) și Cetatea Orăștiei se cer explorate cu altă ocazie *** 

Ajungem în cele din urmă la Castelul Corvinilor sau Castelul Huniazilor sau Castelul Hunedoarei, încă nu ne-am decis cum să-i spunem. Mie îmi place al Corvinilor, poate pentru că mi-e familiar numele, poate pentru că-mi place rezonanța și sonoritatea numelui și asocierea lui cu pasărea ce simboliza, cândva, înțelepciunea și longevitatea. Știu despre castel că e apreciat ca fiind unul dintre cele mai frumoase din țară și din Europa. Îmi e atât de familiar din fotografiile altora, încât nu prea știu la ce să mă aștept. Nu că s-ar diferenția de altele, dar uite și o poză făcută de mine 😀

IMG_3488

Castelul a fost inclus în ceva top 10 destinații de basm din Europa și, cel puțin ca o primă impresie și admirat din exterior, cam asta e senzația, că e de basm. Sau… drăguț, „pretty”.

Foarte pe scurt, de reținut ar fi că e cea mai mare construcție medievală din România cu funcție dublă (civilă și militară), din care încă a mai rămas ceva. Și că, evident, aparținea familiei Corvinilor (Huniazilor, Ioan de Hunedoara, Matia Corvin, etc…).

IMG_3338

Castelul începe să îmi placă, de fapt, odată ce ne aflăm între zidurile lui. Cine știe, poate frumușenia exterioară, atât de evidentă, nu are un impact deosebit asupra mea. Cred că am nevoie să simt că explorez și descopăr.

IMG_3352

IMG_3349

IMG_3390

IMG_3397

IMG_3403

IMG_3409

IMG_3414

Unii aruncă bani, alții – minioni :)) Ce priveliște sumbră! Una peste alta, mă tot bântuie ideea că e tare picat din cer castelul aici (sau picat din basme, hihi). Cu siguranță, Ioan de Hunedoara nu ar fi anticipat că într-un viitor nu chiar atât de îndepărtat, grandoarea castelului va constrasta cu… un alt soi de turnuri (?).

castelul corvinilor

Mă întreb cât de picat din cer va părea blocul în care locuiesc eu acum, dacă va fi restaurat și păstrat printre clădirile din viitorul unui an 2400, de exemplu, hihi 😀

Mai privim o dată castelul și pornim din nou la drum. Destinație de seară: Costești. Nu fără a ne bucura între timp de surpriza unui apus pictat parcă, pe cerul satului Ocolișu Mic, nu fără a încerca să luăm Lunu’ cu noi…

IMG_3509

14124315_1375275929166383_2596107683580610921_o