Fiecare cu semaforul lui

Standard

Semaforul de pe Aurel Vlaicu, de ,,sus, din staţie” e o cunoştinţă veche de-a mea. Îl ştiu de vreo 15 ani, am fost martoră la schimbările şi evoluţia lui. Ai zice că ar trebui să fim prieteni deja, dar face ce face şi mă calcă pe nervi de fiecare dată. Deci cuuuuuuuum, dar cuuuuum să fie posibil ca de 15 ani (de cinşpeeeeee ani laţi şi graşi), în 8 din 10 ocazii să îşi bată joc de mine?!?!
Deci eu merg liniştită pe trotuar ca tot omu’. Maşinile merg în aceeaşi direcţie cu mine, au verde. Cu 20m înainte să ajung la semafor (nu ştiu aproxima distanţele prea bine), se face roşu – la maşini, deci verde la pietoni. În momentul ăsta, eu trebuie să grăbesc pasul sau chiar să o iau la fugă pentru a reuşi să trec strada înainte de a se schimba iar culoarea. Cum e posibil? În liceu, mai ales în ultimii 2 ani, absolut în fiecare dimineaţă mi se întâmpla aşa. De ce nu se schimbă semaforul când sunt la o distanţă mai mare (sau mai micăăă, dar să nu cerem prea mult). De ce se schimbă fix când mă aflu în locul ăla?? Cum reuşesc sincronizarea asta imbecilă de fiecare dată, dar chiar aproape de fiecare dată când mă îndrept spre el?

Îmi dau seama că poate par ţicnită, m-am trezit să mă leg de semafor, îl suspectez de cinism şi plictiseală. Dar de 15 ani!! În urmă cu doi ani, ajunsesem să îl înjur. Acum nu mai pot decât să zâmbesc cu ciudă, aşa.
Nu voi începe analizarea timpului şi a spaţiului şi a interacţiunilor, conexiunilor şi sincronizărilor ciudate din univers – deşi ar fi interesant. Pur şi simplu mă sâcăie semaforul ăsta, în mod particular.

19 responses »

    • Gandind la rece, recunosc, ma amuza si pe mine😛 Dar la fata locului, dupa ce urc si niste trepteee, si abia incep sa imi normalizez respiratia, iar semaforul ma intampina asa… iti dai seama ca nu ma mai amuza😛

      Daa, cred ca au ramas ceva setari de anul trecut. E ciudat cu soarele asta pe fundal, sa ninga :))
      Oricum, am avut si in realitate prima ninsoare, ieri. Ce m-am mai bucurat!!😀

      Apreciază

      • Era din ala cu brat. bratul pornea din stalpul principal cam pe la 1,80 deasupra solului. Si cum eu cam atata am inaltime, am dat cu capul in el. Eu puteam spune ca sunt in regula, semaforul se zgaltaia din plin :))))) Cei care erau cu mine cred ca pentru 2 secunde au crezut ca o sa ma prabusesc cu sange curgand din cap :))) Eu am plecat fara zgarieturi si razand. De atunci, nu mai contrazic pe nimeni care-mi spune ca-s tare de cap :p

        Apreciază

  1. Nu este iesit din comun, sau nu atat de rau pe cat pare. Daca vrei sa fii insa corecta, poti sa te uiti la ceas, pentru ca semaforul are o ciclicitate. Asta daca functioneaza nonstop. Poti sa iti faci time-ingul astfel incat cand ajungi tu sa se faca verde🙂

    Ar mai fi ceva: lucrurile rele, care te deranjeaza au aceasta proprietate: ies in evidenta foarte repede.

    Apreciază

    • Sunt ferm convinsa ca si altii patesc asta, dar nu cred ca toti observa neaparat. Eu am avut timp sa observ, sa ma frustrez, sa ma resemnez, sa ma amuz, iar sa ma frustrez🙂
      Da, intr-adevar are o ciclicitate, dar e vorba de cateva secunde aici, nu stiu daca ma pot plia asa perfect pe un semafor. Si totusi reusesc sa NU ma pliez nicicum pe timpul lui, intr-un mod convenabil mie :))

      Da, ai foarte mare dreptate cu ultima observatie! Si initial, in urma cu ceva ani, si eu m-am gandit ca poate acesta o fi motivul. Dar am incercat sa tin cont de statistica (am numarat adica) :)) Exceptie e cand NU se schimba culoarea cand eu ma aflu la distanta respectiva. E o mini-sarbatoare in capul meu cand reusesc sa evit sincronizarea asta neplacuta :))

      Apreciază

      • Uneori am saptamani in care semaforul se face verde cand pun eu bocancul pe bordura, iar alte ori il vad palpaind verde cand mai am circa 10 metri pana sa traversez. Intamplarile pozitive alterneaza cu cele negative la mine, ceea ce nu m-a determinat sa imi fac griji pana in prezent. La tine este altceva, la tine se intampla numai asa cum nu trebuie sa se intample🙂

        Apreciază

  2. eu pățeam așa cu autobuzul 43 care ma ducea din manastur in zorilor, pana la urma m-am suparat si am printat orarul si l-am pus pe perete, poate ar fi bine sa stai si tu cu ceasul sa faci oraru semaforului:))

    Apreciază

    • Aaa, asta cu autobuzele e grava, mai ales cand e vorba de raritati (nici cu 46b nu ma laud, l-am asteptat 40min intr-o sambata, caci tocmai il ratasem pe cel dinainte) :)) Clar ca e nevoie de orar in astfel de cazuri😀

      Mie mi-ar placea un buton. Sa schimb semaforul cand ajung eu acolo😛

      Apreciază

  3. Pingback: Troleu | Mnemosyne

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s