Plimbări în 2015: cu parapanta! :)

Standard
Plimbări în 2015: cu parapanta! :)

Mă ard genunchii, mă arde soarele prin blugi, inedită așteptare înfierbântată.

De vrei să îți iei zborul cu parapanta, ai de urcat. Pe Piatră sau pe Stâncă, după direcția vântului. În prima parte a zilei, mergem pe Stâncă. Vom aștepta termica aici, să vină, să ne ia, să ne ridice spre nori!🙂

Ajunși după un lung urcuș prin soare (mai mult soare, decât lung), ne așezăm la umbră, alături de alți visători ce își așteaptă cuminți curenții de aer. Inima grăbește ritmul când simți un strop de vânt, dar degeaba, dacă nu-i direcția necesară. Nu mișcă nici un fir de iarbă. Doar melcii înclină câte un fir într-o parte.

Un om agitat dezbate estetica arhitecturii cu pietre (acum, de fiecare dată când văd gard sau case din/cu pietre, mă ia râsul). Așa-i când transformi pasiunea în afacere, devii agitat și te enervezi pe pietre, pe vânt, pe dealuri și pe sirieni. Attila al nostru e liniștit, ne mai explică principii de zbor și rămâne optimist.

Uite-așa trec în zbor câteva ore de așteptare. Curând, vom fi nevoiți să dăm Stânca pe Piatră (a Secuiului!), căci se schimbă direcția vântului.

parapanta

Cu ajutor, forțăm o decolare. Cu echipamentul în spate, parapanta pregătită și susținută de alte două persoane, o luăm la fugă, la vale. Fugi, fugi, viteză! E interesant gândul că fugi și poate te prăvălești dura-dura la vale, în contrast cu speranța că te ridică totuși parapanta înainte de a lua brazii ăia în brațe :)) Simți cum opune rezistență și te trage înapoi, după câtiva pași fugiți, și știi că acum s-a deschis, dar trebuie să mai fugi, până își ia zborul. Brazii n-au nici o șansă să fie îmbrățișați. Ești de mult deasupra lor!

parapanta

Ciudat: nu-i adrenalina la care te așteptai, nici teama sau reținerea care te făcea să schițezi vreun zâmbet timid când ziceai că vrei să zbori cu parapanta. E liniște și relaxare. Poate pentru că zborul cu parapanta e aproape de natural, așa zboară și planează și păsările, după curenții ăștia de aer. Poate pentru că te simți în siguranță, pilotul știe ce face, e calm. Nu sunt nici turbulențe azi, nici prea sus nu ne ridicăm – suficient cât să prinzi gustul zborului și să mai vrei.

Nu știu ce gândeam în timp ce planam deasupra pădurii, cu Piatra Secuiului în față, apoi în spate, cu orizonturi văzute de la înălțime, oameni mici-mici și copăcei ca de jucărie răsfirați pe dealuri. Poate nu gândeam nimic, doar simțeam un fel de fericire liniștită, un entuziasm mulțumit.

Înainte de a decola, griji pentru cum va suporta piciorul meu rebel aterizarea. La aterizare, nu-mi mai făceam griji de nimic. Schimbare de perspectivă, nu doar la propriu :) Te simți ca un mic avion ce coboară pe o pistă de aterizare, gata să iei pământul în brațe, fie ce-o fi.

Zborul cu parapanta e vis. Nici să țopăi nu pot, încă-s în plutire. Și ne îndreptăm acum spre Piatră… încă un zbor și e fericire în doi🙂

parapanta

12 responses »

    • Hello Marin🙂 Dacă prinzi o zi așa liniștită, fără turbulențe și dacă nici nu te urcă pilotul prea la înălțime, sunt convinsă că ar fi o experiență tămăduitoare, ca să zic așa. A fost extraordinar de relaxant🙂

      Apreciază

  1. Si eu ma bucur ca ai trait o frumoasa experienta si ca totul a decurs perfect. Eu sunt un spirit mai putin aventuros si am destul de putine curiozitati cand vine vorba de sporturi extreme. :)) Poate pentru ca sunt semn de pamant?😀

    Apreciază

    • Acum abia aștept ca la vară să zbor din nou!😀

      Știu că multe persoane nu sunt tocmai atrase de astfel de experiențe, spiritul tău aventuros se manifestă prin alte activități, cred că zace în fiecare dintre noi, doar că îl manifestăm diferit🙂

      Tu te aventurezi diminețile prin frig în căutarea imaginii perfecte de toamnă! Mi-au rămas fotografiile în minte😛

      Săgetătorul e semn de foc parcă? Nu știu exact cum funcționează :))

      Apreciază

      • :)) Iulia, ca de obicei ai dreptate, zace in fiecare din noi spiritul asta, la mine iese mai greu la suprafata. Sau din ce in ce mai greu, ca dupa o varsta instinctul de conservare se instaleaza si domina toate celelalte simturi.
        Ah, tu esti prea nice, totusi iesitul de dimineata prin parc nu se compara cu zburatul cu parapanta. :))) Sa fim rezonabili.🙂
        Oricum in tinerete nu eram deloc atat de precauta. Insa nu stiu daca as fi indraznit sa merg atat de departe…
        Eu sunt genul de persoana care vede pericol chiar si intr-un simplu traversat de strada. Mai ales daca esti pe trecere…😦😦

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s