Cheile Râmețului (și mânăstirea)

Standard
Cheile Râmețului (și mânăstirea)

E ciudat când ți se schimbă viața și începi să faci toate lucrurile alea pe care ai tot vrut să le faci de când te știi, dar ești încă prins, psihic și emoțional, în vechea ta viață. Durează puțin până te dezmeticești, până ajungi la zi cu propriile-ți emoții, gânduri și experiențe concrete. Azi sunt aici, la zi, în moment. Și vreau să scriu, fie și stângaci (la propriu). Am descoperit că scrisul mă ajută să trec mai departe, printre altele. Cu altă ocazie, despic și firul ăsta.

M-am tot plimbat prin Transilvania în ultimele 2-3 luni și, privind acum în urmă, îmi dau seama că anumite locuri mi-s mai dragi decât altele. Aș zice că nu știu de ce, dar aș minți. Îmi cam dau seama, analizând. Doar că la fața locului, e acea senzație inexplicabilă cum că ești acasă, cum că aici ți-e locul, cum că aici trebuia să fii… Și te lași fermecat de ce-i în jurul tău și de fiecare pas pe care-l faci. Așa au fost Cheile Râmețului, mi-am găsit locul pentru o zi, acolo.

De specificat că vorbim de județul Alba (de la Aiud – Teiuș – Stremț încolo, înspre vest un pic). Înainte de Chei, merită să oprim și la Mânăstirea Râmețului – și nu pentru că aș fi eu curioasă de mânăstiri, însă locația e unică, așezarea mânăstirii – idilică. În plus, dacă ai noroc, te întâmpină o măicuță energică, vioaie și guralivă. Îți va fi ghid în următoarea jumătate de oră, te va învăța niște istorie, niște religie, niște reguli de bun-simț și niște trucuri de îndreptat coloana.  Aprigă, dar simpatică.  Privești stâncile și te lași copleșit de entuziasm… Știi că urmează un traseu pe drum forestier, iar apoi… prin chei.

E poate mulțumirea și împlinirea pe care o ai la fiecare pas făcut bine, e provocarea de a nu ateriza în apa rece de munte, e euforia ce vine cu efortul fizic depus și atmosfera de vacanță pe care oamenii din jurul tău ți-o transmit. În Cheile Râmețului, pentru mine, e fericire. De fapt, poate deloc surprinzător, nu peste prea mult timp, Munții Trascăului aveau să mă cucerească…

Fotograf: Lucian Nuță

Fotograf: Lucian Nuță

Fotograf: Lucian Nuță

Fotograf: Lucian Nuță

Fotograf: Lorincz Ferenc

Fotograf: Lorincz Ferenc

Fotograf: Taoutaou A.Moumen

Fotograf: Taoutaou A.Moumen

Fotograf: Lorincz Ferenc

Fotograf: Lorincz Ferenc

Fotograf: Taoutaou A.Moumen

Fotograf: Taoutaou A.Moumen

4 responses »

    • Sunt în Alba, cam pe unde s-a mutat și el, bănuiesc și da, chiar discutam pe blogul tău în ceva comentarii despre asta, lunile trecute🙂
      Nu-i de mirare că a ales să se așeze în zonă! E absolut superb pe-acolo… Voi mai scrie câteva articole despre locuri din apropiere, la fel de frumoase ( Rimetea, Vânătările Ponorului, Muntele Mare)..

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s