Să mergeeem: Cascada Cailor (nah) și Muzeul Rădăcinilor | Ziua 6

Cascada Cailor și Muzeul Rădăcinilor

Urma să lăsăm ploile Pietrosului în urmă și să ne îndreptăm spre alte zări. Păreau mai senine. Păreau și mai anoste, dacă e să recunosc. Urma să vizităm Cascada Cailor și tot soiul de muzee cu și despre lemn. Cu o oboseală ce parcă-mi sfărâma oasele, senzația de entuziasm părea a fi mai potolită. Era acolo, dar în fundal. Dintre toate, mă rodea doar curiozitatea: cum o fi ăla un muzeu al rădăcinilor? 

I. Dar înainte de orice, ziua 6 e despre cum NU am ajuns la Cascada Cailor 🙂

Mi-am dat seama recent că am cărat cu mine, poate vreo câțiva ani, inconștient, o oarecare aversiune față de cascade. Creierul nu face întotdeauna cele mai fericite (nici măcar adaptative) asocieri din lume. Nu eram foarte impresionată de ele, de cascade, deci (sigur, între timp, s-a schimbat narațiunea). La momentul respectiv, am ajuns pe-un drum spart și neprietenos cu burta mașinii, am calculat că ar fi de mers pe jos vreo oră – două până la cascadă. Deasupra ei, niște nori întunecați își făceau numărul. Alegerea a fost dacă să mergem la cascadă și să ne murăm (din nou), renunțând la altele de pe traseul zilei, sau să ne vedem de drum. Așa că ne-am văzut de drum. Oricât de frumos a fost în ziua precedentă pe Vf. Pietrosul Rodnei, prin ploaia torențială in-fi-ni-tă 🙂 , acum era prea devreme și prea dimineață pentru încă o ploicică, fie cât de mică. Iar papucii ne erau încă prea uzi. 

p.s. Cascada am auzit, însă, că-i tare frumoasă (e și cea mai mare din România, cu o cădere de apă de 90 m). Și că merită o vizită! Se ajunge totuși ușor la ea, inclusiv cu telescaunul din stațiunea Borșa. Pe noi ne așteptau alte drumuri… 

Info utile: Plimbarea cu telescaunul se face vara între orele 09:00 – 18:00 și costă 30 lei dus-întors / persoană. Drumul se continuă și pe jos, vreo 15-30 min, traseu ușor. 

II. Muzeul Rădăcinilor 

L-am zărit pe Google Maps, la un zoom-in pe hartă, iar denumirea mi-a atras atenția. Am găsit apoi rapid și un reportaj făcut de Digi24 prin anul 2015, cu suficiente informații cât să pricepem dacă ar trebui sau nu să căutăm curtea omului. Cam așa cum am presimțit, Muzeul Rădăcinilor nu este doar / chiar un muzeu. Domnul Ștefan Grec, fost muncitor forestier, adună încă de prin anii ‘70… rădăcini (și nu numai). Cu mintea mereu curioasă, deși trecut de vârsta de 75 ani, caută și dă sensuri noi lemnului. Este nu doar un colecționar, ci și un desăvârșit artist. 

Cu vreo câteva rețineri, căci am simțit imediat că suntem la cineva acasă, pășim în curtea micului muzeu. La ferestre, prin pomi, pe garduri, zărim ineditele forme din lemn și zâmbim. Îi zâmbim și doamnei Tinuța care ne iese în întâmpinare, iar apoi artistului – care ne face bucuros turul casei-muzeu. Sunt vreo două camere ale casei + o anexă în curte » spații dedicate atât expoziției de rădăcini, cât și unor obiecte din Primul Război Mondial (grenade, căști, binoclu, măști de gaze) sau unor exponate cu specific tradițional (costume populare, obiecte casnice, fotografii vechi). 

Rădăcinile le-a găsit de-a lungul anilor prin pădurile din munții Rodnei și Maramureșului. Fără să le altereze forma inițială, le-a dat o nouă viață, inspirată din lumea satului, din folclorul românesc, din poveștile Pădurii. Așa că muzeul nu găzduiește simple rădăcini, ci îi găzduiește pe Ioan Vodă cel Cumplit și Muma Pădurii, Șarpele încolăcit, Fiara din adâncuri, Crocodilul Dracula sau Creierul Pădurii. 

Dincolo de exponatele de muzeu, care surprind prin originalitate, m-am simțit chiar onorată să-l întâlnesc pe Ștefan Grec. Sunt (tot mai) rari oamenii care își pot dedica timpul unei pasiuni atât de neobișnuite, pentru o perioadă îndelungată – cât o viață de om, până la urmă. Au trecut aproape 50 de ani de când a ridicat de la pământ prima rădăcină și a văzut mai mult decât un lemn contorsionat, de când a decis să le arate și celorlalți poveștile pe care le întrezărește în lemn. 

Muzeul Radacinilor Borsa

Vizita nu a durat mult. Poate o jumătate de oră, cu tot cu poze, căscat ochii și zâmbind încoace-ncolo. În desaga mea de explorări prin lume, Muzeul Rădăcinilor se amestecă printre locurile acelea simple și autentice, a căror existență am trăit-o, la rându-mi, plenar. Locuri în care prind, cu sufletul, rădăcini. 

E pentru toată lumea, însă? Probabil că nu. Îmi imaginez că unii oameni privesc prin curte și văd doar niște bucăți de lemn. Sau alții, după cum citisem un comentariu, sunt triști că n-au parcare amenajată. Dacă treceți pe-acolo, însă, opriți-vă să vedeți rădăcinile și să cunoașteți omul. Fără așteptări de turist în concediu. Doar cu mintea deschisă 🙂

Info utile: Muzeul Rădăcinilor se află la aprox. 20 km de Borșa, după pasul Prislop (cum mergi spre Cârlibaba). Punct de reper: localitatea Șesuri. Există un indicator, însă noi l-am ratat prima dată și ne-am întors. Parchezi mașina la drum, iar intrarea este din șosea, pe o mică uliță de pământ care duce direct în curtea familiei. Vizitarea muzeului este gratuită, dar se pot lăsa donații.

Google Maps

2 gânduri despre „Să mergeeem: Cascada Cailor (nah) și Muzeul Rădăcinilor | Ziua 6

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s