Mai Pen Lai sau geografia fericirii

Standard

“Only a fool or philosopher would make sweeping generalizations about the nature of happiness. I am no philosopher, so here goes: Money matters, but less than we think and not in the way that we think. Family is important. So are friends. Envy is toxic. So is excessive thinking. Beaches are optional. Trust is not. Neither is gratitude.”  

Dacă am căutat vreodată fericirea, în mod activ și în mod deosebit, nu știu. Poate nu am conștientizat vreo căutare, căci mi se pare că pot fi fericită cu ușurință, oricând, dacă îmi dau voie. Sunt una dintre persoanele alea insuportabile care pot fi cu adevărat fericite la vederea unei mămăruțe, care își pot încetini percepția timpului și pot savura cu adevărat o adiere de vânt, sunetul mașinilor în plin trafic urban sau o strângere de mână. În același timp, știu că nu par neapărat fericită, mă exteriorizez mai greu, mai rar și doar cu persoane alături de care mă simt în largul meu.

Bineînțeles, capacitatea de a simți fericire intensă din lucruri mărunte merge, la același potențial de intensitate, și în direcția opusă. Am avut porția mea de nefericire, de durere și suferință. Cândva, simțeam chiar că nu voi mai putea fi niciodată fericită. Deloc. Nicicând. Am învățat, greu, că absolut totul e efemer (mai ales oamenii), că totul trece și face loc pentru altceva. Și că e în regulă, e ok să fie așa.

Dincolo de abilitatea ta interioară de a simți fericire, am învățat în ultimul an și cât de important este să ai în jurul tău oameni care te încurajează să fii fericit, care își doresc asta pentru tine la modul real, concret, nu doar la ceva nivel abstract și ideal.

***
M-a intrigat titlul și începutul cărții. Poate pentru că mi-am descoperit fericiri în locurile pe care le-am vizitat și explorat în ultimii ani. Putem vorbi de o geografie a fericirii? Sunt unele locuri mai fericite decât altele? Mă întreb acum și în ce măsură te influențează numele, căci pe autorul morocănos care mi-a înseninat diminețile îl cheamă tocmai Weiner (pronunțat ca whiner = plângăcios)

Nu am citit propriu-zis The Geography of Bliss: One Grump’s Search for the Happiest Places in the World, ci am ascultat-o dimineața, în drum spre serviciu, sau la întoarcere spre casă. Jumătățile acelea de oră, care altfel se pierd pentru totdeauna fără a contribui în vreun mod la evoluția mea, au devenit călătorii inedite în diverse colțuri de lume. Am pornit, fără să știu la ce să mă aștept, în căutarea fericirii.

M-a intrigat începutul cărții (audiobook-ul e realizat / lecturat chiar de autor), căci demontează un clișeu care demontase la rândul său un alt clișeu. Clișeul era că scopul vieții noastre (și responsabilitatea) este să căutăm și să ne găsim fericirea. Se crease un fel de idee că fericirea e undeva la capătul unei călătorii și că oamenii n-au decât să o găsească. Că fericirea e acolo, afară, ne așteaptă. O fi o casă, o mașină și alte lucruri concrete și palpabile pe care le obținem sau realizăm. Apoi, clișeul a fost înlocuit cu o străveche și uitată idee, devenită și ea în ultimii ani tot un clișeu: fericirea e în noi, în interior, fericirea nu e destinația, ci un mod de a trăi, de a călători.

Și vine Weiner ăsta, Eric, și zice că întotdeauna i s-a părut că fericirea-i imediat după colț, trebuie doar să descoperi colțul potrivit (,,the right corner”). Și pornește într-o lungă călătorie în căutarea celor mai fericite locuri de pe Pământ.

  • În Elveția, învățăm câte ceva despre moderație, eficiență, importanța ciocolatei, a regulilor și a democrației și despre cât de toxică este invidia.
  • În Bhutan, una dintre cele mai fericite țări din lume, care își măsoară progresul în Fericirea Internă Brută, descoperim că nu stă nimeni să reflecte prea mult referitor la ,,Cât de fericit sunt eu?”. Oamenii își trăiesc viața simplu, nu se întreabă nici ce anume i-ar face mai fericiți, lasă ziua și viața să își urmeze cursul și sunt fericiți.
  • La o altă extremă, ajungem în Qatar, unde poate-i cel mai ușor să testezi teoria banilor care (nu) aduc fericirea. Lipsa culturii, a unor ,,rădăcini”, a unor scopuri în viață și a relațiilor sociale  profunde duce la nefericire aici, în Qatar.
  • O fericire neașteptată am descoperit în Islanda. Neașteptată – din cauza stereotipului de fericire asociată cu palmieri, plaje albe, cer senin și ape limpezi. Răcoroasă și întunecată, Islanda încurajează creativitatea și ideea de comunitate. Eșecul nu este desconsiderat, ci este o dovadă a faptului că ai făcut ceva, ai încercat. Oamenii sunt încurajați să exploreze mai multe direcții în carieră, în loc să se specializeze doar într-un domeniu. Și își iubesc limba. Cum te poate asta face fericit? Iubind limba și cuvintele pe care ești nevoit să le rostești, vei fi dornic și vei putea să îți exprimi gândurile și trăirile interioare mai ușor.
  • Weiner ajunge și în Moldova (nu a noastră, dar de lângă noi). Și tot speram să spună ceva și de România, să ne viziteze și pe noi. În ultimele luni, am tot citit de bine despre Transilvania, cel puțin, în tot felul de publicații internaționale axate pe turism. Recunosc, mă simt bine când citesc ceva laudativ la adresa țării noastre, deși am zero patriotism în mine. Dar iubesc locurile astea, cu pădurile, munții, satele și obiceiurile ce se pierd în negura timpului. Cu toate acestea, mi-ar fi plăcut să cădem sub ochii morocănoși ai lui Weiner, să ne analizeze și pe noi din perspectiva fericirii carpatice. Moldova e săracă și nefericită, asta-i cert. În mare parte, e nefericită din cauza sărăciei, dar cea din urmă nu e un factor chiar atât de decisiv (există țări mult mai sărace, dar nu atât de nefericite precum Moldova). Dacă nu sărăcia, ce? Lipsa de identitate și faptul că oamenii se compară în mod constant cu țările vecine mai dezvoltate.
  • Mi se face somn și omit să dezvolt concluziile de călătorie din Marea Britanie, America sau India. Ascultați-le singuri, Weiner are una dintre cele mai plăcute voci descoperite pe audiobooks, e amuzant, fără a fi strident, e o voce caldă/calmă, dar care îți ține mintea atentă, nu te adoarme 😛

Mai Pen Lai e o vorbă a thailandezilor, un fel de ,,never mind”, dar într-un sens eliberator, pozitiv. Dacă ar fi să am nevoie de ceva idee frumoasă după care să mă ghidez pentru a fi mai fericită, în acest moment al vieții mele, cele trei cuvinte o însumează perfect. Aș vrea să învăț să nu acord prea multă atenție unor lucruri, în esență, nesemnificative. Să învăț să las lucrurile așa cum sunt, să nu mă mai zbat (interior sau exterior). Mai Pen Lai nu-i rețeta fericirii pentru cei care deja sunt leneși și nepăsători 😛 (căci asta ar fi fața negativă a monedei), dar e o mantra sănătoasă pentru perfecționiști și agitați 🙂

Pe final, mi-am dat seama că fericire e să asculți pe un altul cum vorbește despre fericire (contează și că un altul are voce excelentă, e amuzant etc). Fericirea am găsit-o, eu cel puțin, nu într-un loc anume, ci în faptul în sine, de a fi acolo, de a explora, de a descoperi noi oameni, noi teritorii.

Deci, putem vorbi de o geografie a fericirii? Nu știu, locurile își pun amprenta asupra noastră așa cum și noi ne punem amprenta asupra lor. În cele din urmă, însă, tot oamenii și modul în care și-au dezvoltat societatea și atitudinile vizavi de viață sunt cele care ne marchează. Iată, fericirea o putem găsi în cele mai neașteptate locuri.

În ideea aceasta, sper să ajung prin Thailanda cândva, să am parte de o infuzie serioasă de mai pen lai 🙂

Și câteva citate relevante din carte (pff, încă le citesc cu vocea lui în cap) 😀

“So the greatest source of happiness is other people–and what does money do? It isolates us from other people. It enables us to build walls, literal and figurative, around ourselves. We move from a teeming college dorm to an apartment to a house, and if we’re really wealthy, to an estate. We think we’re moving up, but really we’re walling off ourselves.” 

“I would not have done anything differently. All of the moments in my life, everyone I have met, every trip I have taken, every success I have enjoyed, every blunder I have made, every loss I have endured has been just right. I am not saying that they were all good or that they happened for a reason…but they have been right. They have been okay. As far as revelations go its pretty lame, I know. Okay is not bliss or even happiness. Okay is not the basis for a new religion or self help movement. Okay won’t get me on Oprah, but okay is a start and for that I am grateful. Can I thank Bhutan for this breakthrough? It’s hard to say […] It is a strange place, peculiar in ways large and small. You lose your bearings here and when that happens a crack forms in your armor. A crack large enough, if you’re lucky, to let in a few shafts of light.”  

“Part of positive psychology is about being positive, but sometimes laughter and clowns are not appropriate. Some people don’t want to be happy, and that’s okay. They want meaningful lives, and those are not always the same as happy lives.”

 “a simple question to identify your true home: where do you want to die?”   

“Our happiness is completely and utterly intertwined with other people: family and friends and neighbors and the woman you hardly notice who cleans your office. Happiness is not a noun or verb. It’s a conjunction. Connective tissue.”  

“Some places are like family. They annoy us to no end, especially during the holidays, but we keep coming back for more because we know, deep in our hearts, that our destinies are intertwined.”  

“Maybe happiness is this: not feeling that you should be elsewhere, doing something else, being someone else.”  

Every now and then, though, my travels resurface and in unexpected ways. My iPod crashed the other day. I lost my entire music collection, nearly two thousand songs. In the past, I would have gone through the roof with rage. This time, though, my anger dissipated like a summer thunderstorm and, to my surprise, I found the Thai words mai pen lai on my lips. Never mind. Let it go. I am more aware of the corrosive nature of envy and try my best to squelch it before it grows. I don’t take my failures quite so hard anymore. I see beauty in a dark winter sky. I can recognize a genuine smile from twenty yards. I have a newfound appreciation for fresh fruits and vegetables…

Un loc pe harta fericirii:

12115584_10207850049629409_717197522659023328_n
(foto: Gabi Roșca)

Anunțuri

10 răspunsuri »

  1. Ce frumos!!! 🙂 M-ai facut sa vreau sa o citesc. Imi place indeosebi insiruirea „mai pen lai”… suna exact ca acest nevermind dus catre o tenta foarte pozitiva. Din pacate, eu nu pot cu audiobooks, asa ca cel mai probabil imi voi achizitiona cartea. 🙂 Da, intr-adevar… foarte interesant concept despre fericire. Totusi, tind sa cred ca este si in noi, cumva. 😛

    Apreciat de 1 persoană

    • Ma bucur ca ti-am starnit putin curiozitatea 😀 Nu stiu cum ar fi ca lectura normala, dar banuiesc ca e la fel de placuta. Abia de cateva luni m-am obisnuit si eu cu audiobooks 😀

      Da, da, si eu tind sa cred ca in mare parte e in noi, dar incep sa cred ca e in noi si in ceilalti, in conexiunile pe care le avem unii cu altii 🙂

      Apreciază

  2. Anul trecut a fost cel mai dificil an din viata mea, cu patru despartiri dureroase de cei mai foarte dragi (3 definitive, 1 karmica); dar asta nu s-a comparat cu nimic de spectacolul de la sfarsit de an, cand m-am simtit de parca-as fi avut un cui de 20 cm batut in moalele capului, datorat „balciului desartaciunilor” unora ,complet strain de firea mea, la care am asistat privind…. Avandu-l in centrul actiunii …sau miezul problemei?, pe omul cel mai drag sufletului meu. M-am impacat deplin abia la inceputul lunii asteia cand am citit Psalmul 28; fiind si ziua cand Divinul mi-a ascultat nazuinta (adresata cu 2 zile inainte) si a aprobat sa-mi revad tatal. Fusese de altfel si singura mea dorinta, de care aveam nevoie.
    Toate trec… De le treci!, imi zic.

    „nu-i pentru cei lenesi si nepasatori” 😀 😀 Parca Eminescu spunea ca munca este „ïzvorul fericirii si al libertatii”, nu?, 🙂

    P.S.:O-ho! Cat ma bucura ca subiectul postarii de fata mi-a reamintit o poezie de care uitasem. Nu stiu cand si cum am auzit eu anul trecut cum ca Marius Tuca scrie poezii; dar aceasta m-a surprins in mod placut. „Fericirea se conjugă la timpul trecut”. Cred eu ca pentru cei mai multi… 😛
    🙂

    Apreciază

    • Otilia, îmi pare rău că ai trecut prin toate acele despărțiri… și într-un timp atât de scurt. Astfel de lucruri au darul să ne zdruncine puternic și, din păcate, uneori nici cei din jurul nostru nu sunt tocmai de ajutor (apropo de ,,spectacolul” la care ai fost nevoită să asiști).

      Nu știu dacă munca e izvorul fericirii și al libertății, poate activitatea, acțiunile pe care le facem în sine. Poate faptul că ne hrănim creierul (și sufletul) cu experiențe concrete 🙂

      Hm, da, știu că mulți adulează fericirile trecute. Eu nu prea pot funcționa așa. Fericirile mele sunt prezente. Pot încerca apoi să le reproduc, să le pun în cuvinte sau să le re-activez ca amintiri frumoase (vezi unele scrieri aici, pe blog), dar foarte greu le pot simți la fel de puternice.

      Apreciază

  3. Si mai sunt fericita pentru ca dupa doua luni jumate de absenta, mentorul meu s-a intors in tara, Acum am cu cine sa ma plimb. Si o tona de invatat… Dar asta e ceva pentru care am deja rabdarea si pregatirea necesara.
    ”Mai pen lai” : E primavara. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Imi place mult si intr-un fel ader la definitia fericirii spunsa astfel: “not feeling that you should be elsewhere, doing something else, being someone else.”
    Paradoxal, un loc unde m-am simtit fericita si in largul meu a fost Bulgaria.

    Apreciat de 1 persoană

    • Daa, Nice să știi că și mie mi-a plăcut definiția respectivă. Cred că aceea e de fapt o fericire ce vine dintr-un sentiment general de împlinire. Oricum, e una dintre cele mai frumoase trăiri…

      De ce Bulgaria, ce anume te-a făcut să te simți așa în largul tău acolo și fericită?

      Apreciază

  5. Pingback: 52 de cărți | mmnemosyne

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s