3 saptamani de relaxare

Standard

… cam asta a insemnat Italia pentru mine.

Spre deosebire de anii trecuti, cand am invadat toate strazile, pietele*, ruinele, bisericile sau castelele** Romei, anul acesta mi-am indreptat pasii inspre mare, mai degraba. Fie diminetile, fie serile, mi le-am petrecut in apa, pe valuri… (trebuie sa imi fac ceva abonament la bazin).

Pe-acasa, caci da… incepusem sa ma simt oarecum acasa (sunt o mica nomada, ma adaptez rapid), m-am ocupat cu restructurari cognitive prin capul meu, cu exersatul respiratiei normale, linistite, cu ingrijit si iubit un catelus pitic si cuminte (bun tovaras de apartament), cu citit carti anonime sau faimoase (dunele, dunele) si privit la filme.

In Roma am fost doar intr-o singura zi. De data aceasta, fara harta, fara directie. Am coborat intr-o statie despre care stiam ca e „undeva, prin centru”. Si am luat-o usor la pas, cascand ochii in jur si zambind de fiecare data cand recunosteam vreo straduta, cladire sau chiar magazin. Asa, la intamplare, am ajuns in cateva locuri importante dpdv turistic (nu ai cum sa le ratezi, asadar), dar am si descoperit unele stradute si ceva parcuri noi, pe care nu mi le amintesc din anii trecuti. M-am imprietenit cu Michael, ceva turist pierdut cu harta in mana si o vreme am cascat ochii in jur impreuna, dupa care fiecare si-a urmat drumul: eu inspre oriunde, el in cautarea grupului de turisti de care se despartise.

Am stat in Piazza Navona cam o ora, asa, in contemplare si ganduri; in Piazza San Pietro m-am asezat confortabil pe niste scari si am citit; intr-un parc din spatele castelului Sant’Angelo am poposit sa ma odihnesc (e greu la pas, prin soareeee). Tot in jurul castelului, un nene canta la vioara. Recunosc ca am ramas mai mult prin zona doar pentru a mai auzi inca o data „Imagine” (relua melodiile). Nu cred sa mai fi auzit cantecul interpretat doar la vioara, pana acum.

Cred ca ar fi mai multe de spus, dar esentialul e ca… m-am intors acasa neasteptat de relaxata. Si au trecut 2 saptamani si inca simt efectul..

Aaaa, am pus niste stelute mai sus – sunt trimiteri inspre articole/poze din anii trecuti:
*piete: Navona si Republica, del Popolo, San Pietro, alte 5.
**castel/biserici: Sant’Angelo si Maria Maggiore

Iar de anul acesta, am cateva fotografii (am mai facut si in ultima zi, haha), si am incropit un video, 2 minute de vacanta. Cele doua melodii se potrivesc precum nuca-n perete, cred ca asta e expresia, dar hei, e primul video pe care-l butonez asa in detaliu si, pe final, am obosit sa tot caut o melodie asemanatoare celei din video. Asa ca, asta e🙂 E si tata pe-acolo, il scot si pe el din anonimat. Stiu ca unii oameni simpatici (Lusio, Radu) mi-au sugerat sa ma filmez vorbind si comentand pe-acolo, dar din motive dubioase, nu ma vad in stare sa fac astfel de nazbatii😛 Poate pe viitor, cu alta ocazie, pe cand mai ies din carapace. Dar macar m-am filmat pentru cateva secunde!! :)))

torvaianica

3torvaianica

4mare

roma

nota de viitor: fara stabilizare imagine! :))) Au aparut valuri prin video😀

12 responses »

  1. Hey! E adevărat că nu e nimic mai frumos decât să te plimbi aiurea, fără scop şi direcţie şi să te bucuri, zâmbind, de orice vezi în faţa ochilor. Niciodată nu am putut să ţin jurnal de călătorie indiferent de forma lui. Şi mai mereu am avut senzaţia că dacă mă apuc să fac poze şi să filmez nu mai reuşesc să mă bucur de frumseţile naturii.

    P.S.: cum am reuşit să îmi scrântesc glezna? coboram pe munte,m-am impiedicat de o radacina si in loc sa cad, am încercat să fac câţiva paşi pentru a-mi menţine echilibrul. Din păcate, unul dintre ei a fost călcând strâmb…

    Apreciază

    • Reusesti, Marin, sa te bucuri de frumusetile naturii si daca fotografiezi/filmezi…te bucuri pentru totdeauna.🙂 Am fost in Bruxelles, in Bruges, in Gent, in Knokke, orase superbe, de care m-am indragostit, acum 5 ani, si am uitat aproape tot, ce bine mi-ar fi prins vreo 2500 de poze care sa-mi asigure amintirile vii.
      Doar ca nu ai tu pasiunea asta pentru fotografie.🙂

      Iulia, foarte frumos clipul, cu ce ai filmat? Cu Canonul tau?😀
      A fost o vacanta speciala daca ai reusit sa-i simti efectele si dupa doua saptamani. La mine e invers, dupa ce ma intorc din vacanta, vreo 2 saptamani dorm non stop, ma simt groaznic de obosita. Dar vacantele noastre au alta structura, deci pe undeva e normal.🙂

      Apreciază

      • Obiectiv vorbind, nu sunt multumita de video, adica am filmat tot miscat, caci umblaam, dar m-am bucurat revazand filmarile si mi-a facut placere sa le pun intr-un montaj, fie si asa in graba. Da, cu dragul Canon am filmat🙂

        Apreciază

    • Marin, senzatia aceasta o am si eu uneori, ca timpul pe care il petrec facand poze, imi rapeste din experienta. Dar alteori, chiar am chef sa fac poze. Probabil e chestie de perceptie si, desigur, si de timpul efectiv pe care il ai la dispozitie🙂

      p.s Hehe, muntele nostru drag. oaza de peripetii😀 :))

      Apreciază

  2. 0.23-0.26 blonda (vopsita), varsta reala circa 35 ani, varsta aparenta circa 40 ani. nu cred ca foarte frumoasa dar alta mai interesanta n-am vazut in clip
    filmeaza si tu mai multe femei si mai putine ruine si copaci (asa pentru superficiali anti-intelectuali ca mine)
    multumim anticipat

    Apreciază

    • Nu m-am priceput niciodata la aproximarea varstei😛
      Da, da, voi fi mai atenta pe viitor. Dar oricum, din pacate, in zonele vizitate de mine, nu am vazut prea multi oameni frumosi, in sensul superficial al cuvantului (desi anul acesta as zice ca e o imbunatatire, comparativ cu anii trecuti).

      Apreciază

      • Desi mi-a placut foare mult Italia, avand in vedere ca cele mai multe iesiri sunt cantarite din motive materiale, ma fascineaza Grecia. Daca as avea timp si bani as vizita toate locurile care-mi plac. Altfel ma limitez la ce-mi place cel mai mult si desi imi place foarte mult Italia, merg in Grecia🙂

        Apreciază

  3. Tare faina descriere  Seamana cu a unei cunostinte care s-a dus in vacanta la Viena. Am intrebat-o ce a facut acolo timp de doua saptamâni. Mi-a zis ca nimic special, s-a plimbat pe lânga hotel si prin Prater. “Atâta tot?”, m-am mirat eu. “Da, atâta tot”. “Pai de ce?”. “Pentru ca asa am simtit”. “Bine, dar cine stie când vei mai reusi sa ajungi acolo, nu te-ai gândit sa ai un program mai incarcat?”. “Nu”. Ce-mi place de voi, non-conformistii 
    Apropo, a mai avut tatal tau probleme cu palinca la vama?

    Apreciază

    • Nici nu are rost sa vizitezi o suta de cladiri, daca nu ai chef de ele si nu simti curiozitatea si nevoia sa faci asta. E ca si cum n-ai face-o, oricum. :p

      Dragos, de data asta nu am mers cu tata incolo, dar oricum nu si-a mai pus nimic compromitator prin bagaje :)) Chiar radeam cu el, amintindu-ne de patania respectiva😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s