Locul unde soarele răsare de două ori…

Standard
Locul unde soarele răsare de două ori…

Am descoperit în ultimele luni numeroase comori. Mi-am amintit ce-i mai important pentru mine și, după mult timp de amorțeală sufletească, am simțit că trăiesc din nou. A durat poate doar un minut, sau 10, sau 7 ore. Dar m-am simțit vie.
Sunt unele goluri și unele dezamăgiri care te bântuie poate o viață întreagă, iar când descoperi acel ,,ceva’’, când trăiești acel moment în care nu ți se par toate inutile și zadarnice, e sublim. Te-ai găsit pe tine și ți-ai găsit fericirea. Și te agăți de aceste clipe, cu riscul de a le neglija altora nevoile și de a fi considerat egoist.

Sunt ferm convinsă că multora li se pare banal și stupid, dar mi-am găsit fericirea pe munte. Pe munți, văi, stânci, pietriș. În ciuda a ce cred unii, am nevoie de liniște și simplitate. Pentru că da, poate obișnuiam să complic lucrurile sau poate i-am lăsat pe alții să le complice pentru mine. Acum am nevoie de liniște și simplitate. Și le-am găsit în ultimele luni…

Și pentru că mi s-a atras recent atenția că poate nu mă strădui suficient să ies din depresie, zic doar că ba da, mă strădui. Doar că o fac în modul meu. E pentru prima dată când simt că sunt pe-o direcție bună – bună pentru mine, nu pentru alții, indiferent cine-s ei.

rimetea piatra secuiului

Am fost în Rimetea, un sat din Alba, de trei ori în ultima jumătate de an. Micul sat vuiește de turiști, veniți mai ales din Ungaria, în principiu datorită caselor tradiționale restaurate și păstrate ca atare. Rimetea e, de altfel, singura localitate din România care a primit premiul ,,Europa Nostra’’ din partea Comisiei Europene pentru păstrarea patrimoniului cultural material. Căsuțele au o arhitectură deosebită, albe, cu ferestre verzi și acoperișuri specific secuiești. Sigur, poți vizita și Muzeul Etnografic de aici, cea mai veche moară de apă din zonă (are o vechime de peste 200 de ani și e funcțională!) sau mormintele săpate în piatră, unice în România.

rimetea piatra secuiului

Dar mai presus de toate, Rimetea e locul unde soarele răsare de două ori… Vinovată e Piatra Secuiului, un masiv calcaros, un uriaș de stâncă adormit ce domină satul și le oferă locuitorilor din nordul localității ocazia de a admira ivirea soarelui nu o dată pe zi, ci de două ori.

Într-una din cele trei plimbări aici, am fost și cu omul potrivit: am avut cu cine urca și cuceri Piatra Secuiului! Unii preferă mașina, eu m-am săturat. Am vrut să simt că MERIT să văd Rimetea de la înălțime, nu doar să mă plantez acolo ca o prințesă după un drum parcurs pe patru roți. Oricum, după cum aveau să afle și colegii mei, nu ai cum să ajungi cu mașina pe masiv, din nici o direcție.

rimetea piatra secuiului

Mi-a părut bine că era și Marius prin zonă, ne-am luat micul dejun, apă cu noi și mult entuziasm. Din sat, pe lângă Muzeul Etnografic, un mic drum duce spre est, direct spre Piatra Secuiului. Drumul șerpuit te lasă chiar la poalele masivului, pe la mijloc, unde începi să observi traseul de urcat, care pe anumite porțiuni se bifurcă în două, apoi revine și tot așa. Sunt pietre, stânci, pietriș, pământ. Masivul e destul de abrupt, poate cel mai abrupt traseu pe care l-am urcat. Hm, ba nu. Dar cel mai solicitant. Dintr-o bucată, așa.

Îmi uitasem ochelarii acasă și trebuia să fiu de două ori mai atentă la fiecare pas pe care îl făceam. Din câte am înțeles de la colegii mei, ei au mai urcat pe Piatra Secuiului în urmă cu un an, motiv pentru care nu s-au înghesuit din nou să o facă, ținând cont de dificultate. De Marius știam că a urcat anul trecut într-o jumătate de oră, pe când ceilalți au avut nevoie de două ore. Doar că el are o condiție fizică excelentă, așa că mă așteptam să îl parcurgem în vreo oră și jumătate – cu speranța că nu mă lasă singură pe traseu și prinde viteză🙂

Traseul a fost minunat! Teribil de greu și pentru mine, căci deși sunt căpoasă și ambițioasă când vine vorba de unele lucruri, totuși condiția mea fizică nu era chiar excelentă, mă simțeam slăbită și nici ochii nu mă ajutau. Deși picioarele nu mă lasă la greu, respirația îmi dă de furcă. Așa că urcam 10-15m, mă opream 5 secunde să îmi calmez respirația și bătăile inimii de altfel, care parcă o lua razna. Partea bună e că nici nu știu cât de la efort și cât de la euforia care punea stăpânire pe mine la fiecare pas în plus făcut. La fiecare 10-15m, cum spuneam, eram nevoită să respir, să ma liniștesc, să privesc în jos, înspre sat, în sus, înspre cer. Iar priveliștea era superbă și la fiecare oprire alta! Căci urcând, Piatra Secuiului își descoperă ascunzișurile, stâncile care îți oferă un unghi excelent pentru a privi satul și împrejurimile îți modifică perspectiva la fiecare metru în plus în altutidine pe care îl parcurgi.

rimetea piatra secuiului

Pe la jumătatea drumului, găsești și apă. Ne-am reaprovizionat cu apă (dacă porniți vreodată la un astfel de drum, apă apă apăăăăăăă!) și am continuat. Aveam viteză ce-i drept, ajungeam mulți turiști din urmă, de toate vârstele: de la copii, la pensionari, fiecare urca în ritmul lui. Dar vedeam aceeași bucurie în ochii tuturor și aceeași stare de anticipare…

Am ajuns sus în cele din urmă, după 45-50 minute de urcat – mai repede decât anticipasem. Ai crede că după un astfel de efort fizic, te resimți. Însă entuziasmul și energia pe care o primești odată ajuns sus te fac să vrei mai mult, să explorezi fiecare colț din această lume, fiecare colț al Pietrei. Așa că ne-am plimbat pe masiv, dintr-un punct strategic în altul, timp de vreo două ore. Mi-am găsit o stâncă perfectă, ca un fotoliu, care îmi permitea să îmi vântur picioarele în aer, fără riscul de a mă rostogoli înspre sat😀 Am stat acolo și am admirat. Am respirat și am trăit acel moment prezent.

rimetea piatra secuiului

În partea nordică a masivului, am descoperit și Raiul Cosașilor🙂 O zonă destul de extinsă, cu ierburi înalte și plină-plină de cosași.

Trebuia să ne întoarcem. Am rămas cu satisfacția de a primi o recompensă pe măsura efortului depus, cu bucuria priveliștii, cu liniștea pe care o ai odată conectat la autentic. Pe Piatră, nu-i nevoie de cuvinte, de explicații, de rezolvat probleme. Toate dispar și rămâne doar esențialul din tine.

Fotografi: Lorincz Ferenc, Mihail Onaca

10 responses »

  1. Holaa! No, sa stii ca eu is in spirit cu tine de cate ori scrii despre cautarea simplului, a linistii si regasirea sufleteasca pe poteci de munte. Si mie mi-ar placea sa merg mai mult pe munte; e pe lista pentru 2015😀 Multumesc pentru povestea locurile de mai sus; sunt bucati de rai romanesc.
    Zi frumoasa si vesela Iulia!🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Mi-e ușor să găsesc liniște pe drumuri de munte. Vine de la sine..
      Sper să ți se îndeplinească dorința și să atingi cât mai multe culmi în perioada ce urmează🙂
      Săptămână frumoasă să ai!

      Apreciază

    • De fapt, nu😛
      Frustrarea mea când am publicat articolul a fost că fotografiile surprind abia pe jumătate frumusețea locului.

      Muntele arată mult mai bine în realitate, când ești chiar acolo. Poate pentru că nu mai ține doar de vizual, ci și de experiență în sine.
      În rest, nu știu ce să zic. Pentru mine nu-i degeaba.

      Apreciază

  2. E o zona foarte frumoasa, am fost si eu acolo in faculatate. Dragostea pentru munte a fost inlocuita actualmente cu cea pentru plimbarile prin orasele medievale.😀 Tare bine mi-ar mai prinde si mie una in aceste momente. Are puteri tamaduitoare.😛
    Iulia, porti ochelari pentru apropiere?

    Apreciază

    • Eu am aflat despre Rimetea abia în ultimul an și mă bucur tare mult că am avut ocazia să ajung pe-acolo, e într-adevăr o zonă minunată!
      În ce orășele medievale îți dorești să ajungi Nice?🙂

      Niciodată nu mi-e clar cum se numesc ochelarii mei. Eu am miopie și am dioptriile cu minus. Adică nu văd bine la distanță. Doar că mi s-a agravat mult miopia și acum, fără ochelari, nu văd prea clar nici pe unde calc, mai ales dacă terenul nu-i drept🙂 Mă descurc, dar mi-e destul de greu fără ei.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s