Cei doi Marcei

Mnemo prin lume 1 minut

Vara mea se rezumă la multe plimbări, fie aiurea pe dealuri sau prin oraș, fie planificate și bine organizate.

Îmi stătea într-un colț de minte necazul că pe la Grădina Botanică nu am mai fost… Mi-e drag locul, îl asociez cu stări de bine, iar în anii trecuți mergeam aproape săptămânal, de cum ieșea soarele de vară.

Prin tot felul de conjuncturi și cunoscând tot felul de oameni, am ajuns și la Grădină vara asta. Am mers chiar până într-o zonă în care nu am mai fost niciodată. Nu știu de ce, în toți anii ăștia, îmi opream plimbările la plantele de apă. Nu mergeam niciodată mai departe, pe cărare. Poate pentru că se vede zidul și știam că dincolo e orașul…

 

Bucuria cea mai mare este că mi-am luat doi Marcei!!! Un Marcel pentru mine, unul pentru Sebi. Singura plantă pe care am avut-o vreodată, a mea, a fost Marcel. Din păcate, a murit, în principiu pentru că am locuit tot prin camere întunecoase, între blocuri, unde nu prea ajungea lumina soarelui. Acum sper ca cei doi noi Marcei să supraviețuiască. În septembrie, fac cumva să mă întâlnesc și cu Sebi (poate prin Bucegi?!…) și să îi dau un Marcel. (și el avea un Marcel care a decedat anul trecut).

Cei doi Marcei stau acum pe balcon, la lumină.

doi marcei

Trebuie să recunosc că am fost tentată să schimb numele. Nu îmi place numele ăsta Marcel. Nici nu știu de ce l-am ales atunci cu Sebi. Dar Marcel a fost, Marcel rămâne.

Publicat de Lulu

Culeg, scriu și spun povești de când mă știu. Sunt pasionată de explorări urbane, rurale, montane și intrinseci, mereu în căutare de noi experiențe... 🌲 În timpul liber, am grijă de (multe) plante, citesc și, de-o vreme, mâzgălesc.

Publicat

9 gânduri despre „Cei doi Marcei”

  1. Nu am mai cunoscut niciun cactus pe nume Marcel 😀
    Asadar, incantata de cunostinta, desi nu dau mana cu Marcel din motive obiective.

    Apreciază

    Răspunde

  3. Nu pot sa cred ca ai dat nume unui cactus. Cunosc foarte multe femei care pun nume obiectelor personale. Am o prietena care si-a denumit laptopul Petrica 🙂

    La insistentele ioanei mi-am botezat si eu bicicleta, ca sa ma aliniez trendului casei…

    Apreciază

    Răspunde

    1. Sa nu uitam si de faptul ca adora ,,diminutivele”. Nu ca noi nu Ie-am aborda vreodata, faza e ca ele le abordeaza (foarte) des.

      Oricum, yo nu’s de acord nici macar cu numeIe dat caInelui… preferand mai degraba chestii aIintoase gen ,,cutu” si altele de genu.

      Dar faza cu Marcel ,,Cactus” PaveI… e simpatica, totusi.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Cred că discutam cu tine despre cum unii nu suportă să te adresezi câinelui lor cu astfel de denumiri ,,câine”, ,,cuțu” etc 😛

        Marcel e, totuși, o chestie vie, nu un obiect 😛

        Apreciază

        Răspunde

    2. Cum ți-ai botezat bicicleta ?? Sunt curioasă :))

      Îl văd rar pe Sebi, iar ultima dată când a fost în Cluj, ne-am luat cactuși ca suvenir de la Grădina Botanică. Era necesară o personalizare, pentru a simți unicitatea momentului 😀

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu