Micul ecran

Trec iar printr-o fază haotică, am șters primul rând de opt ori deja, iar cifra e posibil să nu fie cea inițială. Haotică, adică îmi fuge mintea într-o mie de direcții și nu rămâne niciunde pentru prea mult timp. Vicii, povești, psihopați, prietenie, motivație, sens, ploaie. Atac de panică. Zahăr. Pian. Dacă nu îmi ocup mintea cu ceva, doooar cu ceva, cu ceva simplu, agitația asta nu se va opri. Simt nevoia de simplitate, cred. Și de evadare.

Iar fac introduceri. Doar concluziile rămân mereu nespuse. Vreau să mă uit la seriale din nou, filmele în continuare nu prea mă atrag. Dar am văzut câteva în ultima perioadă (nu știu ce perioadă, poate câteva luni) care mi-au rămas întipărite în minte din diverse motive (cred că am mai văzut și altele, dar nu îmi vin acum în minte, deci…). Mi-am tot făcut notițe mentale pe marginea lor, le scriu acum, să fac niște spațiu.

1. Liberal Arts.
Am decis să îl văd pentru că e… Ted din How I Met Your Mother… 😀 Și pentru că primul film realizat de Josh Radnor, pe numele său real, mi-a plăcut (e vorba de Happythankyoumoreplease). Deși nu mă așteptam, am avut o surpriză tare frumoasă și cu Liberal Arts. Filmul mi-a dat o stare de bine, a tratat diverse aspecte legate de înaintarea în vârstă, maturizare, diferențe de vârstă într-o relație, simț estetic (alegerea lecturilor). Totul într-o manieră relaxată, normală, fără surplus de dramă.
Mi-au plăcut mult de tot aceste șase minute din film, poate pentru că plimbările și muzica mi-au mai temperat și mie antipatia față de traficul și gălăgia orașului:

2. The Perks of Being a Wallflower
Simpatic Charlie. Mă așteptam încontinuu să și-o ia în bască de la noii lui prieteni, nu știu de ce. Poate din cauza faptului că inițial filmul pare să urmeze niște pași deja clișeici: adolescentul neintegrat/respins social se împrietenește cu niște colegi mai populari care îl „inițiază” în societate. Dar filmul nu e clișeicul teenage movie, chiar atinge niște puncte sensibile și are un echilibru bun între momentele dramatice, care au fost tratate serios, și cele mai relaxante, amuzante (nu e comedie oricum, dar are scene care te fac să zâmbești).

3. Machine Gun Preacher
Inspirat din realitate, filmul prezintă povestea lui Sam Childers – rol interpretat chiar foarte ok de Gerard Butler, un fost deținut, care, odată ieșit din închisoare revine la același stil de viață care l-a dus acolo. Se oprește totuși și, susținut și încurajat de familie, începe să își găsească liniștea în credință, îl primește în viața lui pe Dumnezeu. Prin intermediul comunității creștine din care face parte, Sam află despre situația disperată a unor oameni aflați la jumătate de planetă distanță și decide să plece, acolo, în Africa, pentru a da o mână de ajutor. Unde descoperă ce descoperă….

Nu am crezut nici un moment că Sam s-ar fi schimbat în bine datorită credinței, cred doar că acel aparent fanatism religios din vreo două scene este o simplă manifestare a fix acelorași procese psihice care înainte îl făceau să ducă un stil de viață agresiv și nociv. Sam e genul de om care se implică în ceea ce face cu toată ființa lui, un om pătimaș. Aceleași apucături care l-au făcut un alcoolic și un dependent de droguri, de data aceasta l-au focalizat pe a salva viețile unor copii. Patima, dorința, resursele pe care le pune în joc sunt aceleași, dar de data aceasta și-a ales un scop mai nobil. Sigur, apar eternele dileme morale, căci el până la urmă luptă împotriva violenței tot cu violență.
Adevăratul Sam Childers pune însă următoarea întrebare:
,,For me to sat here and give all kind of excuses to make it right, I can’t do that. But I wanna ask everyone out there, everyone that has a child, everyone that has a brother or a sister… If your child or your family member was abducted today, if a mad man came in, a terrorist came in and abducted your family member or your child, and if I said to you ,,I can bring your child home” – Does it matter how I bring him home?”

4. We bought a Zoo
M-am relaxat privind filmul, nu e vreo revelație extraordinară, dar conține un mesaj frumos, mai multe mesaje frumoase de fapt 🙂 20 de secunde de curaj nebunesc, deci?

Din păcate îmi pierd cheful tot mai repejor, așa că mai pe scurt:

5. Silver Linings Playbook – niște nebunie frumoasă ne prinde bine la toți din când în când.

6. Your Sister’s Sister – dincolo de faptul că mi-a venit pofta să evadez din oraș, mi-am dat seama că până și cele mai ciudate sau complicate situații (amoroase sau nu), sunt și rămân complicate sau ciudate atât timp cât le lăsăm noi să fie, atât timp cât ne raportăm la ele într-un anumit mod 🙂

Aaaa, am început să mă uit la The Mentalist. Șiiiii în sfârșit a început și Game of Thrones!! 😀