Pentru mine funcționează: planuri pentru noul an

Fac liste și listuțe ca stil de viață, așa că ideea de a-mi face planuri pentru Anul Nou nu mă impresionează, în mod special. Da… așa cum ar trebui să-ți exprimi aprecierea pentru persoana dragă în fiecare zi, nu doar de Valetine’s Day bla-bla, la fel ar trebui să verifici ce-i cu tine, ce-ți dorești, în ce direcție vrei să-ți duci viața… mai des. Poate nu în fiecare zi, dar nu știu, doar o dată pe an e cam răruț. Nu? Știu că circulă glume și, în fond, dezamăgiri, pe seama neîmplinirii și, deci, a inutilității planurilor făcute la început de an.

Pentru mine, însă, funcționează. Adică îmi fac o verificare de genul ăsta și la început de an.

Nu mi-am atins niciodată pe deplin obiectivele, să fie clar 🙂 Dar, nu știu, îmi setez o direcție și ideea de a sta cu mine, din când în când, și a-mi clarifica ce anume vreau (și ce anume nu mai vreau) e un exercițiu care îmi face bine. În capul meu, obiectivele sunt foarte clare și grupate pe:

» experiențe și activități – cum ar fi să zbor din nou cu parapanta sau să particip la un atelier de modelaj în lut;
» chestii de făcut – alea plictisitoare, care-mi dau bătăi de cap și presupun de obicei deplasări pe la diverse instituții simpatice;
» activități care presupun învățare – cum ar fi să meditez, să mă cațăr pe stânci, să desenez, să cânt la chitară etc.
» obiceiuri – cum ar fi lectura, sportul, blogul și explorări prin lume – geografice sau de tipul celor de mai sus (ca experiențe noi).
» oameni – asta e o idee nouă și încă nu mi-e foarte clar ce să fac cu ea. Dar am început să prețuiesc mai mult interacțiunile dintre oameni, acele momente rare și autentice când te simți conectat la cei din jurul tău…

Sunt liste deschise de ani de zile, pe care le actualizez periodic. Iar de-a lungul anilor, am avut ocazia să observ negru-pe-alb acele lucruri care sunt cu adevărat importante pentru mine. Cele care au supraviețuit trecerii timpului. Cum ar fi nevoia de a explora și de a învăța lucruri noi; o nevoie care poate lua forme foarte diferite și care, dacă e neglijată vreo două luni la rând, să zicem, îmi dă o stare de îmbufnare și nemulțumire generală. Cum ar fi faptul că am nevoie de mișcare, munte și păduri.

Listele de mai sus rămân însă orientative. Adică au fix rol orientativ, e imposibil să intru în rutină când aș putea să fac atât de multe cu mine și cu timpul meu. Ca un reminder. E, de altfel, motivul pentru care de vreo trei ani am pe listuță » „Poi”. Nu știu dacă voi învăța vreodată. Dar m-am mai jucat ocazional și am senzația că mi-ar face bine, îmi induce o stare de flow, de focus și deconectare în același timp, o stare de care aș avea nevoie uneori. Așa că n-aș vrea să uit. Când îi vine rândul, îi vine rândul. Poate nu în 2020, poate în 2030, dar ideea rămâne cu mine.

Cu adevărat importante în toată povestea asta sunt, de fapt, obiceiurile. Sigur, voi continua cu cele care au prins rădăcini solide – cum e lectura zilnică sau activitățile de explorare de care ziceam mai sus (aici ajută că e o nevoie personală tare gălăgioasă). Provocarea e să-ți dezvolți altele noi. Și e o luptă crâncenă. Incredibil cât de multă rezistență opune maimuțica din creier. Ca un copil de trei ani care nu vrea să facă ce-i bine pentru el, ci ce are el chef în momentul respectiv. Și trebuie să-ți momești mintea, să creezi asocieri între noul obicei și altul pe care-l ai deja și care-ți aduce bucurie, să îți modifici mediul înconjurător pentru a elimina orice obstacol și posibil pretext din partea propriului tău creier pentru a nu face ceea ce știi că ar fi bine să faci. Activități care, de fapt, nu doar că îți fac bine, dar care îți fac plăcere – de îndată ce chiar începi să le faci. Cale lungă.

Una dintre greșelile pe care le facem este că subestimăm necesarul de concentrare și implicare în formarea unui obicei. Nu estimăm corect nici timpul necesar – nu doar pentru realizarea și formarea obiceiului, cât pentru a ni-l apropia într-atât încât să devină cu adevărat parte din noi, să devină o activitate naturală. Cred că poți să lucrezi activ la formarea unuia sau a maxim două obiceiuri simultan.

Asta mi-aș dori pentru următoarele luni. Să nu mă mai împrăștiu în zece direcții și să îmi concentrez atenția pe cele două obiceiuri de care știu că am nevoie pentru a mă simți mai bine.

p.s. Când încep să scriu așa, la liber, uneori mă aberez 🙂 Poate important de reținut ar fi diferența între a-ți propune foarte vag să slăbești, a-ți propune mai specific să ajungi la un anumit număr de kilograme sau, de fapt, a-ți clădi obiceiul de a-ți mișca zilnic fundul și de a-ți găti (în loc să-ți iei „mâncare” în ambalaj).

p.p.s Funcționează. Doar că, da, „cu o floare nu se face primăvară”. O dată pe an nu-i suficient. Avem nevoie de mai multe Revelioane 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s