Feelings are just visitors

Standard

Sunt perioade în care religiile lumii mă fascinează, îmi place să le descopăr rădăcinile, să le compar, să le cunosc miturile și legendele. E ancestralul din ele, acel ceva care te conectează cu esența omului primitiv, cu omul istoric, cu tine insuti poate.

Încerc să mă explic acum, cred. Eu nu cred în Dumnezeu, nu mă rog la vreo Ființă atotputernică, nu văd sensul Bisericii – de orice fel ar fi ea. Dacă ar fi să cred în vreo divinitate, mi-ar plăcea să fie o experiență personală, nu una socială. Dar ce să zic, eu sunt mai antisocială și am reacții adverse la multe aspecte ce țin de societate.

E foarte posibil ca în urmă cu ceva ani să mă fii amuzat ideea de guru și, mai ales, ideea unei turme de oameni care urmează vreun individ. Acum nu mă mai amuză, căci privesc fenomenul cu sprânceana ridicată a omului care vrea să înțeleagă un fenomen curios.

În urmă cu doi ani, prin vară, mă aflam într-un impas emoțional. Impropriu spus ,,impas”, căci eram mai degrabă copleșită de emoții negative, îmi începeam diminețile încercând să le fac față și să îmi adun puterile pentru a mă ridica din pat. Pe unii îi ajută să joace cartea Logicii în astfel de momente. Pe mine m-ar fi ajutat logica dacă atunci aș fi descoperit-o. Dar cum rațiunea și explicațiile logice nu erau vreo revelație pentru mine, nu prea ajutau în ,,lupta” cu emoțiile negative. Degeaba știam eu ce se petrece în corpul meu la nivel biochimic, degeaba înțelegeam și știam mecanismele care îmi declanșează și susțin stările respective, degeaba îmi dădeam argumente valide pro sau contra ceva – emoțiile și senzațiile alea erau tot acolo. Simțeam că nu pot să respir.

Privind în urmă, acum înțeleg de ce oamenii simt nevoia să se adune în jurul vreunui ,,vindecător”, să îl urmeze, să îi aștepte sfaturile și vorbele înțelepte. Pentru că e mai ușor. Îți iei toate grijile, toate întrebările fără răspuns, toate problemele, toate trăirile astea care te zdruncină interior și i le pui, simbolic, altcuiva în brațe. Valabil și pentru Dumnezeu – întotdeauna mă miră cum oamenii își încredințează soarta în mâinile lui – unii mai simbolic, alții mai pe bune. Eu nu pot. O fi vreo problemă generală de încredere🙂

Spuneam că înțeleg pentru că, în vara de care aminteam, un prieten mi-a sugerat să mă uit la un video pe youtube. Era cu ,,ceva guru”, un nene de-ăsta cu oameni după el. Cred că l-am căutat pe google la un moment dat, eram curioasă cărei religii îi aparține, deși pare a fi mai mult un sistem filosofic-spiritual. Mooji vorbește despre enlightment și despre awareness, îndeamnă oamenii să nu se identifice cu funcțiile corpului și ale minții. În ultimii doi ani, am mai văzut și alte video-uri cu el.

Însă unul singur mi-a rămas aproape de suflet, din simplul motiv că a fost exact ceea ce aveam nevoie să aud atunci. Dincolo de ce spune, e modul în care o spune. Mă fascinează și acum vocea și privirea lui, iar pe parcursul video-ului sunt câteva momente în care zîmbește – e un zâmbet care trece dincolo de orice bariere, parcă îi învăluie pe toți din jurul lui cu el. E ușor să vrei să fii în preajma unui astfel de om, înțeleg de ce oamenii ajung să renunțe la viața pe care o au și să se dedice în totalitate asimilării învățăturilor unui astfel de guru. Din păcate sunt destui care profită de poziția lor și îndeamnă oamenii la tâmpenii, dar să nu mă indispun.

Mi-am amintit azi de Mooji pentru că mă întreba cineva cum să treacă peste niște probleme emoționale. Nu știu. Pe unii îi ajută mersul la psiholog, pe alții îi ajută o conversație logică dpdv argumentativ, unii au nevoie să se distreze și să socializeze pentru a uita, alții au nevoie de timp cu ei înșiși. E nevoie să descoperi ce funcționează pentru tine, iar de fiecare dată e posibil să funcționeze ceva diferit. Eu… mi-am pus atunci sufletul în brațele unui vechi prieten și am ascultat un video de 10 minute pe youtube.

7 responses »

  1. Un articol foarte dragut.🙂 Si ca o concluzie, esti o persoana foarte puternica, Iulia.🙂 Si ambitioasa.🙂
    Uneori sentimentele vin si nu mai pleaca. Raman cu tine pentru toata viata. E perfect cand raman cele pozitive, dar ce te faci cand te pricopsesti cu cele negative si nu mai scapi de ele? Pentru ca ele te pot coplesi, imbolnavi si te pot dobori…
    Eu am trait o experienta asemanatoare cu cea povestita de tine in articol in 2010. Timpul si socializarea m-au vindecat. Socializarea adica blogul.🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Of, nu ma simt nici puternica, nici ambitioasa. Dar imi regasesc treptat echilibrul, echilibrul meu adica – eu nu sunt foarte echilibrata, comparativ cu altii🙂
      Cred ca de cele mai multe ori, noi suntem cei care ne agatam de sentimente si nu le mai lasam sa plece. Pentru ca asa dureroase cum sunt, sunt ale noastre si e infricosator sa ramana pustiu. Ce pui in locul lor ?
      Vezi, eu am avut nevoie de timp singura, doar eu cu mine. Tin minte ca ne mai spuneai pe blog cat de mult te-a ajutat socializarea asta. Un refugiu, un remediu🙂

      Apreciază

  2. O experienta cat se poate de recenta mi-a demostrat ca doar noi ne putem fi cel mai bun pshiholog posibil: psihologul interior. M-am trezit cunoscand in sfarsit acea liniste autentica pe care o cautasem atat in ultimile zile. Tot ce mi-am amintit indata ce m-am ridicat din pat a fost / ..au fost o parte din raspunsurile pe care le-am dat la intrebarile care mi-au fost puse cu privire la cum ma simt fata de unele aspecte ce privesc viata mea actuala. ….
    La psiholog nu am fost pana acum niciodata. Si apoi am realizat, citind articolul tau, ca nimeni.. nimeni altcineva, absolut nimeni(din exterior) nu te va putea ajuta vreodata mai mult decat o poti face tu insuti. Pentru prima data cuvintele: „Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine insusi. (II Corinteni 5,19) au capatat si-un alt inteles, pentru mine.

    Apreciază

    • In cautarea linistii – e un fel de ,,quest” si pentru mine, de foarte multe ori.
      Ce spui tu… ca noi ne-am fi cel mai bun psiholog posibil – e adevarat. Dar aici e vorba de potential… Ca potential, nimeni nu m-ar putea ajuta mai mult decat as putea-o face eu.
      Insa, sunt momente in viata, cand un altul te poate ajuta – atunci cand tu nu te ajuti deloc sau cand, dimpotriva, te distrugi. Dar ajutorul acesta exterior e limitat. Odata atinsa limita, da… doar tu te poti ajuta cu adevarat.

      Nici eu nu am fost niciodata la psiholog, am participat insa intamplator (in urma unui eveniment cultural la care am fost) la un fel de sedinta tip terapie de grup. A fost foarte interesanta🙂

      Sa pastrezi linistea aia… E atat de buna pentru suflet.

      Apreciază

  3. “Dacă ar fi să cred în vreo divinitate, mi-ar plăcea să fie o experiență personală, nu una socială”.
    Păi cam asta ar fi ideea unei religii corecte, experiența personală. Re-ligare. Refacerea legăturii. Iar asta nu se poate face decât personal
    .
    Dar, bineînțeles, din fericire!, trăim într-o societate încă liberă. Credința este o chestiune de opțiune personală, așa trebuie să rămână și e treaba fiecăruia pe ce cale apucă.

    Nu m-am putut abține niciodată să admir modul în care renaște natura în fiecare primăvară, cum intră in hibernare spre sfârșitul anului și cum mereu găsește o cale de a scăpa de asuprirea si pervetirea induse de om. Lucrurile de acest fel sunt dincolo de chimie, fizică sau biologie.

    Aproape intreaga istorie omul a fost in centrul universului. Apoi am descoperit condiția noastră umilă. Nu doar ca nu suntem în centrul universului, dar locuim pe o planetă mică și neimportantă, care dă roată unei stele neimportante, situată la marginea unei galaxii neimportante aflată într-un univers neimportant. Cu cât studiem mai mult, cu atât devenim din ce in ce mai mici, mai neimportanți și mai părăsiți. Pentru ce atâta risipă de materie, dacă ar fi existat o entitate superioară care ar fi avut grijă de noi?

    Si, cu toate astea…modul în care funcționează un organism…atât de fragil și, totuși, atât de stabil…modul în care întregul înseamnă mult mai mult decât suma componentelor sale….modul în care fiecare particulă își are locul ei în cadrul sistemului…modul în care până și teoriile științifice plagiază religia…

    Este un paradox minunat!

    Apreciază

  4. Imi place tare mult ce ai scris tu aici, Dragos. Imi regasesc niste idei si ganduri pe care le aveam in urma cu ceva timp, vreo cativa ani cred. Desi nu mai pun acum perfectiunea aceasta a sistemului pe seama divinitatii, ramane valabil sentimentul acesta de ,,mirare”, cand privesti lumea cu ochii surprinsi, cand observi ca ,,minunile” se intampla in timp real in fiecare secunda. Ce mult ma bucur cand vad ca mai sunt oameni care se raporteaza asa la lume / viata / existenta!

    ,, Cu cât studiem mai mult, cu atât devenim din ce in ce mai mici, mai neimportanți și mai părăsiți.”

    E doar chestie de perspectiva. Mie imi place ce spune Neil deGrasse Tyson… De fiecare data cand ma cuprinde un sentiment din asta de zadarnicie si ma simt mica, imi amintesc cuvintele astea🙂

    ,,So that when I look up at the night sky, and I know that yes, we are part of this universe, we are in this universe, but perhaps more important than both of those facts is that the universe is in us. When I reflect on that fact, I look up.
    Many people feel small, because they’re small and the universe is big, but I feel big, because my atoms, came from those stars. There is a level of connectivity. That’s really what you want in life, you want to feel connected, you want to feel relevant. You want to feel like your a participant in the goings on of activities and events around you. That’s precisely what we are, just by being alive.”

    Apreciază

    • Multumesc🙂

      Imi supraapreciezi cunostintele de limba engleza, dar am inteles ideea. Numai spre deosebire de univers suntem mici, in comparatie cu atomii suntem mari🙂

      Hai sa-ti spun o … zicatoare. Se povesteste ca un rabin si un preot erau spectatori la un meci de box. Când cei doi sportivi intra in ring, unul din ei isi face cruce. „Ce inseamna semnul ala?”, il intreaba rabinul pe preot. „Nimic, daca nu stie sa se bata”.

      Cam asa e si cu credinta🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s