Cândva când ești copil, începi să întri în jocul ,,fetele cu fetele, băieții cu băieții”. Nu știu dacă e o tendință naturală, dacă faci asta pentru că e vârsta la care începi să te autodescoperi și e mai ușor să fii alături de cei asemeni ție sau dacă e doar o altă regulă socială nescrisă legată de gen preluată de la adulți. Or fi ambele.
Înveți treptat să te joci doar cu anumite categorii de oameni. Doar cu fetele, sunt mai sufletiste/sensibile. Doar cu prietenii. Doar cu cei de-o vârstă cu tine. Doar cu cei care au un stil vestimentar pe placul tău, căci ai senzația că asta ar spune ceva despre persoana cu care interacționezi. Doar cu cei care au un anumit nivel de cultură generală. Sau experiență de viață (pe care, la drept vorbind, nu ai cum să le chiar evaluezi de la distanță). Doar cu băieții, căci par mai sinceri și mai direcți. Te joci și investești timp doar în oamenii pe care-i poți privi în ochi, de la bun început.
Și alte zeci de categorii.
Îți pui limite în interacțiuni și privești oamenii prin lentila prejudecăților. E bine să fii selectiv – o lecție grea pe care am învățat-o abia în ultimul an, cu adevărat.
La fel cum e minunat când renunți la toate criteriile de selecție, justificate sau închipuite, când poți să vezi cum oameni din toate categoriile posibile și imposibile se joacă împreună. Interacționează, fac schimb de idei și experiențe, poate se împrietenesc, se simt bine. Când nu mai contează că, aparent, nu avem prea multe în comun. Și descoperi că, de fapt, ai multe în comun cu fiecare dintre oamenii de lângă tine. Nu suntem chiar atât de rupți de lume, nici chiar atât de departe unii de alții, după cum am crede uneori… 🙂
Îmi plac oamenii care depășesc bariere impuse și autoimpuse. Care se joacă unii cu alții la grămadă, indiferent de categorii.
mmnemosyne 
Eu trec uneori prin cele două extreme: petrec timp cu oameni din aceeași categorie ”ca mine”, și mă bucură să văd cât de conectați suntem și ce bine ne simțim… și alteori încerc să mă înconjor de persoane care par total diferite de mine și ajungând să le cunosc povestea mă mai îmbunez. Doar că mai ”backfires” câteodată treaba asta. 🙂 Cu cei ”la fel ca mine” e safe.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, e mai safe cu oamenii în care ne regăsim și simțim că putem rezona cu ei, fără a fi nevoie să facem prea mult efort. E și mai durabil pe termen lung, cred. Ce scriam eu mai sus… se întâmplă mai rar și e… acolo, o scânteie frumoasă pe care trebuie să o prinzi la timp, să o observi, să te bucuri de ea, căci nu se știe cât durează 🙂 Poate acesta e și farmecul 🙂
ApreciazăApreciază
Nevoile nesatisfacute, cele care (ne) motiveaza, sunt cele care ne apropie cat si ne indeparteaza. [Pe mine mai mut m-au indepartat de oameni (fara voia mea); sau i-au indepartat pe allti de mine.]
Altfel – insa – e cu oamenii pe care-i leaga un crez si atatea suferinti si nedreptati indurate impreuna.
Multa liniste pace si iubire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate și curiozitatea e tot o nevoie, iar dacă nu, sigur e un fel de motoraș care ne pune în acțiune. Uneori asta ne apropie de oameni 🙂 În rest, cred că oamenii simt tot mai mult nevoia de a se conecta unii cu alții, de a se cunoaște într-un mod (mai) autentic. Sau asta am văzut eu în jurul meu, în ultima vreme. Sigur, foarte rar reușim să ne satisfacem unii altora nevoile. E greu. Iar legăturile durabile și puternice sunt rare, e nevoie de mai mult decât un moment din acesta de interacțiuni frumoase 🙂
Te îmbrățișez, Otilia!
ApreciazăApreciază
„Varza de oameni”… varza „de ambitii”, varza „de dorinte”, varza „de credinte(ideologii)”, varza „de capricii”, varza „de asteptari (n.sperante)”..s.a. .Asta-i perceptia mea dominanta analizand tendintele actuale …umane. Si nu mai am urma de confuzie in ceea ce priveste „umanul” …de „omenesc”.
Scuze, da a fi realist e cel mai bun mod de a gandi si actiona corect banuiesc, si a evita concluzia (confuza) personala depreciativa.:)
Te imbratisez si eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai fost pana acum in Arcadia?:),
ApreciazăApreciază
Încerc să îmi fac ,,drum” azi 😀
ApreciazăApreciază