Prostia de-a scrie

Să publici mai mult de două rânduri într-un comentariu, să treci dincolo de cele două cuvinte sau #-uri asociate fotografiilor tale, să oferi mai mult decât un Like în mediul online e un act de vulnerabilitate. Consecințele m-ar fi rănit, cândva. M-au rănit.

Însă probabil au trecut vreo câțiva ani de când m-am lovit ultima dată, fără să vreau, de o confruntare între capacitățile mele mentale și standardele nemiloase ale unui străin virtual. Era pe vremea când articolele din blogosfera românească erau distribuite și analizate cu sânge rece pe o terță platformă. Un duș rece nu strică nimănui. În timp ce nu apreciam negativismul și răutățile gratuite, fără noimă, apreciam lipsa de menajamente. Suntem prea drăguți unii cu alții – iar asta nu ar fi o problemă, dacă ar fi autentic, dacă ar fi pe bune. Dar suntem drăguți pentru că așa cer normele sociale, așa am fost educați, așa se cuvine, nu pentru că așa credem, așa simțim. Alteori, ținem la om și nu-i mai putem analiza și comunica în mod critic munca sau creațiile.

Mi-a prins bine atunci, așadar, deși a fost neplăcut. Era un text cu o încărcătură emoțională și o semnificație aparte pentru mine. Am descoperit din întâmplare (pingback parcă) discuțiile critice și contradictorii la adresa articolului mea. Și am intrat în horă. Am discutat. Am încercat să-i explic unui străin că dacă am scris acolo cutare lucru, cel mai probabil că așa o fi sau așa am simțit la momentul respectiv, chiar dacă azi nu mai are relevanță, că nu era nici o „intenție” dubioasă dincolo de text. Pentru că da, atacul era la persoană și dilema era că textul ar fi o minciună, iar eu vreo individă care vrea să… nu mai știu ce. Azi îmi dau seama cât de irelevantă și inutilă a fost discuția în sine. Dușul cu apă rece a fost însă binevenit.

Nu e ca și cum nu-mi privesc singură cuvintele în negru pe alb și nu le desconsider sau nu mă leapăd de ele ca și cum n-ar fi ale mele. Pentru că, într-adevăr, nu mai sunt ale mele. Sunt momente, bucăți dintr-un eu adesea tulburat (atunci scriu cel mai frecvent), idei ce vin și pleacă, semne de întrebare; sunt doar cuvinte. Îmi par superficiale și lipsite de profunzime, uneori chiar și lipsite de autenticitate (deși eu le-am scris!), îmi par puerile și înguste, sacadate, goale. Nu „îmi plac” articolele mele, nici cele de-aici, nici cele din sfera activității profesionale. Poate deoarece niciodată nu reușim să verbalizăm cu adevărat esența unui gând, a unei trăiri în mod plenar, nici măcar a unei informații obiective. Sunt doar încercări.

Iar incapacitatea noastră de-a exprima plenar o idee se lovește de incapacitatea altuia de-a intui și de-a înțelege ideea. Însă continuăm, încercăm să comunicăm.

Am devenit mai imună la răutățile oamenilor, îmi conștientizez limitele, iar incapacitatea altuia de-a pricepe nu mă șochează ca altădată. Da, pentru o clipă e frustrant ca întreaga ta persoană și capacitățile tale intelectuale să fie judecate prin prisma unui cuvânt inconvenabil plasat (nu greșit, dar inconvenabil), a unei idei care nu coincide cu preferințele altuia, să fii redus la prostie prin prisma unei interacțiuni atât de limitate. Tentația este, la rândul meu, să desconsider capacitățile mentale ale unei persoane care judecă și trage concluzii despre alți oameni în bază a… nimic, practic. Aproape c-aș intra în horă din nou.

Dar înveți o lecție bună în mediul online, dacă o înveți: să faci diferența între o critică cu rol constructiv, una care invită la dezbateri reale / argumentative și frustrările personale ale oamenilor, reacții care reflectă problemele și suferințele celui în cauză, nu vreun atribut al mediului exterior (un articol în cazul de față).

Sunt convinsă că sunt o penibilă și o proastă pentru cineva, iar acesta o fi adevărul persoanei / persoanelor respective. Pentru o clipă, mă întristez, sufăr, mă îmbufnez – ca un mic geniu respins ce sunt (stupid ego is stupid). Îmbufnarea lasă loc însă ideii: cât de ușor e să pari penibil și prost când ești pe scenă, când te expui, când te provoci să fii vulnerabil. Cât de ușor e să-i judecăm pe alții (persoana lor, nu munca lor) din confortul fotoliului, ascunși în umbră, doar consumând. Cât de ușor îmi vine să mă ascund, să mă închid în mine. De câte ori am făcut asta… (de prea multe ori). Dar acum prefer să scriu, să spun, să arunc cu idei, să pun cuvinte aiurea în text. Da, cu riscul de-a părea penibilă, proastă, puerilă, irelevantă și superficială. E mai mult decât nimic.

N-am intrat în hora discuțiilor inutile cu străini, însă experiența mi-a dat de gândit » nu despre propria-mi prostie, ci despre prostia de-a scrie, despre actul de-a mă pune voluntar într-o poziție vulnerabilă. Doar că nu mă mai simt la fel de vulnerabilă făcând asta, tocmai pentru că prostia de-a scrie te vindecă de tot soiul de nesiguranțe. E bun câte-un duș din ăsta cu răutăți, îți testează toleranța la frustrare și respingere.

Reclame

10 gânduri despre „Prostia de-a scrie

    1. Dragă Fee, străinii au uneori forța asta asupra noastră. De-a ne face praf. Poate pentru că ei nu înțeleg și, cel mai adesea, tocmai asta ne dorim: să fim înțeleși… Nu-i ușor să treci cu bine peste, să nu crezi că nu mă afectează uneori, însă mi-e mai ușor să văd și să înțeleg de unde vin anumite remarci sau atitudini ale oamenilor, motiv pentru care nu le mai iau personal. De cele mai multe ori nu-i vorba de mine, ci de ce poartă fiecare cu el prin tărtăcuță și suflet. Te îmbrățișez și îți mulțumesc!

      Apreciază

  1. Un salut cald de la o bloggerita noua 🙂 Ma bucur ca te-am gasit pe-aici, prin blogosfera 🙂 Cel mai bun lucru pe care-l facem noi, romanii este sa fim gica contra. Rosul e prea rosu, caldura prea caldura si zapada prea mare. Suntem doctori docenti in a gasi pete in soare. Faptul ca, inainte de a apasa tastele, nu stam nici macar o secunda in plus sa reflectam mai mult – arata cat de usor minimalizam eforturile celui care scrie ceva. Oricare ar fi acel CEVA.
    Zi senina !

    Apreciat de 1 persoană

    1. După o mică eternitate, te salut și eu, Liana. Bine-ai aterizat în zona blogurilor și sper să nu te fi speriat gândurile și experiența de mai sus. Mie îmi plac discuțiile în contradictoriu, mă provoacă și îmi antrenează gândirea – însă tocmai de-asta e important să învățăm să diferențiem răutăți gratuite venite din tot soiul de frustrări și din dragul de-a fi acest gică contra, hihi, de acele critici sau remarci care chiar au valoare și pot duce la discuții interesante și valoroase. O zi frumoasă și ție!

      Apreciază

  2. Trebuie să mărturisesc faptul că citesc articolele tale cu foarte mare interes, chiar dacă nu comentez mereu. Și nu spun asta doar așa, că ne „cunoaștem” de atâta vreme și simt nevoia să fiu amabil cu tine. Sigur, în general sunt de acord cu ce scrii și e posibil ca ăsta să fie motivul pentru care nu prea am discutat în contradictoriu, cu o singură excepție.

    Dar scrii frumos. Scrii bine. Scrii atât de reușit încât, nu o dată, mi-a fost ciudă că n-am scris eu ce ai scris tu…..

    Apreciază

    1. Dragoș, îți mulțumesc tare mult, din nou. Eu nu țin neapărat să fie lumea de acord cu mine, dimpotrivă. Chiar și așa, cu perspective apropiate, am avut mereu discuții interesante cu tine. Cred că îmi pare cumva rău că noi, oamenii, nu vedem mai des valoarea în treaba asta: în a avea păreri diferite și a fi curioși de cum înțelege celălalt lumea, căci implicit avem șansa de-a ne îmbogăți perspectiva.
      Chestia e că uneori nici măcar nu e vorba de ideile pe care le emiți, ci de faptul că (îndrăznești să) o faci, te taxează dur cei din jur, fie că scrii sau alegi alt mod de-a te exprima. Bine, să nu exagerez nici eu, s-a întâmplat rar să fiu desconsiderată așa urât pentru ce / că am scris (dar au fost doar cazurile / cuvintele care mi-au ajuns întâmplător pe la urechi).

      Apropo, tu de ce nu mai scrii? 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s