Pisic

Nopți matinale 2 minute

Stau la casă acum. În holul comun de la parter, pe un scaun, lângă calorifer, vieţuieşte un pisic. Acolo e locul lui, e de-al casei. Eu nu am fost niciodată fan pisici – prefer câinii şi caii. Pisicile sunt drăguţe când sunt mici, dar nu e relevant – aproape toate animalele (cu bipezii în frunte) sunt drăguţe în stadiul de pui.

Bumbi (hahah, săracul) nu mă deranjează când stă la locul lui, dar uneori, când mă întorc acasă şi deschid uşa de la cameră, se strecoară înăuntru (nu sunt nici eu atentă). Şi uite aşa, am ajuns să iau un pisic în braţe pentru prima dată – ca să îl scot afară. Un alt mic inconvenient este că miaună când vrea să iasă în curte… miaună doar la uşa mea, pe vecinul de vizavi nu îl deranjează. Nu-i corect! Astfel, am o nouă responsabilitate: să îl las pe Bumbi la aer, când are el chef.

Într-una din serile trecute, mieuna oribil de enervant. Am deschis uşa de la cameră, precaut, să nu îmi intre iar în spaţiul personal, şi i-am deschis să iasă afară. Dar se pare că nu astea îi erau intenţiile. Mă uit să văd: mâncare are? Are. Ce îi trebuie atunci? Afară nu vrea. Eu nu ştiu ce vor pisicile! Am intrat înapoi în cameră, mieunatul continua şi mai insistent.
Ies din nou… într-un moment de slăbiciune, îl mângâi aşa rapid şi uşor pe căpăţână, mă gândeam că poate îl doare ceva, cine ştie. Brusc, se opreşte din mieunat, mănâncă puţin şi apoi dă semne că e dispus să iasă în curte. Serios? Asta aştepta? Să îl mângâi?? :)) Asta e manipulare!! Chestiunea s-a repetat şi azi, nu a ieşit afară până nu l-am mângâiat.

Cine ştie, poate ne înţelegem bine până la urmă, atât timp cât e cuminte şi nu-mi invadează spaţiul. Mi-a fost milă de el săptămâna asta, l-au vaccinat şi vreo două zile a moţăit neputincios pe scaun. Un pisic drogat, hihi.

Publicat de Lulu

Culeg, scriu și spun povești de când mă știu. Sunt pasionată de explorări urbane, rurale, montane și intrinseci, mereu în căutare de noi experiențe... 🌲 În timpul liber, am grijă de (multe) plante, citesc și, de-o vreme, mâzgălesc.

Publicat

23 de gânduri despre „Pisic”

    1. Ai dreptate, chiar sunt profitoare – sunt ca si niste copii rasfatati. Odata ce ti-au prins slabiciunea, al lor esti :))) Nu m-a chiar cucerit, dar ce-i drept, nici nu-mi imaginam ca voi fi asa ingaduitoare. Intr-o zi, m-am surprins nu foarte deranjata cand mi-a intrat rapid in camera, cat amuzata. Oricum, regula ramane!

      Apreciază

      Răspunde

  2. Nici nu stii cat de mult am inceput sa te invidiez dupa ce am citit prima propozitie 🙂

    Despre pisici nu am o parere tocmai buna, am o istorie negativa cu ele. Am incercat, dar nu am reusit sa am o relatie buna pe tetrmen lung cu pisicile 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. Daaa, intotdeauna mi-am dorit sa stau la casa! Ma crezi ca inca nici nu am apucat sa ma bucur de asta, s-au intamplat tot felul de lucruri neasteptate si inconveniente. La primavara va fi superb oricum, este un cires in curte, printre altele! Dar hai ca nu mai zic :)))

      Deci tu ai deja o istorie cu ele… Pentru mine, e prima interactiune mai lunga 2-3 minute cu o pisica. Nu stiu cum vor evolua lucrurile.
      De ce nu ai reusit? Nepotrivire de caracter..? :))

      Apreciază

      Răspunde

  3. Că bine zici Răzvan! Nu ești singurul care ar vrea să stea la casă (sau cel puțin eu asta înțeleg prin „prima propoziție” 😀

    Când eram mai mic eram mai tolerant cu pisicile, în sensul că aș fi vrut chiar să am una, dar acum nu pot să le suport în apartamente și case. La curte, să se plimbe pe acolo și să-și facă veacul.. hai că e mai ok, dar să ai una în apartament mi se pare criminal.

    Prefer câinii, și câine îmi voi lua când voi fi la casa mea 😛

    Se pare că „te-a dresat” pisica asta…

    Apreciază

    Răspunde

    1. Cand eram mica voiam un ponei in apartament, deoarece imi dadeam seama ca un cal ar fi prea mare :))) Asta ca sa ilustrez la extreme ideea ca, na, cresti mare si iti dai seama de unele aspecte neplacute ale ideii de animal in interior (fie casa, fie apartament).
      Am inteles ca pisicul de fata doar pe timp de iarna sta prin casa. Mi se pare si normal, de altfel… Ele, animalele, au nevoie de spatiu de manifestare si libertate de miscare (si noi am avea, dar ne-am obisnuit sa vietuim intre 4 pereti).

      Caine mi-as dori si eu 😀

      ,,Se pare că „te-a dresat” pisica asta…”
      Da, sa stii. Trebuie sa fiu atenta :)) Tot ce vreau e sa nu se obisnuiasca sa imi intre in camera, asta nu pot sa suport. Daca in rest, aveam o atitudine neutra oarecum, la asta ramane NU.

      Apreciază

      Răspunde

  4. Pisicile sunt echivalentul femeilor. Cu cat incerci sa te joci cu ele, cu atat fug de tine. Cand le neglijezi vin ele sa se joace, dar dupa un timp de joaca se plictisesc oricum. Sunt sirete, smechere si profitoare. Cainii sunt ca barbatii. Loiali si prostovani. De aia nu-mi plac nici pisicile nici cainii. Mie imi plac papagalii si bufnitele.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Da, sunt cateva asemanari interesante :)) E posibil ca acestea sa se fii format in timp tocmai din cauza interactiunii cu omul? Cainii erau folositi la vanatoare (de barbati, deci) – pisicile cam mai aproape de casa oricum.

      Mi-am dat seama recent ca nu imi plac pasarile. Ma incomodeaza ceva in legatura cu ele (ceva asociatii proaste). Cu toate astea, am avut un perus in urma cu ceva ani si mi-a fost extraordinar de drag.
      De ce iti plac bufnitele? Si papagalii, dar de bufnite sunt curioasa.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Bufnitele pentru ca isi pot roti gatul. Mi-ar place sa umblu prin oras cu o bufnita care sa-si roteasca gatul in continuu. Plus ca arata cool asa incruntate. Iar papagalli pot vorbi (cat pot). Binenteles ca i-as folosi la agatat dudui.

        Apreciază

        Răspunde

  5. Mie imi plac pisicile tocmai pentru asta…că simt nevoia de dragoste.ucraineanca mea are însă o problemă cu ele…zice că nici n-ar putea mânca într-o camera în care știe că trăiește o pisică….degeaba i-am arătat eu documentare în care se demonstrează că gura unei pisici conține mai puține bacterii decât gura unui om sau din astea…nu-i plac și gata

    Apreciază

    Răspunde

    1. Daa, am auzit si eu de igiena din gura unei pisici. Deci e pe bune.. Nu stiu ce sa zic, mie imi creeaza o senzatie de disconfort cand se lingusesc (freaca, freaca) pe langa mine. Nici sa le mangai nu imi prea place (pe pisicul asta imi place sa il prind de cate o labuta cand dormiteaza in scaun, e dragut 😛 ), nu stiu de ce, la caini n-am astfel de dileme. Poate ucraineanca ta le asociaza cu ceva urat/negativ.. Cu soareci, poate? Am mai auzit persoane care au vreo imagine de genu’ prin cap.

      Apreciază

      Răspunde

  6. te simte ca esti de treaba si te iubeste, nu e neaparat profitor acest pisoi 🙂
    animalele au acest simt dezvoltat, sigur nu se imprietenesc cu persoane rele si uricioase 😛

    Apreciază

    Răspunde

    1. E posibil… De fapt, de plăcut plac multor oameni, dar nu toți vor să aibă acasă una :D. Și eu sunt unul din cei care preferă câinii 🙂 Dar oricum, dacă aș sta la casă, aș tolera și o pisică prin curte… nu în casă!

      Apreciază

      Răspunde

  8. am avut parte de un matac :)) cand am lucrat asta vara… mai si statea inchis in birou noaptea sa nu-l pape cainii :D, si dimineata cand ajungeam la servici era show… se baga in seama, se alinta, sarea in brate, se freca de picioarele tale, de maini :)) era culmea nu-s invatat sa acord si sa primesc atata atentie :)) Pisicile sunt sirete!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu