Arhive pe etichete: acasa

Tocmai ai trecut prin centrul țării… [Adventure 2017]

Imagine
Tocmai ai trecut prin centrul țării… [Adventure 2017]

Am ajuns acasă, care-i tot un soi de centru sau, mai degrabă, un punct de plecare înspre aventuri cotidiene. Mă simt că într-un cerc temporal, unul plin de bucurii și energii pozitive 🙂 Am reluat călătorii de vara trecută, le-am dus mai departe în lume, pe creste și stânci, pe vârfuri de munte, pe la vulcani stinși și lacuri de smarald, prin păduri luminate de ritmuri solare și lasere verzi. Ne-am întors de unde am plecat doar pentru a merge mai departe. Și tot așa, etcetera.

Am trecut marți prin centrul țării, care-i un deal frumos. E localitatea Dealu Frumos, mai exact. Nu era în plan să trecem pe-acolo, dar ca toate lucrurile frumoase și neașteptate, îți sar în cale și trebuie doar să ai mintea lucidă și ochii larg deschiși să le vezi.

Revenirea acasă mi-e dragă, totuși. Are bucuria revederii în ea, ineditul vechilor obiceiuri, noutatea vechilor prieteni, adrenalina cotidianului.

Mă gândeam pe drum că ce ți-e și cu nevoia asta umană să pui degetul pe hartă și să zici: „Aici. Aici e centrul țării.”. O idee drăguță, dar ai nevoie de granițe pentru asta. Oricum, mă simțeam în centrul Universului, eram toți buricele pământului.

Terminând cu frumoasa aiureală egocentrică, îmi găsesc acasă-ul primitor și liniștit. Mă bucur de plante, de melci, de răsăritul și apusul din balcon, de trenul ce trece noaptea vijelios, de oamenii pe care nu i-am mai văzut de-o vreme.

centrul țării Dealu Frumos

Anunțuri

Ploi, drumuri. Acasa

Standard

M-a prins ploaia azi. Eram atat de ocupata sa imi rumeg niste ganduri, incat am constientizat ca ma ploua pe cand eram deja cu tenesii balta. Timp de un an am avut umbrela, dar acum am pierdut-o. S-a pierdut printre oameni, agitatie, muzicanti de nunta si familii emotionate. S-a pierdut printre neputintele mele. Alti cinci ani vor mai trece pana voi avea eu alta umbrela. Unele lucruri nu se leaga de mine: umbrele, ceasuri, cactusi.

Mihail Onaca - ploi si drumuri

Fotograf: Mihail Onaca

De altele, tin si cu dintii. Cam canibala treaba. De unii oameni ma leg prea tare, ce bine ca ,,unii” sunt putini. Strang nodul cat pot de bine, iar apoi am nevoie de ani sa o pot lua pe un drum paralel. Poate pentru ca mi-e greu sa renunt, mi-e foarte greu sa renunt, sa intorc spatele atunci cand stiu ca exista chiar si 1% sanse sa mai fie ceva de facut acolo pentru mine.

Acum… nici nu mai stiu cat timp, cati ani au trecut… dar am luat-o pe drumul paralel. Si e greu, prea greu si prea pustiu.

*****

M-am mutat saptamana trecuta, undeva intre periferia orasului si biblioteca, undeva intre dealuri si asfalt. Sunt aproape de calea ferata acum, iar asta mi-a trezit pofta de calatorii, de un rucsac in spate si drumuri de pamant. Privind pe balcon, dincolo de calea ferata, nu mai sunt blocuri – doar case, iar mai apoi dealuri. Locuind mereu intre blocuri si cladiri inalte, uitasem cat de frumoase sunt apusurile de soare! Uitasem ca uneori, seara, deasupra liniei orizontului, cerul poate fi rosu, portocaliu, mov, roz, galben! Lumina asta imi intra seara in camera, compensand din plin faptul ca zona e mai dubioasa si ca s-ar impune sa nu mai merg singura noaptea prin cartier.

Ma simt bine aici, nu stiu de ce. Parca as fi, in sfarsit, acasa…

3 saptamani de relaxare

Standard

… cam asta a insemnat Italia pentru mine.

Spre deosebire de anii trecuti, cand am invadat toate strazile, pietele*, ruinele, bisericile sau castelele** Romei, anul acesta mi-am indreptat pasii inspre mare, mai degraba. Fie diminetile, fie serile, mi le-am petrecut in apa, pe valuri… (trebuie sa imi fac ceva abonament la bazin).

Pe-acasa, caci da… incepusem sa ma simt oarecum acasa (sunt o mica nomada, ma adaptez rapid), m-am ocupat cu restructurari cognitive prin capul meu, cu exersatul respiratiei normale, linistite, cu ingrijit si iubit un catelus pitic si cuminte (bun tovaras de apartament), cu citit carti anonime sau faimoase (dunele, dunele) si privit la filme.

In Roma am fost doar intr-o singura zi. De data aceasta, fara harta, fara directie. Am coborat intr-o statie despre care stiam ca e „undeva, prin centru”. Si am luat-o usor la pas, cascand ochii in jur si zambind de fiecare data cand recunosteam vreo straduta, cladire sau chiar magazin. Asa, la intamplare, am ajuns in cateva locuri importante dpdv turistic (nu ai cum sa le ratezi, asadar), dar am si descoperit unele stradute si ceva parcuri noi, pe care nu mi le amintesc din anii trecuti. M-am imprietenit cu Michael, ceva turist pierdut cu harta in mana si o vreme am cascat ochii in jur impreuna, dupa care fiecare si-a urmat drumul: eu inspre oriunde, el in cautarea grupului de turisti de care se despartise.

Am stat in Piazza Navona cam o ora, asa, in contemplare si ganduri; in Piazza San Pietro m-am asezat confortabil pe niste scari si am citit; intr-un parc din spatele castelului Sant’Angelo am poposit sa ma odihnesc (e greu la pas, prin soareeee). Tot in jurul castelului, un nene canta la vioara. Recunosc ca am ramas mai mult prin zona doar pentru a mai auzi inca o data „Imagine” (relua melodiile). Nu cred sa mai fi auzit cantecul interpretat doar la vioara, pana acum.

Cred ca ar fi mai multe de spus, dar esentialul e ca… m-am intors acasa neasteptat de relaxata. Si au trecut 2 saptamani si inca simt efectul..

Aaaa, am pus niste stelute mai sus – sunt trimiteri inspre articole/poze din anii trecuti:
*piete: Navona si Republica, del Popolo, San Pietro, alte 5.
**castel/biserici: Sant’Angelo si Maria Maggiore

Iar de anul acesta, am cateva fotografii (am mai facut si in ultima zi, haha), si am incropit un video, 2 minute de vacanta. Cele doua melodii se potrivesc precum nuca-n perete, cred ca asta e expresia, dar hei, e primul video pe care-l butonez asa in detaliu si, pe final, am obosit sa tot caut o melodie asemanatoare celei din video. Asa ca, asta e 🙂 E si tata pe-acolo, il scot si pe el din anonimat. Stiu ca unii oameni simpatici (Lusio, Radu) mi-au sugerat sa ma filmez vorbind si comentand pe-acolo, dar din motive dubioase, nu ma vad in stare sa fac astfel de nazbatii 😛 Poate pe viitor, cu alta ocazie, pe cand mai ies din carapace. Dar macar m-am filmat pentru cateva secunde!! :)))

torvaianica

3torvaianica

4mare

roma

nota de viitor: fara stabilizare imagine! :))) Au aparut valuri prin video 😀