Cum ziceam, joi s-a organizat un eveniment frumos și, aș zice, chiar inedit în cadrul facultății de psiho: Ziua Interacțiunii Om – Animal. Răzvan spunea că îl interesează subiectul, însă eu una m-am documentat prea puțin în această direcție, de-a lungul timpului. În primul an de facultate, unul dintre opționale era Psihologia Animală – cam atunci am mai aflat una-alta despre animale, la modul mai serios.
De ce animale la psiho? Pentru că prinde amploare, și la noi în țară, terapia asistată de animale și impactul benefic pe care interacțiunea directă cu acestea îl poate avea asupra noastră. Pentru a beneficia de aceste efecte pozitive e totuși important să învățăm întâi la ce ne putem aștepta de la un animal, să învățăm a-i descifra comportamentele specifice, semnalele pe care ni le transmite și semnificația acestora. Așa cum Conf. univ. dr. Alina Rusu atrage atenția, e de preferat să evităm antropomorfizarea excesivă. Uneori relațiile dintre oameni și animale devin atât de apropiate, cu un specific social și uman, încât acel transfer, acea proiecție a caracteristicilor omenești asupra animalului e ușor să apară.
Puținele informații pe care le am provin de la prof. Alina Rusu, și sunt destul de generale. Dar, cred eu, pot fi destul de relevante. Astfel:
*Pisica
– se știe că se vindecă mai repede/ușor decât alte animale și se consideră că torsul pisicii contribuie la această funcție de autovindecare.
– fiind mai provocatoare când vine vorba de interacțiunea cu omul (mai dificile), odată stabilind o relație cu o pisică, te simți acceptat.
– studiile au demonstrat efectele benefice ale interactiunii om – pisică: induce relaxare, liniștire, reduce anxietatea.
*Câinele
– câinii sunt folosiți mai des în terapie, fiind mai ușor de controlat, dresat, au un feedback mai activ, răspund la recompense.
– studii: un câine, plimbat în parc, de ex, te face mai atractiv social (și sexual, zic unii autori), în ideea că ești capabil să oferi îngrijire, să fii responsabil de viața unei alte ființe, inspiră încredere.
+ un video foarte relavant, interacțiunea copil cu autism – câine.
Oamenii pot prelua, construi sau învăța alături de animal relații și comportamente prosociale, pot exersa empatia, își pot dezvolta capacitatea de a înțelege ceea ce simte sau intenționează celălalt. Câinelui îi lipsește limbajul, te determină astfel să ,,citești” semnale… Ca părere personală, cred că terapia asistată de animale poate fi extrem de benefică în cazul copiilor, acolo unde, poate, psihoterapeutul (sau chiar familia) nu reușește să stabilească o punte de comunicare…
*Caii
– studii: simpla atingere sau călăritul timp chiar și doar de câteva minute contribuie semnificativ la creșterea stimei de sine în cazul persoanelor care nu se simt bine în pielea lor, care nu se consideră suficient de curajoase pentru a face ceva anume, ce își doresc.
– din proprie experiență, în urma unui curs de echitație (am și citit lucrurile astea ulterior – caii comunică afectiv, sunt receptivi la emoțiile oamenilor, etc): Ce te poate învăța un cal 😀
+ există câteva cazuri de terapie asistată de cai, aici în Cluj, cel puțin, în care interacțiunea cu aceste animale a făcut… minuni, le-aș zice, acolo unde altceva nu a funcționat. E vorba de copii care au suferit diverse traume sau abuzuri și care au devenit receptivi doar în acest context de interacțiune… 🙂
Mai multe detalii, nu sunt în măsură să ofer.
Răzvan, sper că ți s-au mai completat ideile referitoare la subiect. Din păcate, mai multe nu știu 😛
mmnemosyne 
despre pisica stiam si eu si nu-ti ascund faptul ca am ramas foarte uimit cand am aflat ca prezenta unei pisici iti poate aduce atatea beneficii. dupa cum stii, istoricul meu cu pisicile este unul scurt si nefericit.
aflu despre caini mai multe, iar despre cai lucruri deosebit de interesante.
eu sunt de parere ca fiecare conexiune puternica pe care o stabilesti cu un animal iti ofera ceva bun. soarecele meu ma incarca deseori cu energie. pe de alta parte este o specie care traieste cel mult un an, iar el are doi deja. faptul ca se simte bine la mine sa-l fi ajutat? sau faptul ca uneori ioana chiar vorbete cu el, iar el da semne ca intelege ridicandu-se in picioare si dand din cap? greu de spus. un lucru este cert, nu m-a deranjat niciodata cu nimic si oricat de suparat ar fi, dupa ce il bag putin in seama, ma simt alt om…
ma revansez cu o postare despre terapia prin muzica. sigur alta, pe care nu o sti 🙂
ApreciazăApreciază
Găsesc interesante legăturile acestea dintre om și animal. Cred că, într-o oarecare măsură, în interacțiunea asta cu animalele, oamenii își amintesc indirect și involuntar câteva lucruri elementare de comunicare, lucruri prea simple, de bază, pentru a le mai acorda atenție când vine vorba de interacțiunile cu alți oameni. Ne reîntoarcem la o comunicare simplă și, mai ales, sinceră – nu poți „minți” un animal, nu cu vorbe cel puțin. Poate asta face diferența…
Iar simplitatea, sinceritatea și frumusețea unei astfel de interacțiuni te poate alimenta cu energie.
E interesant ce zici de șorecuț. Cu siguranță contează modul în care v-ați raportat voi la el… Adică, așa „animale” cum sunt, și pentru ele e important să se simtă iubiți, să primească atenție și afecțiune. Mai mult, citisem un articol (doar că nu aș putea spune cât de solid era studiul) care susținea că și animalele au emoții și sentimente, dincolo de impulsuri și instincte… Cel puțin unele dintre ele..
ApreciazăApreciază
Neața, Iulia!
Mie mi-a plăcut emisiunea lui Mihai Gadea de zilele trecute. O componentă importanta a ei a fost dedicata animalelor salvatoare. Una dintre poveștile emotionante a fost a unui taran romana care si-a pierdut animalele in inundatii cu exceptia unui cal pe care a putut sa il traga prin apa. Salvat, calul a inceput apoi sa auda alte animale strigand dupa ajutor. Stapanul sau spunea ca desi auzea si el nu putea sa identifice directiile. Impreuna, om si cal au salvat toti oamenii si animalele pe care le-au putut salva. In urma acelor intamplari, s-a creat o simbioza incredibila intre cei doi. Taranul spunea in reportaj ca el nu crede ca dupa moartea unui dintre ei, celalalt va supravietui prea mult.
Ce uitam uneri este ca pe scara evolutie de la inanimat la animat, animalul este o treapta prin care am trecut si noi. Animalele au suflet sub forma unei forte/vointe (nu conteaza cum ii spunem) care le genereaza trairea in lumea asta. O asemenea forta aveam si noi. sigur, noi am evoluat si am urcat pe scarile evolutiei. Insa la nivelul anumitor vibratiei, animalele care au ramas fidele trasaturilor lor fundamentale pot corecta vibratiile noastre gresite.
Zi frumoasa de sambata!
ApreciazăApreciază
Neața 😛
Asta e o latură interesantă a interacțiunii dintre om și animal, da. Dacă unele animale sunt dresate în acest sens, cazurile spontane, precum cel amintit de tine, sunt chiar emoționante. Așa ar fi frumos să fie… un fel de complementaritate. Cei doi au salvat atâtea vieți pentru că au cooperat și fiecare s-a folosit de ce a avut el mai bun.
Simbioză, da. Ai folosit un cuvânt potrivit pentru a ilustra ideea…
ApreciazăApreciază
Nu cred ca mi-ar place sa ma incurc cu o femeie careia ii plac caii. Oare de ce?
De bufnite si papagali ce se zice? Stii ca imi plac.
ApreciazăApreciază
Chiar n-am idee de ce 😛
Îmi plac caii pentru senzația de libertate pe care mi-o transmit fie ei, când sunt lăsați în voia lor, fie când ești călare, la galop. E o senzație unică.
Știu care sunt motivele pentru care se consideră că femeilor le plac caii. Mie îmi plac și iepele, nu fac diferențieri, sper că se înțelege.
Nu am informații sigure despre bufnițe sau papagali, în acest context – al interacțiunii cu omul sau al terapiei. Dar bufnița din video e tare drăguță și, mai mult, mă face să mă gândesc că totuși animalele nu sunt chiar atât de mult în urma noastră. Poate mă înșel, dar video-ul nu e dovadă a faptului că își poate reprezenta mental o situație? (da, una simplă, ce ține de supraviețuire și instincte, dar tot). E ca jocul de rol la copiii preșcolari (sau jocul ,,de-a….” mai degrabă). Pe o scală a complexității proceselor psihice, după reprezentări… ar urma gândirea 🙂
ApreciazăApreciază
(⁀‵’⁀)
.`⋎´
☻/
/▌
/ \
ApreciazăApreciază
aww, Fee, unde le descoperi? E simpatic omulețul 😀
ApreciazăApreciază
Pt cine e interesat sa citeasca despre viata emotionala a animalelor recomand cartile scrise de dl Jeffrey Moussaieff Masson, care au titluri de gen Cainii nu mint niciodata despre dragoste, Atunci cand elefantii plang, Imbratisarea imparatului: reflectii despre familiile de animale si prezenta unui tata, Porcul care canta la luna: reflectii despre viata emotionala a animalelor de ferma, Pisica care a venit dinspre frig, Armadillo altruisti si zebre zen, etc. Din pacate nu stiu daca aceste carti au fost traduse si in lb romana, insa se gasesc in lb engleza si unele din ele au fost traduse in lb de circulatie internationala.
ApreciazăApreciază
Da, uite în sfârșit și niște recomandări de lectură. Mie îmi plac animalele, însă am sondat terenul doar la suprafață, nu am aprofundat prea mult. Am căutat puțin pe internet și nu, nu cred că sunt traduse în limba română, însă sunt accesibile în limba engleză 🙂
ApreciazăApreciază
Iulia, tu ce animalut ai alege intre o pisicuta si un catelus? 😀 Poate ai explicat deja preferinta pentru un anumit animal, insa eu nu-mi aduc aminte sa fi citit. Poate din cauza oboselii puternice?!
ApreciazăApreciază
Eh, nu cred să fii scris, decât prin comentarii, mai de mult, despre vreo preferință în acest sens.
Prefer oricând un câine 😛 Poate un husky, dacă e să mă întind cu preferințele 😀
ApreciazăApreciază
De ce toate fetele isi doresc un caine? ma pune pe ganduri chestia asta, si nu, nu trebuie interpretata peiorativ. Dar cunosc atatea fete care-si doresc sau care au deja caine.
Si dragostea pentru animale spune multe despre un om 🙂
Eu raman la soricel.
ApreciazăApreciază
Majoritatea fetelor pe care le știu eu și își doresc un câine, își doresc un cățeluș, din ceva rasă mai pitică (ex bichon) – poate deoarece câinele e animalul de companie ,,clasic”, iar ăștia micuți sunt și mai ușor de întreținut. Știu puține persoane care au o pasiune în mod special pentru câini, e mai degrabă pentru animale în general 🙂
Șoricelul vostru are un nume? 😀
ApreciazăApreciază