Uneori e o joacă şi e amuzant: să îţi aduci oricărei idei contra-argumente. Să găseşti în orice spui, câte-o zonă ,,neacoperită“, care nu e suficient de stabilă şi solidă şi să o ataci. Deşi, parcă ai trişa – tu îţi cunoşti mintea cel mai bine şi ştii foarte bine punctul slab al unui argument, căci ştii când nu îl poţi duce mai departe.
Şi e curios cum alţii nu observă sau nu se leagă de toate zonele alea lacunare din orice idee pe care o exprimi (poate se leagă de altele). La orice frază, ar mai fi de adăugat încă o sută – pentru a completa măcar 1% dintr-un gând (cu îngăduinţă), iar dacă nu le adaugi, perspectiva e departe de a fi completă, de a avea cu adevărat un sens, iar eu una nu o pot îmbrăţişa, nu pot adera la ea, nu la modul real. Iar dacă le adaugi, mereu va fi cineva (poate chiar tu însuţi) care ar putea veni cu o perspectivă la fel de bine argumentată, la fel de probabilă. Şi atunci… mai poţi să îmbrăţişezi convins o anume perspectivă, o anume idee?
De-asta nu (mai) am convingeri. Şi de-asta mă bucur când cineva îmi indică ,,lipsurile” din ceea ce spun – pentru că nu îmi mai revine mie sarcina respectivă, cel puţin pentru o vreme.
Şi dacă uneori e o joacă şi e amuzant să jonglez cu n perspective când vine vorba de un singur subiect, fără să mă opresc asupra nici uneia dintre ele cu adevărat, alteori devin un sac de contradicţii. Şi nu pot decide ce poziţie să adopt în raport cu ceva anume.
– Să te ţii cu dinţii de părerea ta, cea iniţială, indiferent de câte contra-argumente îţi aduci tu singur ulterior. Gândurile secundare nu sunt părerile tale referitoare la un aspect al realităţii, ci părerile tale referitoare la părerea ta iniţială despre aspectul realităţii.
– Dar acel gând/părere iniţială nu coincide de prea multe ori cu instinctele şi impulsurile noastre? Nu ar fi chiar indicat să treci dincolo de acel gând iniţial, să ajungi la acea metacogniţie? Să poţi să îţi analizezi reacţiile primare, să observi observatorul.
– Ba da. Însă coincide şi cu ceea ce îţi doreşti cu adevărat, cu acel ,,glas al inimii”. E realitatea primă a fiinţei tale, orice vine ulterior e o construcţie a minţii tale, e un proces, nu era deja acolo.
mmnemosyne 
Neața! De cele mai multe ori, dialogul meu începe cu întrebarea: hmmm, oare daca fac asta ce se întâmplă? Cam cum fac copilașii neastâmpărați 😀 Nu prea îmi mă cert pe mine și nici nu prea mă contrazic. Când am acționat ca un bou, mă fac bou și tac. Ce rost are să mă consider taur? :)))
E adevărat ce spui; însă e mult mai interesant dacă mai rămân și variabile neacoperite 🙂
ApreciazăApreciază
Neataa! 😀 Imediat ma pun la somn eu :)))
Sigur, la intrebarea aia ar trebui sa apelez si eu cand vine vorba de actiuni si comportamente. Insa uneori totul ramane in planul ideilor. Si atunci nu apare (la mine cel putin), acea constrangere pentru a alege si adopta o pozitie anume. Insa, ce-i drept, chestia asta poate si interfera cu luarea unor decizii de ordin emotional (cam ce iti scriam zilele astea pe fb..).
Hihi, ma distrezi – mi se pare ca nici nu are rost sa te contrazici, nu te-ar afecta mai cu nimic si nu te-ar abate de la ce vrei tu sa faci :))
ApreciazăApreciază
Ioi, bag de seamă că suntem amândoi in vreo societatea paramilitare de care nu stim nici noi :))) Tu mergi sa dormi cand eu ma trezesc. Deci am facut de garda cu schimbul 😀
E adevarat ca nu m-ar abate, insa cred ca ar fi amuzant. Eu vorbesc cu mine însumi tot timpul. Si acum cand iti scriu. Si uneori si cu voce tare 😀 Somn usor!
ApreciazăApreciază
La garda ma gandeam si eu :)))) Facem cu schimbul, dar e bine ca ne si intersectam, macar de-un buna-dimineata 😀
ApreciazăApreciază
Yep, e bine sa ne intersectam, e bine si sa ne spunem buna dimineata; da’ merge si pe la 7-8, nu neaparat la 4 jumate 😀
ApreciazăApreciază
Marin, azi nu m-am pus sa dorm, ci m-am TREZIT la 5. E un progres laudabil, ce zici? :)) Ca durata, tot cateva ore am dormit doar, insa m-am trezit mai odihnita 😛
ApreciazăApreciază
Eu am dormit joi pe zi după 5, eram rupt de somn…la 4 jumate dupa ce ti-am scris tie, am inceput sa scriu si am facut asta vreo 7 ore…
Eu prefer sa ma culc pe la 11 noaptea, 12 maxim si la 7-8 sunt in forma maxima 🙂 Sigur, e si după cum te obisnuiesti, chiar daca e mai bine sa dormi noaptea 😀 Si n-ai mai dormit după 5? Eu sper ca da…
ApreciazăApreciază
Uoaa, 7 ore sa scrii e muuult! Poti sa faci asta incontinuu?
Cum zici tu e cel mai bine. Chiar mai devreme ar fi, de la 10 seara la 6 dimineata (ne-a zis odata proful de neuro ca e ideal sa te trezesti la 6 – cred ca ceva legat de activitatea cerebrala).
Nu Marin, nu am mai reusit sa adorm, m-am pus sa citesc Game of Thrones :)) Iar de la 9 am lucrat la proiecte pt facultate, cu colegii de grupa. Abia la 4 am ajuns acasa :)) Activitati intelectuale, ce sa zic.
ApreciazăApreciază
Hey 🙂 Să creezi scriind 7 ore este cumplit; ajungi un mic zombi 😀 Însă uneori n-ai incotro…
E posibil sa fie asa, eu nu știu științific, pot numai să observ în funcție de cum mă simt eu. Noaptea trecută am adormit spre unu și m-am ridicat din pat azi pe la 10 jumate…se pare că aveam mult de recuperat :))) Altfel, eu nu prea dorm atâta. eu am terminat toate cele 5 volume. De fapt,mai am 50 de pagini din ultimul volum pe care nu le-am citit ca sa pastrez iluzia ca inca nu le-am terminat :)))))
Weekend plăcut, Iulia!
ApreciazăApreciază
O, genial :)) O singura data am facut asta, insa la un serial: am amanat vizionarea ultimelor cateva episoade vreo 2 luni 😀
Eu citesc partea a 2-a din Iuresul Sabiilor, momentan (al treilea volum) – mai am, asadar 😀
ApreciazăApreciază
Mie imi place sa aduc argumente contr, uneori, doar de dragul de a asculta argumentatia pro. Nu abuziv si nici violent, doar constructiv.
ApreciazăApreciază
Atunci te invidiez, daca doar constructiv 😛 In general, se vede cand oamenii au jocul asta de idei pro si contra, cred ca poti argumenta orice mult mai solid cand esti constient si de ,,tabara” cealalta (se vede deci, la tine).
Doar ca unii dintre noi (eu de ex) se lasa dusi de val.
ApreciazăApreciază
Contradicțiile din sac nasc minuni! 😀
ApreciazăApreciază
Hihi, ce-i drept mai rasar si minuni – idei geniale, din toate contradictiile. Daca ar fi mai des nu m-as plange :))
ApreciazăApreciază
Sunt dese dacă bagi mâna-n sac și răscolești cu mâna-n mod repetat! 😀
ApreciazăApreciază
„Fereste-te de omul cu convingeri” – asta mi-a tot zis tata când eram mic, incât ma obsedeaza si acum. Când aud pe cineva spunând, dintr-un motiv sau altul, „sunt convins”, nu ma pot abtine sa nu tresar si sa privesc personajul cu luare aminte, chiar daca n-are nicio vina clara. O exprimare, acolo…
In legatura cu contradictiile, trebuie sa recunosc faptul ca sunt limitat. De multe ori, ca sa pot face o ‘aparare’ si un ‘contraatac’ bun, incerc sa-mi dau seama cum gândeste preopinentul si ce il face sa gândeasca asa. Cum se intâmpla ca niste indivizi bine mobilati la cap se lasa fraieriti, in opinia mea, de tot felul de pseudo-informatii sau actiuni vizibil defecte? De multe ori presupun ca, poate, problema e la mine si atunci incerc sa descopar, vorba ta, lacunele. Uneori imi dau seama unde gresesc, alteori insa….
ApreciazăApreciază
Da, Dragos… multa lume foloseste expresia asta fara sa o gandeasca prea mult. Mie mi-au iesit ,,convingerile” din cap deja de ceva ani buni. Am explicat putin de ce.
,,Cum se intâmpla ca niste indivizi bine mobilati la cap se lasa fraieriti, in opinia mea, de tot felul de pseudo-informatii sau actiuni vizibil defecte?”
E posibil ca tot un fel de contradictii sa fie si aici. Ceea ce tu numesti pseudo-informatii sau actiuni defecte e posibil sa cantareasca mai mult in mintea lor decat ceea ce ei pun deja sub semnul intrebarii – probabil alternativa li se pare si mai pseudo si mai defecta – si cum adevarul e greu de gasit, oamenii jongleaza si adera de la o idee la alta.
Uneori e mai usor sa imbratisezi pseudo-informatii, par mai plauzibile.
E bine insa sa te verifici mereu, da, sa nu cazi in capcana ,,informatia mea e mai buna decat a ta”, fara sa nu cauti acele lacune si lipsuri.
Chiaaar, apropo de cum vedem realitatea si cum o percepem, am gasit un fel de mini-prelegere (?) sustinuta de un profesor de la facultate, pe tema liberului arbitru (dar mi se pare ca mai degraba poti afla alte lucruri). Hiii, o postez imediat! 😀
ApreciazăApreciază
Iulia, imi cer scuze ca dau un exemplu din politica, dar asta m-a preocupat in ultima vreme si aici am observat cele mai mari contradictii. Nu e vorba de concepte sau ‘adevaruri’, ci de logica pura.
Prin august-septembrie s-a declansat o operatiune a Parchetului in legatura cu fraudarea referendumului. La Antena 3 au avut loc dezbateri intense, iar pe burtiera era surprinsa ‘esenta’: „Procurorii Monicai Macovei ii haituiesc pe cei care s-au prezentat la referendum”.
In urmatoarele zile am observat cum oameni aparent seriosi discutau intens subiectul si, bineinteles, o faceau pe Monica Macovei ‘nenorocita’ si ‘unealta lui Basescu’.
Fara sa incerce nimeni sa-si explice cum de un europarlamentar poate avea procurori in subordine….
Liber-arbitru? Ce interesant! Citim imediat 🙂
ApreciazăApreciază