Pledoarie pentru un consum intențional de bloguri, site-uri, canale de Youtube & co.

Îmi dedic azi vreo două ore pentru o curățenie generală pe rafturile digitale de site-uri, bloguri și ce alte minuni mai consum de obicei. În timp ce-mi actualizez situația, simt nevoia să susțin cauza aceasta a consumului responsabil și intențional când vine vorba de lecturile noastre digitale. Mi se pare că nu prea se discută despre treaba asta, nu mi-au căzut sub priviri articole sau discuții prin rețelele de socializare (în comunitățile din țara noastră) pe astfel de teme. Iar oamenii, în general, nu prea sunt conștienți că ar putea ei să dețină controlul asupra informațiilor pe care le consumă. 

Pe vremuri, blogurile aveau în bara laterală lista aceea cu linkuri înspre alte bloguri – un fel de recomandări înspre alții din blogosferă. Mi-a luat o vreme până să mă prind că mulți se foloseau de bara respectivă în sistem de „schimb de linkuri”. Pentru mine era, efectiv, o listă de site-uri pe care le urmăream în mod activ și regulat, pe care le puteam accesa rapid și ușor de acolo. Precum ziarul de duminică de altădată, bănuiesc. Alții se foloseau de acel RSS Feed, la care eu am renunțat din motive de gândaci și alte incompatibilități tehnice. 

pară mălăiață… 

Cumva, în timp, odată cu ascensiunea fluxului de știri de pe Facebook, ne-am obișnuit să consumăm pasiv cam ce ne cade pe sub ochi și reușește să ne fure atenția, înainte de a ne continua derularea fără noimă, fără scop. Ceea ce nu-i în esență greșit, dacă tipul și calitatea informațiilor care ajung la tine în creier, pe care le consumi, nu reprezintă un punct de interes pentru tine sau dacă ai toată încrederea din lume în sutele de prieteni din rețelele de socializare. Sau dacă preferi să te lași dus de val și nu neapărat să fii pe val

După o oarecare pauză, descopăr (din nou) avantajele unui consum intențional de informații – fie ele de pe bloguri, de pe diverse site-uri, din podcast-uri, canale de Youtube sau, mai nou, newslettere. În urmă cu vreo câțiva ani, am luat niște decizii cu privire la consumul hranei (încă am de făcut îmbunătățiri), însă mă uimește cât de inconștient consumăm informații, în cea mai mare parte a timpului. 

câteva unelte utile…

Dacă ar fi să analizez mai în profunzime, aș merge probabil pe trei axe: calitate, cantitate și timp. În cele câteva ore pe care mi le-am dedicat acum pentru a-mi responsabiliza consumul de informații, am făcut o selecție de bloguri, site-uri, canale de Youtube și newslettere la care m-am abonat (sau la care am rămas abonată). În rest, curățenie generală ( = ștergere / dezabonare). Clar, calitatea surselor de informare e un criteriu de bază. Dar poate ar trebui să ne definim fiecare, în mare măcar, ce acceptăm să consumăm, ce înseamnă „calitate” pentru noi. Pentru că am învățat că un conținut poate fi calitativ strict din punct de vedere recreativ, în timp ce în alte părți caut calitatea dimensiunii culturale, informative sau filosofice. De stabilit scopul, așadar. Apoi, eu una mă simt copleșită de orice e „prea mult”. Cantitatea la mine e strâns legată de timp, așadar. Am renunțat la multe site-uri din simplul motiv că urmăresc deja ceva mai bun, pe fix aceeași temă și n-am timp să consum conținut duplicat doar de dragul de a consuma. 

Nu știu ce sisteme au alții căci, așa cum ziceam, nu aud conversații pe tema aceasta în jurul meu. Nu pot să spun că am testat prea multe. Din fericire, se pare că pentru mine funcționează următoarele: 

Bara de bookmarks

» Aici am câteva site-uri pe care le accesez zilnic, să fie la îndemână + Google Keep & un anume dosar din Google Drive (pentru că.). În rest, am creat acum 2-3 dosare tematice, să-mi pot salva articole pe-aici, pentru uz ulterior. Uneori, vreau să revin rapid la o anume informație, însă știu că apoi nu voi mai reveni neapărat pe site-ul respectiv. Așa că temporar stă prin Bookmarks, până fac ce-am de făcut cu informația cu pricina. De exemplu: ceva rețetă ciudățică, ceva articole / interviuri despre vreo carte pe care o dezbatem la Clubul de Carte Cluj etc. 

Feedly.com

» De fapt, aici ajung toate site-urile, blogurile și chiar podcast-urile pe care vreau să le urmăresc cu drag și cu interes în mod regulat. Mi-am tot zis că aș putea deveni o reclamă vie pentru aplicația asta. E gratuită, e simplă, e ușor de utilizat și am reușit să mă bucur iar de lecturile online, care pentru mine e  (fără senzația de suprasaturație sau de agasare, când toată lumea aruncă înspre tine cu „dă click pe mine” / „citește-mă pe mine” / „vezi aici, aici!”). În Feedly, treaba e simplă: avem FEEDS și avem BOARDS. 

» În feeds, îți poți crea câteva teme de interes (eu le-am grupat puțin pe subiecte – gen cărți, comunitate locală, bloguri, sănătate, știri etc). Practic, aici îți adaugi site-urile de care ești interesat la modul real. Și poți să vezi în timp real, cronologic, ce se publică – fie doar într-un anume feed, fie pe toate.
» În boards, poți salva anumite articole din feeds pentru a reveni ulterior la ele. De exemplu, cum administrez mai multe pagini de Facebook, am creat un board în care salvez articole pe care aș vrea să le distribui. Am un alt board cu idei pe care aș vrea să le pun în practică.

Feedly îți (re)dă senzația aia de control: nu mai citești articole la întâmplare, ci tu decizi care sunt sursele tale de informare și când le acorzi timp. Le adaugi aici și poți urmări tot conținutul publicat de toate aceste site-uri, într-un singur loc. Cu siguranță sunt și alte aplicații similare, însă eu n-am simțit nevoia să testez altceva, mi se pare excelentă aceasta. 

Newsletter

M-am bucurat tare mult să descopăr faptul că newsletterul a devenit, în sfârșit, o lectură de sine-stătătoare. În sensul că poți afla lucruri utile sau poți primi un plus de valoare fără a fi nevoit să dai n-șpe click-uri înspre diverse articole. Majoritatea site-urilor se folosesc de newsletter pentru a-și crește traficul, numărul de vizitatori pe site; ca un fel de listă cu ce s-a mai publicat pe site, haideți să citiți. Există însă și altfel de newslettere, foarte faine, care au alt scop și altă funcție. Am descoperit câteva recent, nu multe, ci exact atâtea cât să îmi privesc Inbox-ul cu alți ochi 🙂 Poate ar trebui să le recomand la un moment dat. 

alte câteva idei…

Poate unora li se pare inutil și pueril acest efort al meu de a-mi recâștiga bucuria lecturilor digitale. Totuși, până la urmă, mi-a luat mai mult timp să scriu articolul de față, decât activitatea în sine de a mă gândi ce site-uri îmi plac, la modul real, ce informații mă interesează, ce fel de informații las să vină înspre mine în mod regulat. Deci nu-i mare filosofie. Le-am adăugat prin Feedly, m-am abonat la câteva newslettere și canale de Youtube (aici au fost mai multe dezabonări, ce-i drept), mi-am salvat vreo 2-3 podcast-uri prin Spotify. Atât. 

Nu spun că nu voi mai citi niciodată la întâmplare articole zărite prin fluxul de știri de pe Facebook. Îmi mai salvez și pe-acolo uneori câte un articol. Dimpotrivă: cum sunt genul de persoană care dă click foarte greu pe articole (pentru că scepticism și pentru că n-am încredere că articolul ăla livrează ce promite titlul), trebuie să îmi reamintesc constant că e bine să ies din bula mea, să mai citesc atât chestii realmente interesante distribuite de unii, cât și inepțiile distribuite de alții. 

Spun doar că am eliminat fenomenul ăla zis FOMO, frică de care suferim mulți dintre noi (nu ziceți că nu, decât dacă n-aveți cont pe rețelele de socializare). Mai spun că dacă nu eram împăcată cu obiceiurile astea de consum cotidian, fie el și cultural & de calitate, acum simt că mă pot bucura (iar) de el și că îl pot valorifica (na, contează totuși și ce anume consumi). Și mai simt că e un timp pentru toate, iar eu decid când e timpul ăla – dacă are sens. 

Ceea ce vă doresc și vouă, deși poate ați descoperit roata asta deja. 🙂 

Utile pe Internet I

Pe internet se găsesc (şi) multe porcării, iar uneori e greu să faci o selecţie informaţională adecvată. Cum în ultima perioadă am descoperit o serie de site-uri mai mult decât utile, m-am decis să le promovez, aşa cum pot, aici pe blog. Dacă voi ajuta o singură persoană ce rătăceşte pe google, sunt mulţumită.

Iar Khan Academy începe seria.

Ce vrea să fie?
O organizaţie non-profit ce are ca scop îmbunătăţirea educaţiei, la nivel mondial, oferind acces tuturor, gratuit, indiferent de vârstă, sex, spaţiu geografic, statut social, economic. E o librărie online mai atipică, are peste 2600 de filmuleţe, o şcoală online cu profesori simpatici, care explică lucruri greu de digerat într-o manieră accesibilă, uneori chiar amuzantă.

De ce ai nevoie?
Un profil. La alegere, eu m-am conectat prin facebook. Site-ul îţi înregistrează progresele, îţi marchează vizionările, poţi primi puncte energie, insigne (un sistem drăguţ de ,,notare”). În domeniul matematicilor, ai la dispoziţie şi exerciţii pe care le poţi rezolva singurel (daca poţi, hehe).
Dorinţa de cunoaştere e cea mai necesară.

Hartă site:
Dreapta sus, pagina About – informaţii despre site, despre echipa din spatele lui, îndrumare în utilizarea lui, iar la FAQ, Sal – fondatorul academiei, răspunde unor întrebări frecvente.
Dreapta, sus, pagina Watch – daţi click şi se va desfăşura o serie luuungă de domenii şi filmuleţe

Ce putem învăţa?
Multe. Multe. Algebră, puţină Educaţie Civică americană, Aritmetică, Istoria Artei (multe filmuleţe şi aici, adăugate recent, printr-o asimilare a SmartHistory), Banking, Biologie (preferata mea, pe asta m-am axat momentan), Chimie, Chimie organică, Computer Science, Cosmologie şi Astronomie, Economie, Finanţe, Geometrie, Medicină şi asistenţă medicală, Istorie (muncă în progres, hihi), Fizică, Statistică, Trigonometrie şi alte subramuri matematice pe care eu nici nu ştiu cum le-aş putea traduce.

Avantaje:
Poţi să îţi stabileşti propriul ritm, să reiei o lecţie de câte ori vrei, să pui întrebări, primeşti răspunsuri de la alţi useri (întrebările şi răspunsurile pot fi votate de useri pentru a le stabili relevanţa), e un mediu online productiv, academic.
Sal e cât se poate de uman, prezintă informaţiile într-un mod plăcut, face desene pe măsură ce explică, dă exemple corelate cu viaţa de zi cu zi, foloseşte expresii joviale adesea.
Iar când greşeşte (face o eroare chiar în primul filmuleţ de Biologie), se corectează ulterior, într-un mod simpatic. Nu îşi impune cunoştinţele şi informaţiile, doar le prezintă.

Dezavantaje:
Filmuleţele sunt realizate în engleză, iar pentru cei care nu o înţeleg, ei bine, e mai greu. Totuşi, sub fiecare filmuleţ, ai opţiunea Subtitles, şi ai măcar subtitrarea tot în engleză (sau în alte câteva limbi, nu şi română – deocamdată). Eu zic că ajută şi asta. În timp, am înţeles că vor apărea subtitrări variate, precum se va extinde şi numărul domeniilor abordate.
Un alt dezavantaj ar fi faptul că dacă deja ai unele cunoştinţe mai aprofundate într-un domeniu, filmuleţele introductive ţi se vor părea inutile oarecum, dar poţi oricând să treci la ce te interesează.

Şi acum, exeeeemple.

Biologie (primul curs; de la minutul 9 încolo vorbeşte despre gripă, viruşi, bacterii, la modul general, e chiar interesant)


Art History (Donatello’s David)

.

Chimie – Elements and Atoms (curs introductiv)


Cosmologie şi astronomie – Găurile negre

etc etc 😀

ARTA

   Uneori, privind în jur, am impresia că trăiesc într-o lume paralelă societăţii în ceea ce priveşte valorile şi atitudinile promovate în cadrul acesteia. E suficient să arunci o privire la televizor şi observi ce anume i se oferă omului de rând: vulgaritate, stridenţă, kitsch, superficialitate. Cine sunt v.i.p-urile României? Oameni îmbogăţiţi peste noapte, prin noroc sau şmecherii, matracuci rujate şi dichisite ale căror ignoranţă şi prostie îţi dau coşmaruri, moderatori ce caută nod în papură şi scormonesc după mici scandaluri, cântăreţi fără nici un talent muzical (până şi în muzica populară!!!!), peste tot pseudo-vedete şi staruri ale căror singur merit este că se dau în spectacol în cel mai odios mod posibil. Acestea sunt modelele demne de urmat ale omului, ale românului secolului XXI ?!
Am fost pasionată de artă, în aproape toate formele ei, de când eram de-o şchioapă. Mi-a plăcut mereu muzica, desenul şi filmele, mai apoi am dezvoltat o pasiune pentru sculptură şi pictură. Şi citesc, chiar îmi plac cărţile.
Uneori însă mi se acreşte de atitudinea celor din jur, a majorităţii. Mă revolt când văd ce fel de nulităţi sunt promovate şi cum eşti privit ciudat dacă citeşti pe autobuz, dar puştiul de 15 ani cu muzica de mahala pusă la telefon (nu la căşti) astfel încât să audă toată lumea se integrează mai bine în decor.
Iar noi, inadaptaţii, minoritatea, ne mulţumim să râdem de prostia unora sau, când ne revoltăm, să îi arătăm cu degetul şi să îi criticăm. Poate şi atitudinea noastră e la fel de imbecilă. Nu am obiceiul să vorbesc în vorbe, dar ştiţi vorba aia: ,,Dacă nu poţi să mă înveţi, nu mă critica” ? Poate se aplică şi în cadrul societăţii noastre.
Nesimţiţii îşi promovează în continuare non-valorile, marea masă îi adulează sau îi invidează, câţiva se revoltă, critică, aruncă în vânt cu vorbe, dar lucrurile rămân la fel. Însă, adevărul este că unor inculţi pe care îi criticăm, poate chiar puştiului de 15 ani de pe autobuz care îmi doboară mie starea de spirit, nu li s-a oferit vreodată o alternativă. Mediul îşi pune amprenta asupra noastră, oricât am vrea să credem că suntem intangibili şi de sine stătători.

   Cum nu am agreat niciodată nici reclama negativă, adică simpla condamnare, critică negativă a non-valorilor şi atât, propunerea lui Alexandru, a fost mai mult decât binevenită. Soluţia ar fi ca noi, minoritatea, să promovăm arta şi toate nuanţele ei, în loc să răspândim clipuleţe cu ,,inculţi şi fraieri” de care să râdem sau pe care să îi împroşcam cu noroi. De ce să nu le acordăm o alternativă? De ce să nu încercăm să aducem în faţă adevăraţii artişti, adevăratele valori, de ce să nu le arătăm şi acel frumos care ne poate îmbunătăţi viaţa?

Asta îşi propune 21art, promovarea artei şi a frumosului. Deşi site-ul a fost lansat abia duminică, 21 august, planurile de viitor sunt măreţe, entuziasmul e mare – atât în ceea ce mă priveşte pe mine, cât şi pe colegii mei de echipă. Vom încerca să acoperim toate ramurile artei, să promovăm, atât cât putem, artişti internaţionali, artişti români, cunoscuţi şi necunoscuţi.

Articolul îl voi transforma curând într-o nouă pagină a blogului.
Ca notă finală, cei care aruncaţi o privire asupra site-ului, puteţi să vă daţi aici cu părerea, sugestiile, criticile şi mai ales recomandările sunt bine-venite! Şi când spun recomandări, mă refer chiar la artişti ştiuţi de voi care credeţi că şi-ar găsi locul pe 21art, care merită a fi promovaţi şi descoperiţi de cât mai multă lume.

>WordPress matinal

>Ca tot e 1 mai si toata lumea munceste de zor, cu mine in frunte, am facut o treaba. M-am semi-mutat pe wordpress, asa de curiozitate. Nu a fost o decizie gandita, evident. Asa mi s-a nazarit.
Aici:   Mnemosyne
Evident ca e in santier :)) M-a ros curiozitatea si acum sunt curioasa cum vi se pare voua. Ca idee 🙂

Yes Occifer, I didn’t

>

Danny e omul ce raporteazǎ gradual, dacǎ e sǎ traduc orbeşte. Eu l-am descoperit în urmǎ cu un an cam aşa, pe youtube. Omul pare cam ţǎcǎnit, însǎ e destul de inteligent. Dincolo de glumele rǎsuflate sau asociaţiile indezirabile de situaţii şi cuvinte regǎsite în filmuleţele lui, se poate desprinde şi câte o moralǎ, uneori utilǎ, alteori total inutilǎ.
Oricum, mǎ relaxeazǎ. Alternǎrile de voce sunt un deliciu, iar ochii bulbucaţi şi privirea fanaticǎ – cireaşa de pe tort! E filmul meu de duminica dimineata :))