Visând

Standard

Îmi place să visez cu ochii deschiși, să merg pe stradă, cu muzica în căști și să mă gândesc. La oameni, la situații, la idei abstracte. Mi se întâmplă uneori să uit, pentru o secundă, destinația sau scopul plimbării mele de ici-colo. Uneori, scenariile pe care le dezvolt în mod activ sau doar le las să curgă sunt total rupte de realitate. Alteori, sunt nejustificat de dramatice. Poate îmi place drama, îmi plac emoțiile puternice. Sunt vii. Alteori, mă visez într-un loc, într-un timp. Totul e static și e o liniște care te invadează. Un loc de refugiu, dar visez la el destul de rar.

Visarea asta cu ochii deschiși are un punct de plecare banal, la mine. Îmi plac poveștile și m-am obișnuit să mi le spun eu singură, atunci când nu se poate altfel. Nu mă aștept să se întâmple nimic din ce fabulează mintea mea, îmi imaginez lucruri de dragul imaginației, a poveștilor și a nevoii de joc și explorare.

Acum, se pare că s-au făcut câteva studii (puține!) care au arătat că există ceva corelație între obiceiul de a visa cu ochii deschiși și stările de tristețe. Are sens, probabil. Știu mulți visători care suferă din cauză că lumea pe care ei și-o imaginează și la care visează (e daydreaming în engleză, deci nu e vorba de scopuri în viață) nu coincide cu realitatea.

La mine, dacă se aplică, stările de tristețe puse în legătură cu obiceiurile mele imaginative, ar fi cauzate mai degrabă de ceea ce eu percep ca ineficiență și un slab management al timpului. Cu alte cuvinte, poate dacă nu aș pierde timpul visând cu ochii deschiși, aș reuși să fac mai multe lucruri într-un interval mai scurt de timp. Deocamdată, sunt drăguță și înțelegătoare cu mine și îmi spun că nu, de fapt eu nu ,,pierd’’ timpul, ci îl investesc în dezvoltarea motivației și în satisfacerea unei nevoi reale. Rămâne de văzut.

6 responses »

  1. N-ar fi rau sa fii atenta la trecerile de pietoni.
    In alta ordine de idei mie visatul cu ochii deschisi, si inchisi de altfel, mi se pare un antrenament foarte bun pentru creier. Eu unul regret ca am inceput sa visez din ce in ce mai putin, nu stiu exact din ce motive dar dau vina pe varsta si pe alcool, la fel ca medicii.
    Pana la urma suplimentezi lipsa de stimuli din realitate cu niste stimuli imaginari pentru a creea scenarii si a genera sentimente. N-as fi surprins sa te alegi cu niste idei interesante din toata visareala asta, sau macar cu un zambet pe buze, ambele lucruri foarte sanatoase.

    Apreciază

    • Era s-o patesc pe trecerea de pietoni, deci sunt mai atenta🙂
      Am si eu in perioade in care visez mai putin. Cam atunci cand sunt deprimata. Dar no, poate la tine o fi varsta si alcoolul😛

      Visarea asta e buna nu doar cand duc lipsa de stimuli reali, ci si cand ma simt coplesita de prea multe chestii care se intampla si care nu ma intereseaza. Un fel de deconectare, cred.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s