Iași, orașul

M-am întors de la Iași cu febră și fără voce, încerc să mă pun pe picioare și să îmi reiau activitățile cât mai repede. Nici nu știu de unde să încep, am tras multe concluzii în ultima săptămână. Poate încep cu începutul. Duminica trecută am organizat o întâlnire cu colegii de la 21art (yeeeei!! 😀 ), motiv pentru care nu am mers înspre Iași cu același tren pe care l-au luat celălalte colege, de la amiaz’, ci l-am luat pe cel de noapte. Traseul Cluj-Iași durează aproximativ 9 ore, e destul de mult – dar nu exagerat, sunt obișnuită și cu drumuri mai lungi. Din păcate, în compartiment priza a fost stricată, bateria la laptop s-a terminat repejor – dar mi-a ajuns atât cât să lucrez puțin la un proiect pentru facultate. Presiunea timpului mă face să devin și productivă, nu doar stresată. În restul nopții, am citit Toți oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir. Am terminat cartea chiar înainte cu o oră de a ajunge la destinație 😀

La Iași ploua foarte tare când am ajuns, Sebi m-a așteptat în gară, dar la fel ca mine, nici el nu știe cum e să ai umbrelă, așa că ne-am plimbat prin ploaie până am găsit un taxi. Ne-au cazat în Copou, e o zonă frumoasă, studențească, multe cămine și facultăți. Am ajuns pe la 7 dimineața, mi-am lăsat lucrurile în camera de cămin și m-am dus la întâlnirea cu restul fetelor (no sleep for me).

Și acum voi părăsi firul cronologic și voi sintetiza unele aspecte. Iașiul e un oraș frumos, mi-a plăcut mult arhitectura clădirilor (Teatrul, Biblioteca, Primăria + case/blocuri de prin centrul orașului), dar și aspectul străzilor – ca idee generală (copacii plantați pe marginea trotuarului, aranjamentul parcurilor). Deci mi-a plăcut ca aspect general, în ciuda faptului că am avut impresia că tot orașul se află în șantier, se contruiesc clădiri, se refac unele străzi – am înțeles că vor face ceva pasaj subteran, și multe biserici sau clădiri vechi se află în reparație. Când vor termina cu toate, cred că orașul va fi chiar minunat! 🙂
În mod sigur, bulevardul Ștefan (cel Mare și Sfânt, hihi) a fost un punct de atracție continuu pentru noi, în ultima săptămână. L-am străbătut dintr-o parte în alta. Fiind zonă pietonală, îi chiar invidiez pe ieșeni pentru un astfel de spațiu aerisit, larg, cu puncte de atracție turistică și pe o parte, și pe alta. Și în Cluj avem străzi și zone pietonale + centru vechi, însă nici una nu este atât de… largă și spațioasă – deși parcă vor să facă asta cu Eroilor, ceea ce ar fi grozav.
Am mai fost la Teiul lui Eminescu, situat într-un parc din Copou, aproape de căminele unde eram cazați și la Grădina Botanică, două locuri pe care vi le recomand, dacă treceți prin Iași. Ar mai fi un parc drăguț, vizavi de biblioteca centrală, care e „păzit” de mari domnitori din vremuri trecute (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, ș.a).
Palatul Culturii m-a impresionat, ca arhitectură 🙂 Iar lângă el, e Palas Mall. Trebuie spus faptul că nu îmi plac mallurile, mă obosesc și nu am răbdare să mă plimb prin ele, însă Palasul e chiar ok, e foarte spațios! și nu am simțit că mă sufoc din cauza aglomerației, ai la tot pasul canapele să stai jos, food-court-ul e confortabil, iar spațiul amenajat din „curtea” mall-ului, în spatele Palatului Culturii e minunat. Foișor, bănci, spații verzi, spații de joacă pentru copii, terase – parcă e totul foarte civilizat. Iarba nu e călcată, motiv pentru care e un verde perfect pretutindeni 😀

Serile ni le-am petrecut pe la Cub. Mi s-a părut un simbol interesant al orașului, e o formă geometrică destul de mare, din fier, verde, amplasată lângă niște ruine, iar în zonă sunt multe localuri. Am fost la Curtea Berarilor și La Bază. Deși primul arată mai ok, mi-a plăcut La Bază datorită muzicii, care e foarte bună, iar sonorizarea îți permite să ai o discuție cursivă (deși volumul muzicii e la fel de tare ca la berari). Miercuri am fost la karaoke (pentru prima dată), la cafeneaua Piața Unirii. Atmosferă frumoasă, muzică bună, câteva voci remarcabile. Noi… noi am urlat, mai mult decât am cântat, iar asta, în combinație cu înghețata savurată în cursul zilei, m-a lăsat fără glas, la propriu :))
Marți noaptea m-am rupt de grup și am mers cu Sebi la prietena lui, am făcut clătite și ne-am uitat la Game of Thrones, chestia asta mi-a amintit de niște zile de vară frumoase pe care le-am petrecut uitându-ne ca doi disperați la seriale (Heroes era pe-atunci, și alternativ Friends) 😀 M-am bucurat tare mult că am putut să ne petrecem niște timp împreună, deși puțin și tot pe fugă, dar e mai bine decât deloc.

Fotografii voi adăuga când le voi avea pe toate, să pot face o selecție. A… despre schimbul de experiență și viața de student la psihologie, în Iași, poate mâine – pentru că deși orașul mi-a plăcut și chiar m-a impresionat pozitiv, au fost câteva lucruri (mai multe) în aceste zile care m-au săcâit în mod sistematic și care ar fi putut cu ușurință să îmi strice toată plăcerea de a fi acolo, în Iași.