Castelul din Carpați, într-un colț de suflet [Adventureee, tot ziua 4]

Standard

De la Tunelul Dragostei, porneam spre o cetate misterioasă: Cetatea Colț. Nu știam mare lucru despre ea, poate pentru că turismul e cum e la noi în curte. Cetatea avea totuși să devină unul dintre acele locuri care îmi provoacă sentimente mixte când vine vorba de turism.

M-a fascinat întru totul…

coltz-castelul-din-carpati

…începând cu traseul prin pădure, apoi cărarea abruptă și îngustă, de părăsești vechiul drum destinat căruțelor, trăsurilor sau călăreților ce se apropiau de cetate…

coltz-2

Mi s-a strâns un pic inima zărind, odată ieșiți din pădure, doar turnul donjon. Mi-era teamă că, după cum indica și un panou rătăcit prin zonă, cam aia era tot ce aveam să vedem.

coltz-8

Am făcut însă acei câțiva pași extra, pe-un colț de stâncă. Aici, ți se taie puțin răsuflarea.

coltz-4

coltz-3

Ceață deasă peste pădurile din jur. Vreme mohorâtă, dar clară. Și ce priveliște…

Deci ce-i cu Cetatea Colț și de ce am sentimente mixte asociate cu locul? E cetatea ce se presupune că ar fi fost sursa de inspirație pentru Castelul din Carpați, de Jules Verne. E cetatea pe care aproape că nu am vizitat-o pe motiv că nu găseam punctul de plecare, de la șosea, înspre… Vârful Colțului. Atât de bine e dezvoltat turismul. În schimb, poți găsi rapid și ușor Mănăstirea Colț. Nu mă plâng, a fost prima dată când am „cotrobăit” așa cu disperare prin casa cuiva (mda, căutam o baie…). Totuși, drumul spre cetate l-am observat mai greu, și nu am fost singurii care făceam dus-întors cu mașina pe șoseaua respectivă, cu ochii înspre înălțimi, poate-poate zărim cetatea.

În cele din urmă, am zărit panoul. Panou destul de sec și inexpresiv, cu o fotografie ce nu promitea prea multe. Aproape că am dat glas gândului… „dă-i pace, hai să mergem mai departe.”. Cât de bine-mi pare că nici unul dintre noi nu a spus cu voce tare ce gândea. Ne-am fi răpit una dintre cele mai faine experiențe transilvănene. Vezi mereu prin filme sau documentare cum e prezentată Transilvania. Un loc misterios, puțin înfricoșător și întunecat, dar plin de farmec. Evident, nu-i chiar ca în filme, nu mereu, nu peste tot.

Dar azi, mergând prin pădure, explorând apoi cetatea ce pare să-l fi inspirat pe Jules Verne să-și numească astfel romanul și cuprins fiind de ceața asta deasă… Da! Te simți ca într-un castel, prin Carpați, prin Transilvania. Acea Transilvanie! 

coltz-5

Și oricât de ciudă mi-ar fi că locul nu e îngrijit și valorificat cum s-ar cuveni, totuși… mă bucur. Așa, exact ca un copil egoist ce vrea să își ascundă jucăriile, să fie doar ale lui. Mă bucur că nu știe chiar toată lumea de cetatea asta, că drumul poate fi greoi dacă nu-i uscat pământul, că turistul nu prea poate să ajungă la cetate decât dacă e dispus să depună un pic de efort. Mă bucur că nu sunt indicatoare, panouri atractive sau interactive care, măcar datorită fotografiilor, să te facă să-ți dorești să urci spre cetate.

Mă bucur că, uneori, nu-și găsesc turiștii calea prin pădurile astea. Cetatea Colț e sălbatică. Ar trebui să fie îngrijită, dar să rămână sălbatică. Dacă îi iei liniștea, pustiul ce-ți dă fiori, priveliștea neobturată de prezența altora, ar rămâne doar niște ziduri vechi. Iar ziduri avem peste tot…

coltz-7

Ironia e că amintindu-mi de experiențele astea, le spun și altora despre cetate (evident). M-am simțit atât de bine pe-acolo, încât nu pot să o las și eu uitării. Sper să nu dispară cu totul în istorie, la fel cum sper să nu devină, totuși, un obiectiv turistic în adevăratul sens al cuvântului…

coltz-6

De-aici, am făcut drum întors spre Râu de Mori, am trecut pe lângă Ostrov…

tunelul-dragostei-si-castelul-din-carpati-2

… și ne-am îndreptat spre Petroșani și Defileul Jiului. Înainte, încă o oprire la Cheile Crivadiei (să urcați la turn dacă ajungeți pe-acolo):

img_4271

crivadiaaa

Va urma:
Ziua 5, prin peșteri


Ziua 1: Castelul Corvinilor și Cetatea Aiudului (Cluj – Aiud – Alba-Iulia – Sântimbru – Orăștie – Hunedoara – Călan – Ocolișu Mic – Costești – campare aici).
Ziua 2: Trei cetăți într-o zi. Trei oameni pe drum (Costești -corturi -> Cetatea dacică Cetățuia Costești -> Cetatea dacică Costești-Blidaru -> Sarmizegetusa Regia -> înapoi la corturi).
Ziua 3:  Dinozauri, zimbri și-o biserică ciudată (Costești – Rezervația de Zimbri (Hațeg) – Geoparcul Dinozaurilor – Biserica din Densuș – Căsuța Vulcanilor Sarmizegetusa Ulpia Traiana – campare la Oțelu Roșu).
Ziua 4: Tunelul Dragostei și Castelul din Carpați (Oțelu Roșu – Tunelul Dragostei – Sarmizegetusa Ulpia Traiana – Clopotiva – Ostrov – Râu de Mori – Suseni – Cetatea Colț – Râu de Mori – Sântămăria Orlea – Cheile și Turnul Crivadiei – Petroșani – Parcul Național Defileul Jiului – cazare la motel).
Ziua 8Măgura în hamac și prin baloane de săpun;
Ziua 9Liliacul măgurean și trei scântei.
Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. Tare fain 🙂 . Seamana destul de mult cu zona in care stau (mai putin lacul, din pacate), cu Cetatea Tautiului, la fel de invadata de vegetatie si neingrijita. E clar ca habar n-avem sa ne punem in evidenta frumusetile si rudimentele de istorie. In loc de asta, preferem sa stam cu mâna intinsa.

    Ca Ministerul Turismului e doldora de incompetenti si pile (si ma opresc aici, desi as putea continua 😦 ), nu e noutate, asa a fost aproape mereu. Ce ma minuneaza este totala impasibilitate a autoritatilor locale. Uite, Tauti se vede relativ bine din sosea. Daca ar ingriji-o un pic, ar lumina-o si ar raspândi niste povesti despre ea (ceva cu tuneluri subterane, cu dacii si romanii, Vlad Tepes etc, si chiar si câteva lucruri adevarate), poate ca ar veni si ceva turisti. Daca ar veni turisti, ar lasa si ceva bani in zona, ar mai cumpara una, alta. Si iaca modalitatea de a face rost de bani fara sa mai trebuiasca sa te caciulesti dincolo de Carpati.

    OK, sa se dezvolte un pic, dar nu prea mult, ca nimeni nu doreste sa faca din Valea Ampoiului un fel de Valea Prahovei 🙂 🙂

    Apreciază

    • Să nu încep iar cu incompetența sau indiferența autorităților că mi-e greață de subiect :))
      Dacă aș putea să ajung pe la toate cetățile astea din țară și apoi din lume, aș fi cea mai fericită. Așa-s oricum cea mai fericită, dar în mai puține locuri :))

      La ce să te aștepți, Dragoș? Uite, ăștia îl au pe Jules Verne acolo și nu sunt în stare să semnalizeze adecvat traseul, să valorifice povestea și asocierea locului cu romanul celebrului scriitor. Oricum, tot respectul pentru Biserică, în schimb: ce-i al lor, e al lor. Mănăstirile și lăcașurile de cult sunt cele mai bine semnalizate obiective turistice/istorice din țara asta.

      Apreciază

  2. O aventura pe cinste! Credeam ca am citit cartea, dar cand am verificat pe wikipedia am ramas surprisa ca nu-mi aduceam deloc aminte subiectul. Oare cum ce confund eu romanul asta? Stiu ca am citit in adolescenta un roman cu titlul asemanator care m-a fascinat pur si simplu. Ce draga mi-a fost cartea aia!

    Apreciază

    • E probabil una dintre cărțile acelea despre care ai auzit atâtea, încât nu mai știi dacă ai chiar citit-o sau doar ți se pare :)) Și eu am niște confuzii legate de unele romane de Jules Verne, nu sunt foarte sigură dacă le-am citit sau doar am văzut filme / desene… Dacă îți amintești ce carte era, dă-mi de știre și mie, sunt curioasă 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s