rânduri din sesiune

Standard

Comparativ cu anii trecuți, în acest an am avut mai mult de un curs care nu mi-a plăcut/interesat mai deloc. Cu toate acestea, am avut și cursuri frumoase. Aș zice că momentan învăț, dar de fapt doar citesc. Vreau să îmi notez unele chestii de prin cărți/prezentări – fie pentru că îmi amintesc de vreun profesor drag, fie pentru că sunt discutabile, fie pentru că înseamnă ceva concret pentru mine.

„Absența datelor sau insuficiența lor, transformă sedințele de terapie în ședințe de ego masaj pentru terapeut. Ca să-și apere eul, psihoterapeutul tipic al secolului XX selecta acele aspecte din simptomatologia pacientului care consonau cu opiniile sale despre eficacitatea terapiei. Dacă nici aceste aspecte nu erau suficient de relevante, se spunea că “psihoterapia necesită o perioadă mai îndelungată” sau că pacientul e rezistent la terapie. Nu intervenția e proastă, pacientul e rezistent! Pe de altă parte, pacientul însusi e tentat să susțină că unele ameliorări au apărut, chiar dacă acestea, în fapt, nu există, pentru a-si justifica într-un fel decizia sa de a urma o psihoterapie, timpul si banii pierduți.”

„Partea din trecutul nostru care ne influențează prezentul este parte din prezent!”

„Un lucru e clar: conștienți sau nu, prin modul în care manipulăm întăririle, modificăm comportamentul celuilalt.”

„Utilizarea eficace a întăririlor înseamnă aplicarea lor imediată în faza de învățare a unui comportament și aplicarea lor decalată, amânată, în faza de consolidare a comportamentului.”

„Orice performanță de vârf presupune un antrenament îndelungat și asiduu, pe care nu-l putem face dacă așteptăm întăriri continue, prompte. Viața seamănă adesea cu un meci jucat în deplasare: cu cât ești mai bun, cu atât ești huiduit mai mult. Abia spre sfârșit, publicul îți recunoaște valoarea și te aplaudă; laudele vin târziu, când poate ai ieșit deja de pe teren…”

„Dacă un comportament este asociat aleatoriu când cu o întărire pozitivă, când cu o pedeapsă – ca în experimentele de learned helplessness – organismul învață că este neajutorat, că nu există nici o relație funcțională între ceea ce face și ceea ce i se întâmplă. Efectul este apatia, depresia, apariția de tulburări psihosomatice etc.”

„Inițiativele noastre de schimbare se izbesc de indiferența sau criticile celor din jur, o informație adevărată este mai puțin apreciată decât una senzațională, adesea reușita școlară nu are în spate munca performantă și onestitatea, și exemplele ar putea continua. Problema care apare aș putea să o formulez în felul următor: cum să ne menținem comportamentele pozitive, valoroase, când ele sunt atât de frecvent supuse extincției? Cum să continui să faci binele când ți se răspunde cu indiferență sau cu răul? […] Cineva poate continua să facă binele – în condițiile unui mediu social punitiv, extinctiv sau indiferent – pentru că își pune comportamentul sub controlul unor factori transcendenți, nesituaționali. Întăririle nu mai vin din exterior, ci din satisfacția conformării cu anumite valori fundamentale, care chiar dacă nu sunt eterne, sunt mai puțin trecătoare decât lumea în care trăim la un moment dat.”

„Există o dependență certă a memoriei de contextul fizic: cu cât congruența dintre mediul fizic al învățării și cel al reactualizării este mai mare, cu atât mai bună e performanța de reamintire.”

„Multe gânduri și reacții depresive se asociază cu un anumit mediu sau context spațio-temporal. Prezența persoanei în acel mediu e suficientă ca să-i activeze depresia. De aceea uneori simpla schimbare a mediului (o călătorie, vizitarea unor locuri pitorești) ne face să „mai uităm de necazuri”, să ne ameliorăm starea. Nomazii nu au depresii; mereu alte lucruri și oameni pun stăpânire pe sufletul lor.”

„E ușor să nu păcătuiești, când te-ai retras în pustiu; e mult mai greu când ești star de cinema și trăiești în mijlocul tentațiilor. Diferența nu e de fibră morală ci de aranjare a contingențelor!”

„Cu dezvoltarea personală e ca și cu săritura la înălțime. Dacă ridicăm ștacheta numai până unde suntem siguri că putem sări, vom sări, dar niciodată nu vom învăța să sărim mai sus. Dimpotrivă, dacă ștacheta e puțin mai sus decât efectiv sărim, uneori vom reuși, alteori nu, dar așa învățăm să ne perfecționăm, să sărim mai sus.”

„Ce înseamnă însă „să fiu mai echilibrat emoțional”? înseamnă oare să am o reacție emoțională redusă atât la evenimentele pozitive cât și la evenimentele negative (cum ne învață Eminescu, în Glosă), sau să reacționez mai redus doar la evenimentele negative? Dacă mă entuziasmez repede și nerealist sunt sau nu echilibrat? Dar dacă uneori mă cuprinde o tristețe adâncă, însă favorabilă creației, reflecției sau înălțării morale? Dificil de răspuns.”

Mircea Miclea

„Pedepsele nu-i învaţă pe oameni ce să facă. Îi face creativi în a-şi găsi modalităţi de a scăpa de pedeapsă. A face lucrul dorit e doar o opţiune pentru a nu fi pedepsit – de aceea oamenii caută alternative pentru a nu fi pedepsiţi: mint, evită etc. În consecinţă pedeapsa creşte variabilitatea comportamentului (suntem foarte creativi la asta) şi scade predictibilitatea lui.”

*John Gottman şi colab (1979, 1994): creşterea numărului de comportamente pozitive nu va afecta relaţia, în aceeaşi măsură în care o va afecta scăderea comportamentelor negative
*Sfat pentru o relaţie de succes: interacţiunile pozitive să depăşească pe cele negative – cel puţin 5:1!
*Skowronski, Betz, Tompson şi Shannan (1991): comportamentele negative proprii sunt mai puţin amintite în comparaţie cu comportamentele negative ale altei persoane, în schimb nu există diferenţe în ce priveşte comportamentele pozitive
*The psychiatrist S. Alan Savitz has expressed the medical model distrust of relationship and other nonspecific factors: ‘Before the advent of antibiotics, doctors could do very little to actually heal people. They just sat by patients’ beds, holding their hand and trying to make them feel a little better. Now, they can really do something for people, patients don’t just feel better because of the human touch, they are better’’

Asta (și altele) citeam azi-noapte, spre dimineață. Examenul a fost tare simpatic 🙂

Anunțuri

12 răspunsuri »

    • Am citit chiar cu drag. E un curs mai aparte (cel cu ,,shame attack”-ul, scriam cu puțin timp în urmă de tema respectivă, și cu… să facem câte un lucru nou săptămânal).

      Daa, mi-a ridicat și mie niște semne de întrebare paragraful respectiv. Una dintre ideile de bază ale cursului e că nu poți să îți modifici un comportament dacă nu îl definești întâi clar, în termeni măsurabili, observabili, ce țin de durată, frecvență, intensitate etc.
      „să fac mai mult sport” = ??? –> 30min/zi ? 2ore/săpt ? cât? când?
      Eu îmi ziceam des că vreau să fiu mai echilibrată emoțional. Dar nu mi-am definit niciodată ce vrea să însemne aia de fapt pentru mine 🙂

      Apreciază

  1. Pingback: Viata ca un ecou

    • A, ăsta nu e deloc complicat. Am pus semestrul trecut ceva citat – acela era complicat :))
      Cred că e pur și simplu chestie de familiaritate cu terminologia, în orice domeniu acesta ar fi un pas important: să știi termenii principali, cuvintele cu care jonglează cele mai multe teorii, semnificația unor concepte frecvente etc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s