Crizele existențiale și facebook-ul

Standard

Nu știu alții cum sunt, dar eu când am o criză existențială, mă răzbun pe eul meu online de pe facebook. Ce bine că las blogul în pace. În urmă cu 2 luni, am trecut printr-o schimbare majoră. În plină senzație de sufocare, lipsă de spațiu, prea multe bagaje emoționale, prea mulți oameni care trăgeau de mine într-o parte și alta, mi-am șters toate pozele de pe facebook (printre altele). Aș fi șters tot profilul, dacă nu îmi trebuia pentru job. 

Înainte de asta, în urmă cu vreun an, le-am șters din nou. Dar atunci scopul era să fac ordine. Am creat atunci albume pe ani. Am adăugat poze și de prin 2005. Câteva. Și de când eram bebe, vreo două. Era fain așa, ca idee. Totul era organizat și avea sens dpdv cronologic. Le-am șters la începutul verii, sute de poze. Era o imagine a mea pe care nu mai aveam chef să o susțin. Erau prea multe amintiri. 

Am stat (sau m-am mișcat) așa în derivă în ultimele luni. Rătăcită. Acum simt nevoia de un strop de stabilitate, cât de mic, cât de fragil. Și iar mi se manifestă emoțiile pe facebook. Am pus poze azi pe-acolo. Mult mai puține decât înainte, nici nu le mai am pe calculator multe, dar să fie acolo. Unele lucruri merită să rămână cu tine, să ți le amintești. De unele, poate chiar ai nevoie. 

Uneori, nu poți nici să ,,ștergi”, nici să readuci oameni în viața ta, când și pentru cât timp ai tu chef. Bănuiesc că rețelele astea de socializare, facebook-ul cu precădere, devin ușor un spațiu de manifestare.

Sunt convinsă că și alții dau pe-afară pe facebook. Un amic mi-a dat unfriend vreun an de zile că nu i-a convenit nu-știu-ce i-am zis, deși ne mai vedeam și mai interacționam în viața de zi cu zi. 

E interesant de studiat modul în care rețelele de socializare reflectă experiențele prin care trecem de fapt. Nu știu ce s-au gândit azi oamenii care au văzut că Iulia added 71 photos to the album Mnemonic. Ar fi trebuit să scriu în descrierea albumului că Iulia se simte derutată și are nevoie de o ancoră emoțională. Oare ceilalți prin ce trec, de fapt, când au tot felul de activități pe facebook? 

Fotograf: Mihail Onaca

Fotograf: Mihail Onaca

11 responses »

  1. Hola!
    Am văzut că ai mai ştes poze, aşa cum le-am văzut şi pe cele de azi.
    Din fericire, eu am moştenit din familie o rezistenţa fabuloasa din punct de vedere emoţional. Nu acceptam nici să cedăm, nici să avem dubii🙂
    Nu ştiu alţii cum sunt; nici nu ştiu prin câte ai trecut tu. Nu contează câte poze pui sau ştergi pe facebook, nici ce scrii acolo, fie că scrii mie sau altora. Din punctul meu de vedere, mi-aş dori să ştii că nu eşti niciodată singură. Sus inima!🙂

    Apreciază

    • Heii Marin🙂
      Singură mă simt de multe ori, chiar aflându-mă între oameni dragi mie și despre care știu că țin la mine. Dar nu-i o problemă majoră asta. De fapt, privind în urmă, nimic nu-i chiar atât de important.
      Clipa prezentă e singura care mă zdruncină cu adevărat. Și uneori mă manifest, sub o formă sau alta🙂

      Apreciază

  2. Eu nu prea am prieteni pe fb, prieteni din real life zic. Nu stiu daca intereseaza pe cineva ce fac eu, cum arat eu, dar ma bucur sincer cand cineva da like unei poze facute de mine. Eu imi exersez talentul de fotograf doar. Talentul. :)) E o gluma desigur, nu exista niciun talent. Vorba vine.
    Si pun poze cu mine pentru mine. Pentru ca imi este teama ca mi se va defecta calculatorul, mi se va strica stick-ul si voi ramane fara amintiri. Fb-ul pare destul de sigur. :))
    Nu urmaresc activitatea celorlalti, nu ma intereseaza, nu imi pun intrebari, nu comentez. Doar dau like-uri unor poze care imi plac. Si doar la cei mai apropiati sufletului meu ca nu stau sa-mi pierd timpul impartind jdemii de like-uri pe fb la toate pozele care imi plac. Pai ce, alta treaba nu am?😛
    E profilul tau, faci ce vrei acolo!

    Apreciază

    • Desigur că există un talent. Cel puțin talentul de a avea răbdare, de a căuta cele mai bune unghiuri, de a vedea lumea cu încetinitorul, de a alege din ea ce-i mai frumos și ce merită salvat. Așa că sper că îți vei exersa talentul și pe viitor. E al tău, e ,,ceva”-ul tău, nu-l reduce la zero…

      Da, să știi că e bun fb-ul și pentru ,,stocare”. Am descoperit uimită că aveam pe facebook niște fotografii pe care, altfel, nu le mai am niciunde🙂

      Apreciază

  3. „Ar fi trebuit să scriu în descrierea albumului că Iulia se simte derutată și are nevoie de o ancoră emoțională.”

    Kids. Act now!

    „Oare ceilalți prin ce trec, de fapt, când au tot felul de activități pe facebook? ”

    Facebookul pentru femei e un barometru al atractivitatii. Din pacate e un barometru prost calibrat si indica mult mai sus decat realitatea. Asa ca realitatea este inlocuita de „realitate” and everybody (adica femeile) is happy. Daca Facebookul si Smartphonurile ar fi interzise femeile ar face revolutie. Singura revolutie pe care ar face-o.

    Apreciază

    • Și ne mirăm că mai toți avem traume și probleme emoționale încă de mici. Copii făcuți de femei derutate, care se gândesc să-și rezolve dilemele emoționale aducând niște viață în lume. De-asta are nevoie un copil – de o mamă instabilă emoțional și confuză.

      M-am săturat de clișeele astea. Eu nu vreau copii pentru că mă consider egoistă. Maxim îți iei un câine dacă vrei afecțiune. Dar și aia e o responsabilitate destul de mare. Nu-s dispusă să-mi fac programul după alt suflet, că nu-s în stare să mi-l fac nici după chefu’ și posibilitățile mele.

      În rest, am constatat, deloc uimită, că profilul meu de facebook devine mult mai activ când public poze cu mine. Dar oricum, dacă-i un barometru al atractivității, stima mea de sine are de suferit – prin comparație, evident. Cum adună unii sute de like-uri la vreo poză banală, îmi scapă. Mă simt bine când dă lumea like-uri la poze cu mine – cred că-i normal, la fel cum mă deprim când dau share la câte-o chestie care chiar reflectă niște principii importante pentru mine și primesc maxim vreun like, poate un comentariu – două (că mai nou am stalker personal). Dar na, cumva lumea știe că pentru femei fb reflectă atractivitatea și atunci se înghesuie pe poze cu tine, nu pe postări care țin de cum / ce gândești. E ok oricum. Și eu țin cont de ego-ul altora.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s