N-am nimic cu homosexualii, DAR

Standard

Mediul online are darul de-a scoate tot ce-i mai frumos din noi – cu cele mai reușite fotografii, cele mai fericite momente din viețile noastre, cele mai interesante lucruri pe care putem și ne dorim să le împărtășim cu ceilalți.

La fel cum are darul de-a scoate ce-i mai urât din noi. Și-atunci îmi vine să-mi dau Log out , să nu mai citesc din greșeală atâta ură.

Cred că am văzut clișeul ăsta de frază de sute de ori în ultima vreme. N-am nimic cu homosexualii, DAR [introdu aici frici, ură, complexe, nesiguranță, lipsă de toleranță, băgarea nasului unde nu-ți fierbe oala, lipsă de înțelegere față de semenii tăi, lipsă de empatie, ipocrizie, incapacitate de a dialoga, ignoranță etc].

Ne e atât de greu să-l acceptăm pe cel de lângă noi. Atât, să-l acceptăm. Nu trebuie să adoptăm stilul de viață, părerile, orientarea sexuală sau religia. Ci doar să-l acceptăm ca o persoană diferită de noi, pe care poate nu o înțelegem pe deplin, cu al cărei comportament nu suntem de acord, dar care e totuși o ființă, o persoană cu care am putea schimba trei vorbe și o glumă la o bere, cu care am putea avea conversații foarte interesante (tocmai pentru că e altfel din anumite puncte de vedere), o persoană care, însă, la fel ca noi, trece prin viață și prin chestii, suferă, se bucură, râde, are prieteni și familie.

Și simt că dacă mai aud că „nu-i normal” o să-mi pierd răbdările. Ne construim propriile convingeri și bariere de normalitate și oricine îndrăznește să le încalce e pus la zid și lovit cu injurii (pietrele moderne).

Nu țin neapărat să văd doi tipi cum se sărută pe stradă, la fel cum nu țin neapărat să văd copii cu dizabilități fizice și mentale pe stradă. E inconfortabil. Și mi-e ciudă că simt disconfortul ăsta – căci sunt la fel de condiționată social ca toți restul. Suntem protejați de deviația de la normă, să nu cumva să intrăm în contact cu ei, cu devianții de la norma socială / fizică / psihică, că se ia ca râia… În cazuri de boală, uneori se ia. Uneori e justificat să avem grijă de noi, ăștia normali. Însă e o diferență atât de mare între a te proteja tu pe tine de ceea ce consideri o amenințare și a ataca, verbal sau fizic, un alt om care nu îți face rău intenționat – decât prin existența lui care intră în contradicție cu niște normalități stabilite social.

Și ca notă de final: din sutele de păreri citite în ultimele zile, în rândul tuturor celor care apără normalitatea și valorile morale ale sexului (ironia), nu am văzut nici măcar unul, deci nici măcar unul!,  scandalizat și oripilat la gândul că două tipe s-ar săruta sau ar face sex. Dublu standard sau iar e nevoie de niște feministe să atragă atenția că femeile sunt ignorate în toată povestea asta și că ar trebui să fie și ele înjurate și trimise în iad sau în vest pentru că au îndrăznit să fie diferite? 🙂

Altă notă de final: și eu devin răutăcioasă cu apărătorii normalității și-i judec pentru că judecă. Știu. Dar mai știu și că de fapt problema e la mine, că nu mă obligă nimeni să-mi bag nasul în dilemele existențiale ale altora, că fiecare e liber să-i judece cât vrea pe alții – atât timp cât nu le limitează lor libertatea la propriu.

Cred că mă doare și mă dezamăgește să văd atât de multă ură din partea oamenilor, îndreptată înspre alți oameni. Ăsta mi-e oful, de fapt.
Așa că e un exercițiu și pentru mine să-i înțeleg și să-i accept pe toți cunoscuții pe care i-am surprins acum împroșcând cu vorbe nu tocmai frumoase înspre alți oameni care, până la urmă, nu le-au făcut niciun rău.

N-am nimic cu ei, DAR… dar sunt dezamăgită. Îmi trece.

 

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. Ca de obicei, un alt articol rascolitor. Esti o povestitoare incredibil de buna. Initial titlul m-a descumpanit, dar mi-am revenit dupa ce am citit articolul 🙂
    Ce observ eu: pe masura ce manifestarile LGBT, sau cum s-or numi, se rafineaza si devin din ce in ce mai pragmatice si sobre (cel putin la noi in tara), ura unor pseudo-masculi alfa inchipuiti ramâne la fel de primitiva si idioata ca acum 20 de ani (de aceea nu-mi fac griji in legatura cu Noua Dreapta – astia sunt invatati doar sa urle la Luna si atât)
    Sunt anumite chestiuni absolut normale, cum ar fi sa accepti diferentele (aici fac o paranteza si zic: parca totusi doua femei care se saruta nu e totuna cu doi barbosi care se saruta – insa este doar opinia mea personala), DAR (căci există si un ‘dar’, așa cum există și un ‘căci’) o anumita linie rosie trebuie trasata. Care e acea linie rosie? Cred ca raspunsul se afla in urmatorul banc:

    Un român emigreaza in Australia. La ‘motivele emigrarii’ scrie ‘din cauza homosexualitatii’. Oficialul australian e nelamurit si-l intreaba pe român:
    – Sunteti discriminat la dumneavoastra in tara din cauza orientarii sexuale?
    – Nu, zice românul, dar….stiti, legionarii ii impuscau pe homosexuali, comunistii ii bagau la inchisoare, acum au o multime de drepturi si sunt din ce in ce mai multi….am dorit sa plec inainte ca homosexualitatea sa devina obligatorie la mine in tara.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc, Dragoș, că-ți faci timp să citești povestioare 🙂 De obicei mi-e lene să gândesc titlurile, așa că pun acolo ce-mi vine, iar articolul a pornit de la saturația produsă de expresia asta (așa o simt, de parcă devine o expresie).
      Eu m-am bucurat tare mult că există oameni în comunitatea LGBT de-aici din Cluj care au înțeles că manifestațiile prea colorate și fericite stârnesc și mai multă ură în rândul primitivilor și au efectul opus celui dorit, așa că au optat pentru cea mai simplă formă de exprimare, o plimbare liniștită în tricouri albe. Bravo lor.

      Să fiu sinceră: și eu mă simt mai inconfortabil oarecum la ideea de 2 bărbați care se sărută, decât la ideea de 2 femei care fac aceeași chestie. Și analizând așa puțin, mi se pare că are legătură tot cu familiaritatea gestului și la cum suntem condiționați social să vedem chestia asta. Rolul de gen, la femei, include și încurajează exprimarea afectivă și fizică față de alte femei (adică femeile se pupă și se îmbrățișează când se întâlnesc, se ating când vorbesc și e perfect normal etc) – în timp ce rolul de gen masculin nu implică lucrurile astea. Plus faptul că sărutul între două femei e trecut cu vederea din cauza filtrului erotic – o altă chestie învățată social de noi toți. Așa că nu-i totuna tot din pricina unor norme sociale, cred eu. În urmă cu 2000 de ani, era normal să se sărute bărbații, pentru că așa era societatea.

      Și da, cred că aici e marea teamă… Cum că „anormalitatea” va deveni „normalitate” – impusă cu forța sau impusă subtil și treptat etc. Eu cred că lucrurile evoluează după cum evoluăm și noi ca specie și că da, ne putem opune, putem să tragem într-o parte sau alta, dar cel mai important e să învățăm să comunicăm unii cu alții și să vedem că în esență toți ne dorim cam aceleași lucruri…
      Concret, însă, cei cu o altă orientare sexuală nu se bucură de aceleași drepturi și privilegii ca noi, majoritatea. Personal, nu văd ce-aș avea eu de pierdut dacă ăia doi care se iubesc ar putea să se bucure de aceleași privilegii ca alți doi oameni căsătoriți, de exemplu. Ei ar fi mai fericiți, iar mie nu mi-ar schimba viața cu nimic 🙂

      Apreciază

  2. Pot să-ți dau un mic insight din interiorul ‘comunității’ lgbt+ ? Cel puțin de la noi …
    Cred că ai rămâne și mai dezamăgită … cel puțin eu am fost … dar poate conceptul că ‘ura naște și mai multă ură’ este foarte real …
    Ai să găsești niște oameni, majoritatea, nu toți dar foarte mulți, care sunt la fel de intoleranți ca și cei despre care vorbești tu. Se tolerează doar pe ei…și prea puțini tolerează ceea ce nu înțeleg. Masculi gay care nu tolerează heterosexuali, lesbiene care nu tolerează bisexuale și așa mai departe. Și nu se rezuma doar la sexualitate … Ai să găsești o frustrare greu de digerat, niște preconcepții care nu ai să poți să înțelegi cum le-a gândit cineva … Gelozie fără hotare … și așa mai departe. Tind și vreau să cred că e ceva specific țării. Am stat un pic de vorbă cu persoane de prin alte țări și mentalitățile sunt foarte diferite…de ambele părți.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s