Nu știu cum e Carlos, decât din auzite. Știu că suferă (încă) de PTSD, motiv pentru care a apelat la terapia prin artă. Carlos l-a îndemnat pe N. să deseneze, iar eu m-am molipsit azi. Mă simt bine când desenez, poate pentru că actul în sine, de a crea ceva, indiferent cât de minunat sau mediocru ar fi rezultatul, e satisfăcător. Sau poate pentru că reușesc să mă concentrez pe un singur lucru – mișcarea creionului pe hârtie, și toate restul se estompează pentru câteva momente. Și totul e simplu.
Nu știu de ce nu fac asta mai des. A durat 5min poate, dar m-am simțit așa de bine. Și de data aceasta este și gură! (ultima dată, l-am lăsat pe Dan fără gură. Asta e, presiunea momentului)
Și dacă e roșu, să fie aprins…
Esti foarte talentata, Iulia, de fapt stiam asta pentru ca ne-ai mai aratat si cu alta ocazei creatiie. 🙂 In opinia mea terapia prin arta, mai ales fotografica, functioneaza perfect. 😀 Cand sunt doar cu aparatul si subiectul, ma detasez de tot si toate, pentru cateva momente nu mai exista probleme, suparari, framantari. La ultima sedinta nu m-am putut concentra pentru ca eram pe fuga si rezultatul a fost…dezastruos. Mintea mea era in alta parte. 😛
ApreciazăApreciază
Da, funcționează și pentru mine. Întotdeauna mă simt mai bine după ce desenez. Chiar și doar consumul de artă mă face să mă simt mai ok, e o latură a omului care merită explorată 🙂
Îți mulțumesc pentru aprecieri, Nice. Nu aș zice „foarte” talentată, am văzut eu niște oameni fooooarte talentați și nu e loc de comparație, hahah :)) Dar mă relaxează procesul în sine. Exact cum te simți tu când fotografiezi, te detașezi de toate problemele (existențiale) pentru câteva clipe.
Ultima ședință… bănuiesc că nu te referi la pozele cu lalele. Ar fi culmea :)) Se mai întâmplă și să nu ne putem concentra 😛
ApreciazăApreciază
Are Nice dreptate, ai talent. Ai putea să îți aprofundezi aceast impuls de a desena/crea liber. 🙂 Chiar cred că ar fi f. frumos pt tine.
ApreciazăApreciază
Aș vrea și eu 😛 Poate las creioanele la îndemână 😀 Mulțumesc 😀
ApreciazăApreciază
Trei sferturi din viata am trait cu impresia ca am talent la desen. Pana am vazut creatii ale oamenilor care au intr-adevar talent.
Bravo, frumos!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că îți place, mulțumesc!
Eu mai butonez pe deviantart și mă minunez de cât de talentați pot să fie unii oameni, iar în ultimii ani am descoperit și mulți artiști români foarte buni! A, pe lângă talent, e vorba și de multă muncă, în cazul lor.
ApreciazăApreciază
Lasa, ca munca pot sa perstez si eu, dar oricat de mult as presta, nu-mi iese ceva cu adevarat artistic.
am incercat 🙂
ApreciazăApreciază
Buun, frumos. De câte ori văd oameni cu talent la desen, ma relaxez si uit de nontalentul meu :d Apropo de roşu aprins, sunt dezastru şi la culori :))
ApreciazăApreciază
hahah :)) Da, îmi amintesc de o discuție avută pe facebook, cu tine și Dragoș, cu referire la nuanțe de roșu/roz :))
ApreciazăApreciază