Plimbări în 2014: Roșia Montană

Standard
Plimbări în 2014: Roșia Montană

Trec lunile rapid și îmi dau seama cât de ușor e să uiți ce ai făcut, pe unde ai fost, cum ți-ai petrecut concret timpul, cum ți-ai trăit viața. A fost un an cât se poate de plin pentru mine – activități, proiecte, oameni, plimbări și excursii. Cred că toate drumețiile și excursiile astea m-au ținut bine la linia de plutire. Eram puțin panicată că vine iarna și voi pune stop, voi avea mai mult timp să analizez vrute și nevrute – mai ales nevrute. Dar nu! Sâmbătă merg să explorez niște peșteri de prin Bihor, ne oprim și la o cetate veche de prin zonă.

Înainte de a-mi scăpa și asta prin neanturile memoriei, vreau să menționez câteva locuri în care am mai hoinărit în ultimele luni și unde m-aș întoarce oricând cu drag (+câteva idei). Încep azi cu Roșia Montană.

16 august 2014

Bineînțeles, e aproape un trend să mergi la Roșia Montană. Am fost și eu – cu un grup de 70 de oameni. Mărturisesc că a fost cea mai puțin agreabilă excursie din acest an… Cu siguranță, numărul exagerat de mare de oameni și-a spus cuvântul. E greu să-i organizezi pe toți, să te ții de un program, să îi grăbești fără să-i stresezi etc.

În plus, prezența unei anume ființe pe traseu mi-a spulberat la un moment dat orice elan și urmă de bunăvoință. Cum frate să vrei să-ți reglez eu ție lumina pe autocar, cea de deasupra capului, că poate, dar poooate, vei avea chef să citești la un moment dat?! Cum să te sclifosești și mâțâi ca un copil mic pentru că ditamai autocarul nu a făcut stânga special pentru tine, ca să te lase fix în stația de taxi, că-i greu să traversezi o intersecție?
Am văzut de multe ori prin filme cum vreun personaj dă curs unor nevoi violente de moment, iar apoi scena revine și îți dai seama că de fapt doar își imagina. Îmi imaginam și eu, foarte viu, că o iau pe persoana în cauză și o dau cu capul de geamul autocarului, de câteva ori. Of, gata, câtă frustrare reprimată am avut în mine :))

drumu aurului rosia montana cluj

Nu știam la ce să mă aștept pe drum spre Roșia. Ne-am suprapus cu FânFest, tocmai din dorința de a prinde o Roșie Montană activă, dinamică – nu una pustiită. O primă oprire la Corna, satul vecin, la domnul Remus Cenușă – veritabil ghid al zonei. Sigur, deși nu era neapărat intenția noastră, excursia urma să dezbată inevitabil și problema proiectului Roșia Montană, a explorărilor miniere din zonă și a protestelor din țară. Remus Cenușă e un țăran veritabil, un om simplu care-și iubește casa. Iar casa lui nu e doar o clădire, nu e doar curtea în care se plimbă. Pentru oamenii ca el, ,,acasă’’ e muntele și pădurile ce-l înconjoară. Ascultându-l, îți amintești de ce e țara asta frumoasă. Te face să privești în jur și să conștientizezi că ai un alt fel de aur la îndemână. Unul verde.

rosia montana corna cluj

Am reușit să ajungem și la Tăul Cornei. Zona este frumoasă. Nu aș zice că te șochează, că e divin, că te dă pe spate, dar e autentic, e așa cum ar trebui să fie. Sălbatic. Natural.

taul cornei rosia montana cluj

După traseul prin Corna și pe la tău, prânzul în curtea unei familii. Cred că nu-i ușor să gătești pentru 70 de oameni, fie chiar și vorba de gulaș, deci tot respectul pentru întreaga familie care nu doar că s-a mobilizat în timp util, dar a fost și foarte eficientă și, mai ales, primitoare.

rosia montana casa cluj

Muzeul Mineritului Aurifer din Roșia Montană nu-i de ratat. Merită din plin să coborâți și în galerii, mai ales dacă e o primă experiență de acest gen. Dacă mergeți vara, țineți cont că sub pământ e destul de frig – neapărat pantaloni lungi, neapărat minim teneși / adidași în picioare, neapărat bluză + jerseu. Am vizitat galeriile și întreg muzeul de altfel sub îndrumarea ing. şef Aurel Sântimbrean. Galeriile subterane datează încă din perioada preromană și sunt unice în lume datorită lungimii lor (sunt estimate la peste 100km) și a gradului de păstrare. Turiștii pot parcurge doar câțiva zeci de metri de galerii, e suficient.

M-a fascinat modul de propagare a sunetului aici… Nu-i de mirare că unii o mai luau și razna, iar pe alții îi pierdeau așa-numitele vâlve, spirite ale aurului, entități care decid soarta minereului. La 100m sub pământ, ai ocazia să afli câteva legende și povești ale locului, legate de vâlve. E un element folcloric neașteptat despre care era prima dată când auzeam…

După o ultimă plimbare pe strădețele localității, ne-am oprit într-un bar și am comandat o pizza. Pizza casei, că doar aia exista. Foarte bună, de altfel – dar mie oricum îmi place pizza, în general😛

Fotografi: Cluj.com, Taoutaou A.Moumen, Lucian Nuță

rosia montana cluj corna dealuri munti

3 responses »

  1. ”Am văzut de multe ori prin filme cum vreun personaj dă curs unor nevoi violente de moment, iar apoi scena revine și îți dai seama că de fapt doar își imagina. Îmi imaginam și eu, foarte viu, că o iau pe persoana în cauză și o dau cu capul de geamul autocarului, de câteva ori. ” :)) Știu exact la ce te referi.. de fapt citind am avut exact o astfel de imagine în cap😀

    Fain povestit. Scurt și la obiect. Eu prefer fotografiile landscape celor portrait, dar de data asta am să fac o excepție. Le-ai ales bine!.

    Încă nu am vizitat Roșia. Sper să mai am timp. Mi-e dor și mie de sălbatic natural!

    Apreciază

    • Și eu le prefer pe cele landscape, dar Moumen se pricepe la cele tip portret, îi ies chiar binișor😀

      Mda, și eu sper să mai avem timp să vizităm zona… Voiam prin septembrie să mergem și înspre Roșia Poieni + ce-a mai rămas din Geamăna (turla bisericii), dar aparent nu-i prea voie în grupuri mari. Căăăă… nu-i voie🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s