Amintiri: ore de muzică

Standard

Mi-am dat seama azi că nu voi merge la banchet. Nu știu când am luat decizia asta, dar se pare că e deja luată. Nu am fost nici la banchetul de la sfârșitul liceului, nu voi merge nici acum.
Deși anii de liceu au fost minunați din multe puncte de vedere, clasa a 12-a a fost insuportabilă pentru mine. Nu mai puteam. Psihic – nu mai puteam. Oricât de simpatici mi-ar fi fost profesorii și colegele, oricât de dragă mi-ar fi fost curtea școlii (și împrejurimile, hehe), unele lucruri trebuie încheiate la momentul potrivit. Iar acel moment deja trecuse de mult timp pentru mine. Ultimul an de liceu a fost o stagnare continuă, simțeam că sistemul de învățământ, școala, profesorii, colegii – nu mă lasă să progresez, nu mă mai pot învăța nimic nou, simțeam că mă sufoc în fiecare zi în care trebuia să stau în bancă cu orele fără ca mediul să mă poată stimula în vreun mod. Stagnare cognitivă. De-asta am citit mult în timpul orelor, în clasa a 12-a.

L-am revăzut pe profu’ de muzică, azi, el fiind motivul pentru care îmi amintesc acele zile sufocante. Mi-a predat muzică de când eram în clasele primare. Un om echilibrat, care ținea la reguli, își preda materia într-un mod foarte organizat, nu sărea peste lecții și avea așteptări bine ancorate în realitate de la elevi. În ultimul an de liceu citeam în orele lui, citeam cărți, literatură, care bineînțeles n-aveau nici o treabă cu examenul de bacalaureat ce se arăta la orizont. Celălalte colege îl ignorau sau vorbeau peste el. Dintr-un motiv care atunci, pe moment, mi-a scăpat, el alegea să „se ia” fix de mine, eu care, în opinia mea, nu îl deranjam cu nimic. Doar citeam. Aveam și încă am, dacă vreau, o atenție distributivă destul de bună, motiv pentru care îi puteam răspunde la întrebări, îl auzeam. Și nu înțelegeam de ce mie îmi atrăgea oră de oră atenția să nu mai citesc, iar faptul că alte colege vorbeau deodată cu el sau nici nu îl băgau în seamă nu părea să fie o problemă. Eu măcar făceam ceva util pentru creier și, pe deasupra, chiar îl auzeam și puteam să am o discuție cu el, dacă mă întreba una-alta.

Acum, abia, am înțeles. Simțim când are rost să vorbim, să comunicăm ceva cuiva. Eu știu asta cel mai bine, de cele mai multe ori nu vorbesc pentru că mi se pare că nu are rost, că nu chiar contează pentru celălalt să audă ce am eu de zis, gânduri care oricum sunt înlocuite cu altele în secunda următoare. Dar dacă tot suntem nevoiți să vorbim, măcar să o facem pentru cei pentru care are rost. Profu de muzică știa că nu are rost să se agite pentru unele colege, îmi atrăgea mie atenția pentru că știa că nu mi-e indiferent, știa că îl respect – faptul că alegeam să citesc în timpul acela nu era lipsă de respect, era doar o alegere care nu îl viza pe el în mod special.

Revenind la prezent, dacă ultimul an de liceu mi s-a părut în plus, acum simt că încă un an de facultate nu ar strica (după sistemul vechi, când erau patru ani, totuși). Simt că au înghesuit atât de multă materie și informație în acești trei ani – și în mințile noastre, încât am impresia că nu am reușit cu adevărat să aprofundez domeniul, sau măcar o mică ramură a lui. Sau poate e doar efectul „cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama că știi prea puțin”…

Anunțuri

10 răspunsuri »

  1. Banchet? Hm, la noi, dupa terminarea facultatii, s-a organizat un soi de petrecere la cineva acasa. Evident ca nu m-am dus, eram prea obosita si dezamagita dupa licenta si numai de distractie nu aveam chef. Nota de la licenta era extrem de importanta pentru mine, conta enorm in viitoarea cariera. Am plans mult si apoi m-am imbolnavit, am stat trei luni in casa… Apoi a inceput cu adevarat viata mea. Anii de liceu plus facultate nu se prea pun. 😛
    Dupa liceu la noi nu s-a organizat nimic. Eu eram foarte fericita ca am scapat de matematica…for the rest of my life. :))

    Apreciază

    • Interesant, și eu care credeam că obiceiul acesta datează de cine știe când :))
      Noi am făcut banchet și la sfârșit de gimnaziu. Atunci am fost :)) Cu majoritatea colegilor mă știam din clasa I, eram ca o familie, a fost într-adevăr ceva deosebit. Dar acum nu mă tentează..
      Uai, trei luni în casă… Să înțeleg că nu ai fost mulțumită de cum au decurs lucrurile cu licența sau de ce? Cred că ai depășit momentul definitiv oricum 😀 Atunci, pe moment, multe lucruri par atât de importante, dar privind în urmă îți dai seama că nu a fost chiar așa.. Hihi, eu încerc să rămân calmă acum :)) Am avut sâmbătă examenul la engleză, e important pentru înscrierea la licență, dar și pentru înscrierea la master. M-am tot stresat degeaba, a fost extraordinar de ușor. Aveam emoții la cel oral, căci deși citesc și aud mult limba engleză, nu am mai vorbit de 2 ani. Dar m-am descurcat foarte bine :)) Eu aveam emoții pentru că știam că voi avea emoții. Anxietate anticipatorie, haha 😀

      Și eu m-am bucurat când am scăpat de mate, dar am dat de statistică în primul an de facultate :)) 😀

      Apreciază

      • Ah, nu, m-am imbolnavit de varsta de vant. O forma grava. Temperatura, bubite… S-au vindecat greu. Una e sa faci boala la 3 ani si alta la 20 si ceva. Am stat toata vara in casa ca sa imi treaca semnele de pe corp. In fine, te scutesc de astfel de amanunte, nu foarte placute. :))
        O tipa venise bolnava la examen si eu m-am nimerit in spatele ei. Am luat virusul…
        Eu m-am descurcat bine la licenta insa la lucrarea de diploma aveam nevoie de 10 ca sa-mi iasa una din cele mai mari medii din facultate. Pentru ca la examen obtinusem o medie mare, printre cele mai mari. Insa nu s-a dorit. Si pentru asta sufar si acum, adica nota chiar conteaza in meseria mea. Sufar in sensul ca am sanse mai mici la un post, un loc de munca. Iti dai seama ca nu m-am consumat prea mult pentru nedreptatea savarsita. Cateva saptamani si atat.

        Apreciază

        • Aaaa, am înțeles acum. Într-adevăr nu e prea plăcut să faci bolile copilăriei, cum mai sunt numite, când ești deja adult… Eu nu am avut pojar și mi-e oarecum groază la gândul că l-aș face 😛
          Sincer, mi se pare destul de aiurea să depinzi de aceeași lucrare de diplomă sau examen toată viața. Poate ai avut o perioadă sau o zi proastă. Ar fi ok, de exemplu, să se organizeze din când în când sesiuni de reexaminare, sau nu știu, ocazie pentru cine dorește să își ridice aceste note. Însă oricum din câte înțeleg, ai obținut totuși la examen o medie mare, asta e foarte bine 😀

          Apreciază

  2. Nici eu n-am mers la banchetul organizat dupa facultate. Probabil din aceleasi motive pe care le ai si tu.
    Dar la sfarsitul liceului am fost. Si a fost tare 🙂
    Muzica…ce dor imi e de orele de muzica.
    Si de cele de desen. Au trecut fix 13 ani de atunci…adica din clasa a VIII-a…

    Apreciază

    • La sfârșitul liceului, am fost într-o seară în oraș mai multe colege, a fost tot un fel de party și ăla 😛
      Deci tu ai încheiat cu muzica și desenul mai devreme. Eu am făcut și pe parcursul liceului. Orele de desen nu îmi plăceau, din cauza rigidității cu care preda dna profesoară… Mi se părea trist, astfel de ore ar trebui să fie cât mai deschise originalității, creativității etc. Îmi veneau tot felul de idei și nu le puteam pune în practică :))

      Apreciază

  3. No,ai mers pana la urma? Eu am fost in toate treptele de scoala. Pe vremurile alea nu prea ieseam din orasul de locuinta pentru ca nu imi permiteam 🙂 Cat despre muzica, oh, sunt talentat ca un magar 😀

    Apreciază

    • Nu, Marin, am rămas la decizia inițială, nu merg la banchet 😛 Cu colegii care mi-s dragi și apropiați oricum mă voi întâlni prin oraș, vom ieși, ne vom distra 🙂

      Când vine vorba de muzică, e suficient și dacă te poți bucura de ea, așa talentat cum ești (sau nu) :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s