N-are rost…

Standard

…să exprim ce simt. E un fel de schemă cognitivă – în termeni psihologici. În alți termeni, e o idee fixă de-a mea, un fel de pattern în funcție de care îmi reglez comportamentele. De ce și de unde a pornit? Evident că din familie, din niște relații disfuncționale care 

Să încerc iar. ,,N-are rost să exprim ce simt” pentru că și-a exprimat el și gândurile și emoțiile constant, întruna, suficient cât să simt că nu mai pot să respir. Prea multe emoții și gânduri pe masă la cină. Prea multe drame, nu-i nevoie și de ale mele.

,,N-are rost să exprim ce simt” pentru că ea a fost întotdeauna distantă, rece. Pentru că în puținele dăți când am trecut peste distanța asta, fie m-am lovit de-un zid, fie s-a întors împotriva mea. Pentru că îi era deja suficient de greu, nu avea nevoie de încărcături emoționale suplimentare, fie pozitive, fie negative. Pentru că era deja copleșită de modul în care își exprima el emoțiile, nu era nevoie să fac și eu asta.

,,N-are rost să exprim ce simt” pentru că de la al doilea el mă așteptam să se și schimbe ceva, dacă tot depun eforturi considerabile de a exprima ce simt. Asta nu s-a întâmplat. Iar eu învăț repede.

,,N-are rost să exprim ce simt” pentru că, dacă e să comparăm cu problemele lui N., ce simt eu devine nesemnificativ. E puțin prin comparație. Putem mai bine să discutăm despre problemele alea ale lui.

,,N-are rost să exprim ce simt” pentru că oamenilor nu le chiar pasă. Fiecare își are propriile gânduri și emoții de exprimat, de potolit, de îndrumat și dezvoltat. Cui naiba îi pasă (cu adevărat, dar cu adevărat!) de gândurile altuia? – gânduri care au zero legătură cu persoana ta, nu te privesc deloc, nu-ți influențează viața.

De-asta n-are rost.

Dar e mai mult de atât. Nu doar că nu are rost, dar mi-e frică. De avalanșa de emoții refulate, inexprimate și adunate de prea mult timp. Frică să nu se reverse ca după un baraj dărâmat. Frică să nu mă doboare. Abia le țin piept – la propriu. Simt zilnic că respir greu și am un nod în gât (nod din ăla în gât pe care îl ai când îți vine să plângi; îl simt mereu). Mi-e teamă că odată cu exprimarea unor emoții, voi pierde echilibrul ăsta fragil. Că voi fi copleșită.

Cam atât pe azi.

Mi-am găsit un doctor psihiatru / psihoterapeut foarte bun (e ok ca persoană + e competent în domeniu). Eu sunt tot mai bine, în principiu. Dar mai am câte un atac de panică și senzația aia constantă de sufocare și epuizare emoțională. Și de alergie la oameni. Poate iese ceva util din toate ședințele astea de terapie, dar momentan simt că scormonesc prin rahat. Și, ca tot omu’ anxios, îmi vine să evit să mă confrunt cu toate astea. E mai ușor să-mi trântesc dimineața pe față un zâmbet tâmp.

10 responses »

  1. Eu am pierdut un prieten (cel mai)drag luna trecuta .(sinucidere). Nu este zi in care sa nu ma gandesc la asta.
    Cui naiba ii pasa?! Pune-te si gandeste-te singura la asta. Sunt sigura ca vei gasi cativa…
    carora le pasa de tine. si de gandurile tale.

    Apreciază

    • Îmi pare rău că prietenul tău a recurs la acest ultim gest… Sper că ești bine tu..
      Vorbim aici despre viața cuiva, sunt conștientă că oamenilor le pasă de bunăstarea celor dragi lor (și, poate, nu numai).

      Rândurile de mai sus sunt, cum ziceam, un fel de scormoneală. Gânduri care primesc de obicei ,,ignore”, dar stau acolo pe fundal și mă apasă.

      Apreciază

      • E cam greu sa gasim rostul pentru cele mai multe din lucruri… sau poate „lucrurile” sunt cele ramase a fi intelese..
        🙂

        Urmaresc eurovisionu’.;) E zuper fain anu’ asta, sau asa-mi pare..

        Apreciază

      • Ia sa vedem…Cu schema aia cognitiva… Se refera la activitatea psihologului de baza, in genere? Si cum ar arata atunci?..Sub care desfasurare? O fi asa.. (si eu fac niste cercetari (ale mele, individuale) momentan; nu, nu-n domeniul psihologiei – ca aici m-ar depasi prea tare :)) .)
        :
        spovedania starii proprii mentale – conferirea-i obiectivitatii – intelegerea ei – reprobarea ei – darea verdictului.
        Sau cum?..

        Apreciază

        • Psihiatrul tau te-a invatat sa iti pui cele trei intrebari „magice” (In devenirea ta ca OM):
          Ce ai facut astazi?
          Unde ai rezistat?
          In ce privinte esti mai buna?, ?

          Daca Nu, schimba psihiatrul. ….

          Apreciază

        • Cred că în devenirile noastre, fiecare avem întrebările noastre personale la care căutăm răspunsuri. Sau pe care, întâi, învățăm să ni le punem… fără frică. Întrebările mele ,,magice” sunt altele, iar discuțiile cu psihiatrul acesta (nu ,,al meu”, și nici nu el m-a învățat – ci procesul în sine) m-au învățat să îmi pun cu sinceritate niște întrebări.

          Și, poate și mai important, m-au învățat să le caut răspunsuri fără rețineri.

          Cred că simt că ,,funcționează” toată relația asta terapeutică pentru că simt că îl respect ca om, mai ales din punct de vedere intelectual. Hmm, nu, nu e o spovedanie a stării mele mentale sau de spirit. Dacă aș simți că e așa, nu m-ar mai fi văzut, mi-e foarte greu să mă ,,spovedesc”. E o discuție în care ambii împărtășesc, nu doar unul. O discuție care mă ajută să descâlcesc niște fire care m-au tot împiedicat…

          Încă nu s-a dat niciun verdict, nici nu cred că se va da. Aparent am dat de-un psihiatru căruia nu îi place ideea de ,,diagnostic” pus în fruntea unui om (dacă îți amintești ultima ta vizită prin Cluj, cred că îți spuneam atunci de mica mea repulsie vizavi de etichete) :))

          Apreciază

          • Eu n-am nimic cu etichetele, si nici un fix cu ele.

            Mai…
            Mie m-au zis ca nu-s frumoasa. I-am crezut…
            Mi-au sugerat cu totii ca nu-s desteapta…Si i-am crezut…
            Dar insa am ramas departe de ‘eticheta de’ ORGOLIOASA.

            Tu stii mai bine ce merge pentru tine.

            Apreciază

            • Exista „etichete” Iulia. Si nu le pun eu sau cineva anume. Insasi cartea Vietii le-a spus; Biblia.
              mândru
              zgârcit
              desfranat
              pizmuitor
              lacom
              mânios
              lenes. Daca tu nu reusesti sa le vezi in jurul tau inseamna ca Inca nu le vezi destul de bine pe-ale tale… ( toti le-avem ).

              Viata nu este data la intamplare. Iar Universul in care traim este unul Drept ‘nainte de orisice.
              Si se va face dreptate.!
              Curand.
              Se va face dreptate.
              Si-atunci va fi vai-si-amar de curu’ nostru ….

              Apreciază

  2. „Nimic să nu te tulbure, nimic să nu te sperie
    totul trece, Dumnezeu nu se schimbă,
    răbdarea câştigă totul.
    Cine Îl posedă pe Dumnezeu nu-i lipseşte nimic.
    Dumnezeu singur ajunge. ”Sf. Tereza din Avila

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s