Micul ecran

Standard

Trec iar printr-o fază haotică, am șters primul rând de opt ori deja, iar cifra e posibil să nu fie cea inițială. Haotică, adică îmi fuge mintea într-o mie de direcții și nu rămâne niciunde pentru prea mult timp. Vicii, povești, psihopați, prietenie, motivație, sens, ploaie. Atac de panică. Zahăr. Pian. Dacă nu îmi ocup mintea cu ceva, doooar cu ceva, cu ceva simplu, agitația asta nu se va opri. Simt nevoia de simplitate, cred. Și de evadare.

Iar fac introduceri. Doar concluziile rămân mereu nespuse. Vreau să mă uit la seriale din nou, filmele în continuare nu prea mă atrag. Dar am văzut câteva în ultima perioadă (nu știu ce perioadă, poate câteva luni) care mi-au rămas întipărite în minte din diverse motive (cred că am mai văzut și altele, dar nu îmi vin acum în minte, deci…). Mi-am tot făcut notițe mentale pe marginea lor, le scriu acum, să fac niște spațiu.

1. Liberal Arts.
Am decis să îl văd pentru că e… Ted din How I Met Your Mother… 😀 Și pentru că primul film realizat de Josh Radnor, pe numele său real, mi-a plăcut (e vorba de Happythankyoumoreplease). Deși nu mă așteptam, am avut o surpriză tare frumoasă și cu Liberal Arts. Filmul mi-a dat o stare de bine, a tratat diverse aspecte legate de înaintarea în vârstă, maturizare, diferențe de vârstă într-o relație, simț estetic (alegerea lecturilor). Totul într-o manieră relaxată, normală, fără surplus de dramă.
Mi-au plăcut mult de tot aceste șase minute din film, poate pentru că plimbările și muzica mi-au mai temperat și mie antipatia față de traficul și gălăgia orașului:

2. The Perks of Being a Wallflower
Simpatic Charlie. Mă așteptam încontinuu să și-o ia în bască de la noii lui prieteni, nu știu de ce. Poate din cauza faptului că inițial filmul pare să urmeze niște pași deja clișeici: adolescentul neintegrat/respins social se împrietenește cu niște colegi mai populari care îl „inițiază” în societate. Dar filmul nu e clișeicul teenage movie, chiar atinge niște puncte sensibile și are un echilibru bun între momentele dramatice, care au fost tratate serios, și cele mai relaxante, amuzante (nu e comedie oricum, dar are scene care te fac să zâmbești).

3. Machine Gun Preacher
Inspirat din realitate, filmul prezintă povestea lui Sam Childers – rol interpretat chiar foarte ok de Gerard Butler, un fost deținut, care, odată ieșit din închisoare revine la același stil de viață care l-a dus acolo. Se oprește totuși și, susținut și încurajat de familie, începe să își găsească liniștea în credință, îl primește în viața lui pe Dumnezeu. Prin intermediul comunității creștine din care face parte, Sam află despre situația disperată a unor oameni aflați la jumătate de planetă distanță și decide să plece, acolo, în Africa, pentru a da o mână de ajutor. Unde descoperă ce descoperă….

Nu am crezut nici un moment că Sam s-ar fi schimbat în bine datorită credinței, cred doar că acel aparent fanatism religios din vreo două scene este o simplă manifestare a fix acelorași procese psihice care înainte îl făceau să ducă un stil de viață agresiv și nociv. Sam e genul de om care se implică în ceea ce face cu toată ființa lui, un om pătimaș. Aceleași apucături care l-au făcut un alcoolic și un dependent de droguri, de data aceasta l-au focalizat pe a salva viețile unor copii. Patima, dorința, resursele pe care le pune în joc sunt aceleași, dar de data aceasta și-a ales un scop mai nobil. Sigur, apar eternele dileme morale, căci el până la urmă luptă împotriva violenței tot cu violență.
Adevăratul Sam Childers pune însă următoarea întrebare:
,,For me to sat here and give all kind of excuses to make it right, I can’t do that. But I wanna ask everyone out there, everyone that has a child, everyone that has a brother or a sister… If your child or your family member was abducted today, if a mad man came in, a terrorist came in and abducted your family member or your child, and if I said to you ,,I can bring your child home” – Does it matter how I bring him home?

4. We bought a Zoo
M-am relaxat privind filmul, nu e vreo revelație extraordinară, dar conține un mesaj frumos, mai multe mesaje frumoase de fapt 🙂 20 de secunde de curaj nebunesc, deci?

Din păcate îmi pierd cheful tot mai repejor, așa că mai pe scurt:

5. Silver Linings Playbook – niște nebunie frumoasă ne prinde bine la toți din când în când.

6. Your Sister’s Sister – dincolo de faptul că mi-a venit pofta să evadez din oraș, mi-am dat seama că până și cele mai ciudate sau complicate situații (amoroase sau nu), sunt și rămân complicate sau ciudate atât timp cât le lăsăm noi să fie, atât timp cât ne raportăm la ele într-un anumit mod 🙂

Aaaa, am început să mă uit la The Mentalist. Șiiiii în sfârșit a început și Game of Thrones!! 😀

Anunțuri

18 răspunsuri »

  1. Neața, Iulia! Eu ofer o solutie simpla: nu gandi, zambeste 😀 N-am vazut nimic din recomandarile tale, din pacate. Insa, le pun pe lista 🙂 Uite cateva recomandari de seriale care imi plac, le-am urmarit recent: Falling Skies, Arrow, Fringe. Acum ma uit la The Mentalist. Cred ca iti vor placea 🙂
    Zi usoara si calduroasa!

    Apreciază

    • Între Fringe și The Mentalist cântăream când am vrut să încep un nou serial, dar a avut câștig cel din urmă, asta deoarece a tot fost amintit pe la facultate, au fost recomandate câteva episoade în mod special (pt psihologia criminalului – psihopat, hihi). Dar va urma și Fringe, iar Falling Skies e și el pe listă 😀
      Din Arrow am văzut câteva episoade și nu m-a prins, poate pentru că nu mă convinge actorul. Sau pentru că tocmai văzusem Smallville, unde personajul are un rol destul de relevant prin ultimele 4 sezoane și deja știam povestea și… na 😛

      Apreciază

  2. oo, ce colecție de filme bune 🙂 Mulțumim! 4 și 5 m-au atras, că nu le știam… 1 2 și 3 sunt în așteptare.. așteaptă să am timp de ele, iar 6 … despre 6 știi deja prea bine 😀

    O zi faină să ai!

    Apreciază

  3. Cum e The Mentalist? Mi-a tot fost recomandat si sunt curios.

    Game of thrones, miam 🙂 Ferice de mine am citit romanele Cantec de gheata si foc.
    Si volumul 3 mi-a placut cel mai mult, insa sunt de parere ca nu vor cuprinde nici macar 30% din ceea ce este descris in roman, aici in serial.
    Si eu l-am asteptat, serialul 🙂

    Apreciază

    • Yeiii, da, miam :))) Abia aștept următorul episod :)) Ai citit și dansul dragonilor? Eu m-am oprit, cred că o voi citi peste un an, doi. Am impresia că vor dedica două sezoane volumului trei… 10 episoade e totuși puțin pentru a cuprinde tot ce se întâmplă.

      The Mentalist mi-a fost și mie recomandat în repetate rânduri. Să știi că deocamdată e ok, am văzut cam 15 episoade. Lie to me ai văzut? Mi se pare că se aseamănă oarecum, din anumite privințe. Episoadele au totuși cam același tipar, specific serialelor de acest gen – fiecare episod cu crima/puzzle-ul de rezolvat. Încă mă ține totuși interesată, sunt curioasă pentru cât timp 😛 și cum vor mai dezvolta firul poveștii (are totuși o poveste „de fundal”).
      Mentalistul ăsta e un tip care în trecut păcălea lumea ca „psychic”, iar acum e consultant pentru CBI – cu scopul de a-l găsi pe individul care i-a ucis familia. E foarte atent la detalii (detalii foarte mărunte) și poate afla și trage multe concluzii în funcție de ele. (aici intră și limbajul corpului – că tot ziceam de Lie to me)

      Dezavantaj, până acum, e faptul că am cam intuit de multe ori cine e criminalul – indiciile lăsate de regizori sunt o idee prea evidente. Poate se mai îmbunătățește pe parcurs chestia asta.
      Iar avantaje – personajul e destul de carismatic, deși inițial aveam dubii cu privire la actor, sunt simpatici și restul din echipă, mai are și umor pe alocuri 🙂 Eu mă voi uita în continuare, deocamdată e ok 😛

      Apreciază

      • Abia acum mi-am dat seama de ce nu m-am uitat la el. Ca nu mai sunt atras de structuri repetitive. Am vazut criminal minds si s-a oprit totul dupa ce l-am terminat.
        Imi plac serialele tip poveste. GOT, Fringe, Flashforward, Heroes…si asa mai departe.
        Si Lie to me mi-a fost recomandat si chiar cred ca am primul sezon dar nu m-am apucat. O voi face 🙂

        Mie nu prea mai imi plac astea cu criminali…dar preferintele mele se sting si revin. Ciclic 🙂

        Apreciază

        • Trăiam cu impresia că și Fringe ar fi tot în acest stil 😛 Da, e unul dintre motivele pentru care l-am amânat și eu. Pe cele de tip poveste le prefer si eu 😀 Mi-a plăcut și Heroes, uitasem de el..

          Răzvan, am vreo 15 seriale începute – în curs de vizionare :))) Deci înțeleg perfect treaba asta cu preferințele care se sting și revin și iar… Le alternez în funcție de chef, stare de spirit etc :))

          Apreciază

          • Eu pentru moment nu am decat doua. Californication si GOT.
            Pentru momentul insa nu prea mai simt chemarea seirialelor si nici a filmelor in general.

            Dar asa cum bine am convenit, sunt stari si perioade.
            Fringe este exceptional TREBUIE sa-l vezi.
            Altul exceptional: FlashForward
            Altul: Touch

            Neaparat 🙂

            Apreciază

  4. momentan am vazut toate episoadele aparute din Arrow, „pe micul dar clasicul ecran”…televizor nu ma mai uit aproape deloc.

    Nici filme nu am mai vazut in ultimul timp, deseori simt ca n-am timp de nimic :-p.
    Si totusi as putea sa fac multe, poate mai multe, mi-as dori sa pot…insa uneroi mi-e imposibil sa ma impart.

    Apreciază

    • Pe micul ecran clasic nici eu nu mă mai uit acum, chiar deloc, dat fiind faptul că nu am tv 😛 Dar ecranul laptopului e numai bun 😀

      Hihi, Pato, și eu simt că nu am timp, dar cumva pentru seriale tot îmi fac :))) Și pentru alte mici plăceri personale :)) Ideea e să nu uiți care îți sunt prioritățile, dar să te mai și răsfeți din când în când – iar aici fiecare are pasiunile și plăcerile (sau dependențele) lui.
      Lasă că vine și vacanța, te mai recreezi poate 😛

      Apreciază

      • Ciudat este ca asa consideram si eu… dar realizez ca asta vara, in vacanta mare cum ar veni… n-am facut mai nimic. Nu cred ca am vazut un film, seriale nici atat.
        Dar am facut mai multe chestii out of home :D, am iesit mai tot timpul pe afara 😀

        Apreciază

  5. Se pare ca tot mai multa lumea vrea sa scapae de agitatie, aglomeratie sau monotonie. 😀 Cu totii avem nevoie de mici evadari. Chiar si serialele si filmele sunt menite sa ne duca intr-o alta lume, una plina de povesti, surprize si mesaje.
    Cand am citit inceputul articolului tau, am zambit instantaneu. Ma bucur ca simti la fel ca si mine, desi nu stiu daca ar trebui.
    Pentru cineva care nu e tocmai atras de filme ai vazut destule in ultima vreme. 😛 Si eu zic la fel ca tine…dar n-am vazut niciunul. :)) Desi mi-am tot propus… Dar mereu se iveste altceva mai bun de facut.
    O ultima remarca, este extraordinar(in acceptiunea mea) acest Gerald Butler. Un actor desavarsit. 😀

    Apreciază

    • Exact, dorința de evadare, de scufundare într-o realitate care nu-ți aparține și care poate deschide uși pe care, în mod normal, poate nici nu le-ai deschide. Pe mine filmele/serialele mă liniștesc, mă opresc puțin din agitație și îmi focalizează atenția într-o singură direcție, ceea ce îmi face bine. Și, desigur, îmi satisfac nevoia de povești 🙂

      Hihi, te înțeleg, e bucuria că mai simte cineva ce simți și tu, deși nu e chiar ceva dezirabil. Dar măcar nu te simți atât de cu susu-n jos, doar tu.

      Hahah, ai dreptate. Cred că diferă criteriul la care ne raportăm. Eu făceam o comparație cu o perioadă din trecut, în care aș fi văzut filmele astea într-o lună, nu în patru-cinci, ca acum :)) Gerard Butler îmi place și mie foarte mult, dar în rolurile mai „serioase”. Adică, e agreabil și în filmele mai ușurele – comedii sau drame mai light, căci e carismatic, dar rolurile astea mai încărcate emoțional, mai dificile, mai grele îi pun în evidență talentul. Este într-adevăr un actor foarte bun:)

      Apreciază

  6. Buna!

    Chiar imi era dor de articolele tale dar, din nefericire, in ultima perioada am avut problem mari cu internetul. E o intreaga plictisitoare poveste…..

    “Trec iar printr-o faza haotica” – hai mai zeito, inca n-ai realizat ca asta e unul din farmecele tale? Cu alte cuvinte e o bila alba   
    Hmmmm….interesante descrieri si chiar m-ar interesa câteva din filmele recomandate de tine. Sa vad cum le-as putea viziona, in situatia tehnica de moment pe care o traversez.
    “Liberal Arts”, din câte am inteles, trece (ca si cum n-ar fi o ‘problema’ in sine) peste ‘problema’ diferentei de vârsta intr-o relatie. De la un timp incoace ma tot confrunt cu aceasta … chestiune, deoarece organismul tot inainteaza, dar mintea tot la 20 de ani ramâne….
    Cu fiecare film pe care-l face, Butler imi place din ce in ce mai mult. Este exemplul perfect al masculului alfa care stie suficient de bine cât poate ca sa nu mai fie nevoie sa treaca prin confruntari. Filmul pare foarte interesant, chiar gândindu-l din punctul tau de vedere: motivarea 100%, indiferent de obiectiv. Si aici apare o dilema…Motivarea asta pare ca o functie matematica, care nu se schimba; se schimba doar sistemul de valori (stii cum era…F(x) definita pe R, cu valori in R). OK, dar rasturnarea asta de 180 de grade nu-i spune nimic subiectului?? Nu-l impulsioneaza sa discute cu psihologul, la o cafea, daca e suficient sa rezolvi problemele (prin aplicarea mecanica a formulelor) fara sa citesti teoria?

    “Din pacate imi pierd cheful tot mai repejor” … hmmmmm, nu-i cam devreme?

    “Mi-am dat seama că până și cele mai ciudate sau complicate situații (amoroase sau nu), sunt și rămân complicate sau ciudate atât timp cât le lăsăm noi să fie, atât timp cât ne raportăm la ele într-un anumit mo”. Aaaaaaaaaaand…touchdown!

    Apreciază

    • Hei, ce surpriză să te citesc pe-aici 😀 Sper să rezolvi situația problematică, un net disfuncțional e aproape la fel de enervant ca și absența acestuia.

      Probabil că îmi voi accepta la un moment dat fazele haotice ca făcând parte din normalitatea mea (farmece e mult spus, nu m-ai văzut cum sunt când haosul respectiv se manifestă și la nivel comportamental, haha. În rest, sunt și părți bune, devin foarte creativă și îmi vin multe idei în perioade de genu’, doar că nu știu în ce direcție să o iau)

      Liberal Arts abordează „problema” diferenței de vârstă dintr-o relație într-un mod mai light, mai relaxat – tot filmul mi s-a părut a fi așa de altfel. El o vede ca fiind o problemă, ea mai puțin. Apoi, mi s-a părut frumoasă o conversație dintre personajul principal și fostul său profesor, un domn mai în vârstă. Spune el niște lucruri simpatice despre cum deși trec anii, înaintezi în vârstă și te comporți într-un anume mod, continui să te simți totuși ca un tânăr de 19-20 de ani. Cred că are dreptate oarecum și se aplică la foarte mulți oameni, deși poate nu o arată. Adică nu e obligatoriu să te comporți copilărește, ca să te simți așa (cu bune și rele). Și Dragoș, e o chestie bună – să îți simți mintea tot de 20 de ani 🙂

      Pe mine Butler m-a cucerit in Law abiding citizen, cred. Îl prind bine astfel de roluri, mai dubioase, tocmai pentru că e capabil să interpreteze o gamă largă de trăiri, expresii emoționale și cred că își înțelege destul de bine personajele. În Machine Gun Preacher sunt câteva scene unde e foarte furios și chiar mi-a transmis toată furia aia, expresia „trup și suflet” se potrivește de minune. Pe mulți actori îi văd că exprimă vizual, cel puțin, unele emoții – chiar foarte bine, dar lipsește senzația aia de trăire autentică.
      Legat de motivație… Cred că e vorba aici de potențialul maxim. Nimeni nu poate să aibă același nivel de motivație mereu. Însă într-adevăr unii oameni, din momentul în care și-au stabilit un obiectiv se implică 100%, indiferent cât de mult ar intra in contrast acest obiectiv cu altele din trecut. Pe de o parte, mi se pare o calitate – atunci când e îndreptată într-o direcție sănătoasă, dar poate fi și foarte distructiv, când nu…

      Hihi, ziceam că îmi pierd cheful… dar poate nu m-am exprimat bine, nu mai aveam răbdare să scriu în detaliu și despre următoarele filme și voiam să fac altceva + simțeam cum îmi expiră timpul în care puteam să scriu pentru că așa voiam, fix atunci. Așa că am scurtat-o 😛 Cum ziceam, nu îmi stă mintea în loc :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s