Jocul de-a draperia

Standard

Oscilația dintre nevoia de lumină și dorința de obscuritate poate crea ușor confuzii. Și până la urmă, de ce nu le poți avea pe amândouă?

În secunda aceasta ai vrea să inspiri lumină, să simți cum îți pătrunde în tot corpul și celulele încep să respire, să trăiască, să zâmbească. Ieri, în timp ce mă plimbam grăbită într-o direcție, nu mai știu care – mai pierd contactul cu realitatea, și ascultam la căști Coldplay (da, mi-am dat seama că e posibil să îmi placă muzica lor, oare de ce nu am observat-o mai devreme?), a început să mă bântuie o imagine. O imagine a propriilor mele celule care zâmbesc. Zâmbesc și țopăie, mai exact. Cum arată o celulă care țopăie zâmbind? Poate ar trebui să fac un desen. Gândul m-a înseninat. Și am dat vina pe lumina de afară. Au fost tot mai rare diminețile în care am tânjit după lumină, după albul culorilor, dar în ultima perioadă nevoia asta îmi reapare. Lumina îmi produce un sentiment de exaltare sufletească. Și mai mult de-atât n-aș putea să explic.

jocul de-a draperia gabriel bica from nowhere to nowhere

În paralel, îmi trebuie întunericul meu. Când stau prea mult în lumină, ajung să mă suspectez de superficialitate și irealism. Când celulele îmi țopăie scăldate în lumină, sunt părți din mine pe care nu le recunosc – iar asta, în primitivismul meu de om egoist, mă sperie. Și atunci tânjesc după căldura unei lumini obscure, difuze, care să aducă liniștea întunericului. De întunericul din mine nu prea îmi mai e frică (iar asta e o dovadă de inconștiență, pe de-o parte), e teren sondat cu atenție, analizat și întors cu susul în jos de prea multe ori. Acolo e acum o liniște statică, una care nu mișcă nimic, nu tresare, nu (re)acționează. Când mi-e dor de ea, trag draperiile și fac întuneric.

Și până la urmă ce vreau? Să țopăie celulele în lumină sau să am liniștea mea din întuneric? Dar le vreau pe amândouă. Exersez mișcarea de mutat draperiile dintr-o parte în alta.

*rânduri adunate din mișunări colorate prin curtea măriei sale Milogul S.R.L)
*foto: detaliu din „Nowhere to nowhere” – Gabriel Bica

 

2 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s