The Edible Woman nu e tocmai „o femeie obișnuită” | Margaret Atwood

Cartea zăcea în bibliotecă și treceau anii peste ea. De ce-aș fi vrut să citesc un întreg roman despre o femeie obișnuită? Știu că n-ar trebui să judeci cărțile după copertă, titlu, premii câștigate și vânzări (!), la fel cum n-ar trebui să judeci oamenii după haine, nume, adresă de e-mail și ce-și pun în farfurie. Dar o faci. 

Așa că am trecut întâi prin „Oryx & Crake” și „Povestea slujitoarei”. Apoi mi-am amintit că femeia obișnuită din biblioteca mea este, de asemenea, o creație Margaret Atwood. Într-o altă variantă, titlul cărții a fost tradus și la noi ca „Femeia comestibilă”. A fost publicată în 1969, dar scrisă prin 1965, iar autoarea o consideră a se alinia unui „protofeminism” (nu feminism). Am făcut involuntar comparația cu „Povestea slujitoarei”, încercând să găsesc elementele comune, ideile care au conturat, după vreo două decenii, mult mai faimosul său roman. 

Temele sunt acolo. Stilul și limbajul sunt destul de diferite. „Femeia comestibilă” vorbește despre pierderea și căutarea identității, despre canibalism emoțional, consumerism, așteptările și stereotipurile de gen, relații convenționale și contextuale între femei și bărbați. Însă o face pe un ton ce aduce a comedie și satiră, un ton digerabil pentru tine ca cititor. 

Situația nu e deloc digerabilă însă pentru Marian, femeia care încearcă să fie normală, să fie o femeie „rezonabilă”. Are un loc de muncă normal, se logodește cu un tip potrivit și aparent ideal (și plicticos), îl lasă să ia decizii privind viitoarea lor căsnicie. Doar că își dă seama rapid că nu poate digera toată situația. Își pierde pofta de mâncare, apetitul. Nu mai poate mânca: întâi carnea, apoi ouăle, apoi prăjiturile (parcă). Apoi nimic. 

Am citit cartea printr-un filtru al contextului social și istoric, căci a fost scrisă într-o perioadă în care era scandalos, ca femeie, să nu-ți lași jobul dacă te-ai căsătorit, de exemplu. Era de neconceput să ai un copil înainte de-a te fi căsătorit. Poate nu înțelegem pe deplin așadar cât de nonconformiste erau sugestiile indirecte ale autoarei la momentul publicării acestui roman. În schimb, femeile sunt în continuare „ambalate pentru consum” – poate unul mai degrabă sexual, decât emoțional și social. Iar presiunea de a te alinia așteptărilor și normelor sociale există în continuare, cel puțin la noi în țară, cel puțin în cazul generației noastre: încă ar trebui să urmăm tiparul școală-facultate-căsnicie-casă-copii-mașină-nepoți. Și carieră, acum, desigur. Să fii femeie și mamă cu o carieră de succes. 

Așa că, într-un fel, „Femeia comestibilă” a rămas o carte de actualitate. 

p.s. „Oryx și Crake” rămâne preferata mea din rândul cărților scrise de Margaret Atwood (preferință oarecum irelevantă, căci am citit prea puține).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s