Viața ca un burete

Standard
Viața ca un burete

Câte-o zi în care trăiești ca-ntr-un vis. Nu de vis. Dar plutind, dus de val, pe autopilot. Când nu înțelegi de ce-i așa grav să ai o opinie, să ți-o asumi, să trântești cu ea de pereți a doua zi, dacă asta ai chef, să o iei în brațe apoi. Când știi că-i mai anost și groaznic de plictisitor să nu aibă nimeni nici o părere decât să aibă fiecare câte-o părere diferită.

O zi în care duhnește în aer platitudine și neutralitate. În care oamenii renunță la idei și opinii, doar pentru a evita… ce, până la urmă? Conflictul? Prejudecățile altora, jignirile sau discuțiile în contradictoriu?

Iar alternativa pare a fi înțeleasă ca o extremă. O agățare inutilă și totală de vreo idee, de parcă i-ar lipi cineva cu Super Glue. Sau Picătura (atenție: ăsta nu-i articol sponsorizat). Iar opinia celuilalt, diferită de a lor sau, și mai grav, inexistentă, parcă ar fi o încercare invazivă și brutală de a le rupe pielea de pe ei. (Meet me halfway era cântecul?)

Câte-o zi în care le-ai da oamenilor Jocul. Jocul de-a ideile, de-a cuvintele, de-a opiniile, de-a argumentele pro și contra. Devenim incapabili să le înțelegem celorlalți punctul de vedere sau să avem noi un punct de vedere atunci când ni se atrofiază imaginația. Când ne oprim din joc.

Câte-o zi în care te-ai contrazice în Joacă, dacă s-ar juca și alții. Te joci un pic, dar e greu să o faci singur. Nu toți văd viața ca pe-un joc și nu-i poți condamna. Te uiți la ceas, bați cu degetele-n taste și te gândești că e așa… câte o zi în care ești ca un burete emoțional.

Viața ca un burete. Cel mai îmbibat dintre pământeni. Delirul (aici nu-i nevoie de adaptare).

Și mai e câte-o zi în care îți vine să-ți fluturi brațele alandala. Să comunici mai simplu, mai direct. Când te enervezi pe tine că ești rotiță din  sistemul diplomației deșarte. În care cuvintele se irosesc de dragul menținerii statu-quo.

Atâtea sensibilități ne creăm singuri. Și apoi cădem și ne tulburăm la primul cuvânt neașteptat, nedorit. Ne ofensăm, ne intrigăm, ne supărăm.

Câte-o zi în care ajungi seara acasă și ți-e greu să-ți miști creierul. Parcă a murit. Parcă-i un copil îmbufnat ascuns sub pat. Nu-i drăguț în context, dar i-ai da, lui, creierului, vreo două palme să-și revină. După ceafă. Pe copilul din tine îl vei ademeni cu promisiunea vreunui joc.

Udă plantele, hrănește melcii, ai grijă să nu strici puzzle-ul de pe jos, ia creioanele și mâzgălește. Ele, în culorile lor arogante, sunt de vină oricum pentru rândurile astea. Era prea multă tensiune într-un vârf de albastru. S-a mai disipat acum printre rânduri.

În zilele cometei în brațe, până adormi.

coloring pages viata ca un burete game of thrones

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Vine si-o zi cand intelegi ca sunt subiecte in care nu are rost sa te contrazici, sa-ti expui parerea. Pentru ca celalalt nu ca nu o va intelege, ci nu v-a dori s-o inteleaga pentru ca el are adevarul lui si acesta intra flagrant in contradictie cu adevarul tau. Ce rost are cearta intre doua persoane? Ce rost are sa te incarci de energie negativa? Oare merita? Oare merita sa nasti un conflict pentru ca mai apoi omul pe care il considerai prieten (sau iti este ruda) sa-ti intoarca pentru totdeauna spatele? Sa nu-ti mai vorbeasca niciodata pentru ca nu vedeti lucrurile la fel intr-o anumita privinta?
    Ce ar trebui sa fac? Sa ma cert cu toata blogosfera si cu tot facebookul pentru ca nu vad lucrurile ca ei si am adevarul, am principiile mele? Am parerile mele. Mai bine tac si-mi vad de treaba. Ei se consuma inutil. Sa se dea cu capul de pereti din punctul meu de vedere, cu opiniile lor cu tot. Eu vreau sa traiesc linistita, numai de asta nu am nevoie. De conflicte cu diverse persoane cu care stiu din start ca nu voi ajunge niciodata la un numitor comun. Ii las sa se planga, sa se lamenteze. Sa vocifereze, sa se bata cu pumnul in piept. Sincer, sunt prea incrancenate. Si eu nu le vreau nici in viata mea, nici macar sa le aud, sa le citesc, sa le vad. Vreau sa-mi traiesc viata in pace, nu in razboi.

    Apreciază

    • Da, știu. Frustrarea mea e că mă simt cumva „înfrântă” în astfel de situații, în care nici nu-ți mai vine să zici nimic. Aici mi se pare că și e problema: prea puțini oameni sunt capabili să priceapă că ceilalți au dreptul, pot și cel mai probabil vor și vedea lucrurile în mod diferit. Poate nu total diferit, dar diferit.
      Știi că mereu am fost una dintre persoanele alea care îți citea pe blog toate comentariile, tocmai pentru că mă fascina să văd asemănările și mai ales diferențele de opinii și trăiri ale oamenilor. Iar diferențele astea nu-i musai să ducă la conflict, ci ar fi minunat să ducă la discuții antrenante, argumentative, fără a fi luate personal…
      Dar da, se ajunge la situații că oamenii-și întorc spatele, nu-și mai vorbesc, se atacă și, doamne-ferește, și atacă. E trist.

      Cred sincer că ne identificăm prea mult cu niște idei și opinii. De-asta și orice diferență de opinie e văzută ca o insultă personală, căci oamenii le iau toate foarte personal. Mi-ar plăcea să le putem comunica așa, ca-ntr-un joc. În schimb… unii se agită și se consumă, alții aleg să tacă, alții își primesc găleata de insulte și tot așa.

      Bun cuvânt: încrâncenat. Așa-i, din păcate… 😦

      Apreciază

      • Exact, asta nu inteleg nici eu, de ce nu am fi capabili sa ascultam si un punct de vedere diferit fara a ne enerva si fara a incerca sa-l combatem sau, mai dramatic, fara a-l scoate definitiv din viata noastra pe posesorul unei idei diferite. Cel mai sensibil subiect este politica. Mai sunt si altele, am fost angrenata si eu in discutii aprinse pe facebook si singura modalitate de a incheia disputa a fost sa le dau block „adversarilor”. Am invatat asta de la un fost amic din blogosfera. :)) Care m-a blocat la randul lui pentru ca nu-i impartasam ideile politice. Sau nu-i dadeam like-uri la comentariile politice. Sau…habar nu am de ce, dar asta chiar nu conteaza.
        E foarte greu in viata sa-ti pastrezi obiectivitatea. Suntem subiectivi prin definitie.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s